Răscumpărarea unui țigan condamnat la moarte pentru furt (Târgul Baia, circa 1660)

Stema orașului Baia în partea de jos a documentului

„† Cum a venit înainte noastră Aftănasie proegumen ot svânta monastire Moldovița, de au pârât pre cest țigan, anume Tiron Puțan ot Putna, că i-au furat un cal de 6 ani și tot au șezut în Țara Ungurească, iar acum au eșit în țară, deci l-au prins giudeațăle călugării ot Putna și l-au dat pre mâna noastră, noi i-am dat strânsoare și au spus derept de mult că-i vinovat, noi l-am ținut 8 săptămâni și am scris la călugării o carte să-l răscumpere, iar ei s-au lepădat de dânsul și au zis cine-l va plăti să și-l ea să-i fie țigan, deci noi l-am scos la pirzare cum iaste legea țărăi și cum să cade furului, într-aceea s-au tâmplat și dumialui vistiarnicul Pelin atunci, deci au căzut frații lui, anume Io… [indescifrabil] … Baia de Her după dumialui să-l plătească, să nu-l lase să piae, deci dumialui văzând acel țigan la perire au stătut după Aftănasie și i-au dat un cal derept 40 de lei și l-au ertat de nainte noastră Aftănasie pre țigan, deci noi văzând că l-au ertat Aftănasie, noi încă am cerșut globa noastră, deci dumialui ne-au dat treizăci lei globă și frate său l-au luoat în chizășie de nainte noastră și de nainte tot târgul ot Bae și a șoltuzului cu 12 pârgari, cum să șade la dumialui și să să lase să nu mai strângă nimărui, iar de va mai avea vro pâră, el să fie de… [indescifrabil] … Toderașco Prăjăscul clucer și Tăbârță Cairaș (?), Vasilie Capșea și Savin, cumnatul său, și Gavril, sluga dumisale vistiarnicului celui mare, și Simion Pitic ot Buciumeni și Nicolachi Ianăș șoltuz și pre mai mare credință ne-am pus pecețile și am iscălit.”

Sursa transliterării: Teodor Bălan, Documente bucovinene. Vol. II. 1519-1662, Cernăuți, 1934 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
Sursa foto: Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale

Lexiconul slavo-român întocmit de Mardarie de la Cozia (1649)

Ms. rom. B.A.R. 450.

„Lexicon slaveno-vlașeskâi.
I imen tlăcovanie
(Lexicon slavo-românesc și tâlcuirea numelor)

Az – eu
A – glas de jale
A – la număr de doi nâși, pre dănși
Abie – aciiași
Agă – glas de jale
Agneți – mielul
Aki, iako bi – ca cum ar fi?
Alkanie – flămânzire
Alciba – foamete
alciu – mi iaste foame

Nota finală a autorului (în slavonă)

Acest Lexicon l-am scris eu mult păcătosul monah Mardarie, pisar, cu porunca și cu binecuvântarea părintelui nostru chir Ștefan, egumenul de la sfânta Mănăstire Cozia, unde este hramul Sfânta Treime, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Matei Basarab, mare voievod, și în zilele arhiepiscopului și mitropolitului chir Ștefan a toată Țara Ungrovlahiei, la anul 7157 (=1649). Și s-a sfârșit în luna lui mai 22 zile.”

Sursa facsimilelor: Grigore Crețu, Mardarie Cozianul. Lexicon slavo-românesc și tâlcuirea numelor din 1649, București, 1900.
Sursa traducerii însemnării autorului: Gabriel Ștrempel, Catalogul manuscriselor românești. B.A.R., 1-1600, București, 1978 (pe Dacoromanica).

Copie manuscrisă păstrată la Sankt Petersburg (circa 1670). Fotografie după microfilmul de la Arhivele Naționale ale României – București.

„Lexicon ce se zice cuvinte pe scurt alese din limba slovenească pre limba rumănească.”

Miron Barnovschi întărește Vărvarei și ginerilor ei mori la satele Zmiani și Rumâni (1628)

„† Io Miron Barnovschi Moghila voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Iată au venit înaintea domniei mele și înaintea tuturor boierilor domniei mele, mari și mici, Vărvara, fiica lui Telea stolnic, și ginerii ei, Buciumaș pitărel și Zaharia diac, și s-au pârât de față înaintea noastră cu Ionașco Marmure și cu fratele lui, Mierea uricar, și cu cumnatul lor Toader și de asemenea cu Albul și cu Efrim și cu alți răzeși ai lor pentru niște mori pe pârâul Smila, zicând Ionașco Marmure cu frații lui și cu răzeșii lui că ei au jumătate la apa Smila. Iar Vărvara cu ginerii ei au arătat ispisoc de pâră și de ferâe de la sfântrăposatul unchiul domniei mele, Eremia Moghila voievod, că s-au pârât Vărvara, fiica lui Telea stolnic, și ginerii ei cu Toflea Murgoci și cu Nechita aprod și cu Molodeț șetrărel și cu popa Gavril, ginerele lui Gherman, și cu alți răzeși ai lor pentru satul Rumâni (РȢмъни) și pentru jumătate din satul Zmiani și a rămas atunci Vărvara cu ginerii ei pe acești oameni mai sus-scriși pentru că ea a avut privilegii de cumpărătură de la Petru voievod cel Bătrân, că a cumpărat tatăl ei, Telea stolnic, de la Efrim Huru fost mare vornic

acest sat Rumânii (РȢмънїи) și jumătate din satul Zmiani și cu tot venitul.

Deci domnia mea am văzut acest ispisoc de pâră de la Eremia Moghila voievod și alt ispisoc de la Costantin voievod și domnia mea am văzut că este dreaptă cumpărătură a lui Telea stolnic acest sat Rumânii și această jumătate de sat din Zmiani. Iar Ionașco Marmure cu frații lui și cu toți răzeșii lor au rămas din toată legea noastră, ca să stăpânească jumătate din satul Zmiani și jumătate de moară, ce va fi pe hotarul Zmianilor. Iar Vărvara cu ginerii ei s-au îndreptat și și-au pus ferâie în vistieria domniei mele, 12 galbeni.

De aceea să aibă ei a stăpâni acest sat Rumânii și cu mori ce vor fi în acest hotar și iarăși jumătate din satul Zmiani, cu morile la Smila, care le au. Și mai mult să nu aibă a-i mai pârî și nici să nu câștige pentru această pâră, niciodată în vecii vecilor. Și altul să nu se amestece.

S-a scris la Iași, în anul 7137 (=1628) decembrie 10.
† Însuși domnul a poruncit.
† Dumitrașco Ștefan mare logofăt a învățat.
† Borăleanul (a scris).”

Sursa foto: Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale.
Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, Seria A. Moldova, vol. XIX (1626-1628), București, 1969 (www.dacoromanica.ro).