Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Morală”

Să te însori sau nu? (Iași-Brașov, 1843-1844)

Articol din Albina românească, Iași, nr. 93 din 25 noiembrie 1843 (foto: Biblioteca Digitală a Bucureștilor/Dacoromanica)

„Di vom lua aminte cât ține în zilele noastre o femee pe an, și cât de puțin câștigă un barbat, apoi îndată vom vedea di este folositoare o asemene întreprindere. Pe când căsătoria s-au inventat (născocit) în Paradis, pe atuncea nu se afla încă marșand de mode. Eva singură-și făcea fustă din frunze de smochin; Adam era un model de credință congiugală (cătră soția sa). El nu alerga după alte femei, pentru că era numai una. Deci Eva, fără plecare cătră modă, Adam cu credință, înforma o păreche, care putea trăi în Paradis. Unde vei găsi astăzi o asemene păreche? Căci încetând cii căsătoriți a trăi ca în Paradis, îndată trecu de-a dreptul la Iad… Femeea în loc să agiute astăzi bărbatului a purta sarcina vieței, o face de zece ori mai grea. Barbatul este protectorul femeei; dar sermana-i plătește un tribut însemnător. Femeea s-au dat barbatului drept companioană a călătoriei, dar cine dorește a călători cu dame pline de capriții? O femee bună, zice Solomon, este corona barbatului, însă acest Împărat știea cât de greu apasă corona. Barbatul având o bună femee, o socotește de o comoară, însă spre a nu pierde comoara, trebue să o îngropi. Barbatul și femeea fac o companie, în înțălegere neguțitorească, căci di ai lua aceasta în înțelegere militară, apoi femeea se poate socoti în casă ca un regiment întreg. Dar din această companie comerțială ce câștig esă? Copii! Copii! acel capital mâncăcios, acea închizășluire prețuoasă pentru strălucirea și păstrarea numelui nostru. Iată tot ce esă din însoțire, și cel mai folositor lucru ar fi încalte a te însura cu o femee, care să știe să-ți facă bucate, ca să poți zice cel puțin că: ea mă hrănește.

Arsenius.”

Replica din Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov, nr. 3 din 17 ianuarie 1844 (foto: Biblioteca Digitală BCU Cluj)

„Să întoarcem puțintel foaiea și să mai cercetăm și noi întrebarea de sus. Adâncul scrutator al naturei faimosul Buffon au zis, că căsătoriea este adevărata stare naturală a omului. Nu numai Volter, ci cu dânsul mai toți medicii au descoperit, că sinucigașii, adecă acei desperați carii își iau viața ei înșii, sânt partea cea mai mare oameni ne’nsurați. Intrați în casele nebunilor și veți afla pe cei mai mulți smintiți, nebuni, furioși, de acei bărbați, carii n-au fost căsătoriți. Va să zică starea căsătoriei stâmpără sângele și patimile, mintea o așază și o coace mai bine. După o lege a lui Licurg în republica spartanilor bărbații ne’nsurați nu era suferiți a merge la teatruri și jocuri publice, iar când era siliți a se judeca cu cineva, trebuea să stea goli desbrăcați în fața tribunalului; spartanii avea până și pedepse trupești nu numai asupra ne’nsurărei ci și asupra tărziei însurări(i). În Atina trebuea să fie însurați unii ca aceia, carii voiea a dobândi unele deregătorii de stat, cum generali, oratori ș.a. La romani nu numai că avea în mare cinste pe toți aceia, carii năștea prunci mulți din căsătorie legală, ci le îngăduea și oareșcare scuteli. Iulie Cesar opri pe fetele care trecea de 40 ani, a nu purta mărgăritare nici petrii scumpe, nici a se purta în lectice. În Germania încă s-au păzit multe veacuri măsuri strinse asupra căsătoriilor: în Liubek până în veacul trecut femeile nu-și lua rangul după starea bărbaților lor, ci după anii măritărei. Porunca lui Isus o știți.

Adecă: Institutul căsătoriei în sine socotit nu este întru nimic de vină, dacă multe căsătorii sânt nenorocitoare, ci sânt alte împregiurări blăstămate, care taie în viața soțială publică și privată și mai întâiu de toate este creșterea cea scâlciată și neghioabă, uneori prea mojicoasă, alteori prea rafinată și prea de multe ori demoralizată, pe carea o dăm noi fiilor și fiicelor noastre.

G(heorghie) B(ari)ț”

Anunțuri

Anton Pann, Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam, București, 1854

anton-pann-archir-si-anadam„Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam. De Anton Pann. Ediția a doa. București, 1854, în Tipografia lui Anton Pann.

archir-si-anadam-135. În sfârșit, tot omul e dator în lume să urmeze la una din aceste trei, adică: sau fă-te ostaș, sau fă-te călugăr, sau te însoară, dar însă ostaș să te faci mai tânăr, călugăr mai bătrân, și să te însori când ajungi în minte coaptă; când poți, adică, să câștigi banii, iar nu când știi numai să-i cheltuiești; că, nevasta noă guri are, nu e precum ți să pare; că, e mult mai bine să zici numai: vai de mine! decât să stați amândoi să strigați: o vai de noi!

36. Când vei vrea să te însori, deschide

archir-si-anadam-2ochii patru, ca să nu aduci pe dracul cu lăutari în casă. Ci, te păzește să nu ei fată frumoasă de neam prost, nevasta lăsată de bărbat, și văduvă care își plânge pe bărbatul cel mort; nici lua de neam mai mare decât tine, ca să nu-ți zică: scol tu să șez eu: nici mai bogată, ca să nu-ți zică: taci tu să vorbesc eu; ci ia mai săracă, ca să-ți zică: fă ce știi tu; că, nevasta nu e cârpă, dacă nu-ți place să o descoși și să o lepezi.

37. Să nu fii temător; că, bărbatul temător își îmvață nevasta curvă, și stăpânul scump sluga hoață.

archir-si-anadam-3Că dacă este ea neam rău, mai bine să păzești crângul cu epurii decât pe dânsa. Toate merg după neam: uită-te la muma sa și cunoaște pe fie-sa. Că, unde a sărit capra o să sară și iada. Și, dacă este fierul rău pe cât îl bați e degeaba, nu faci din el nicio treabă.

Cu aceste și cu alte asemenea după ce îmvăță Archir pe nepotul său Anadam, și după ce de mai multe ori i le repetă, într-o zi îi zice: Fătul meu! eu ca unul ce am îngrijit de a ta creștere, după părerea mea socotită îndestul de bună, și ai ajuns într-o vârstă cât să poți cunoaște și deosebi // albul din negru, dulcele din amar și bunul din rău: am nădejde că-mi vei bucura rămășița zilelor mele și îmi vei odihni bătrânețele, prin urmări înțelepte, în toate pasurile tale după sfătuirile ce ț-am dat […]”

Sursa: Biblioteca Digitală Națională a României

Saint Marc Girardin, Amintiri de călătorie și de studii

Saint Marc Girardin, Souvenirs de voyages et d'etudesSouvenirs de voyages et d'etudes 1„Starea morală a Principatelor

[…] Am discutat cu unul din marii boieri care a îmbătrânit în demnitățile sale, care o cunoaște bine, care a rămas un om onest și care manifesta doar puțină mizantropie. Credeți – mi-a spus el – că suntem o țară nouă. Nu! Suntem o societate bătrână, măcinată, coruptă. La ce bun să vă înșel? Vorbim destul de bine franceza, doamnele noastre sunt istețe și spirituale, nu ne descurcăm rău la o serată, dar credeți-mă, o societate se cunoaște după diminețile sale, nu după serate. Saloanele, discuțiile, contradansurile, tot ceea ce vi se arată nu reprezintă societatea. Este numai lustrul, nu se pătrunde în profunzimi […] // Obiceiurile noastre sunt puțin din cele ale popoarelor care ne-au guvernat sau ne-au protejat. Sau mai degrabă viciile acestora. De la ruși am luat libertinajul, de la greci lipsa de onestitate în afaceri, de la prinții fanarioți amestecul de lașitate și de vanitate, de la turci indolența și lenea; de la polonezi divorțul și acea mulțime de evrei săraci, care mișună pe ulițele noastre. Iată moravurile noastre! Fundamentul bunelor moravuri este spiritul de familie. La noi familia, grație ușurinței acordării divorțului, nu are nicio stabilitate […]

Souvenirs de voyages et d'etudes 2Căci ceea ce noi numim educația fetelor înseamnă de fapt a le învăța franceza, muzica, dansul, și când știu acestea, le credem desăvârșite și le căsătorim cu câte un tânăr care este incapabil să-și conducă nevasta, neștiind el însuși ce dorește de la viață. Odată căsătorite femeile noastre nu fac nimic, petrec timpul culcate pe divan, își fac toaleta, primesc și fac vizite. Cele mai active citesc romane franțuzești și de acolo capătă o nouă conduită și experiență, care inspirată de aceste cărți, este plină de greșeli și himere […]

Souvenirs de voyages et d'etudes 3Credeți că noi avem o patrie? Doamne ferește! Cât despre mine nu știu foarte bine cine suntem. Suntem oare turci? Suntem oare ruși? Ni se spune că suntem vasalii Turciei și protejații Rusiei. Ce înseamnă să fii muntean sau moldovean? Iată mai bine de o sută de ani de când încercăm să scăpăm de turci și pentru aceasta am apelat la ruși. Această speranță însemna patriotismul. Astăzi ne-am revenit din această iluzie, nu-i iubim deloc pe ruși, și în ziua în care ne vor deveni stăpâni vor deveni asemenea turcilor. Așteptăm altceva […]

Souvenirs de voyages et d'etudes 4

Capitol despre Regulamentul Organic

Am căutat dacă în Regulament există, cu privire la domnie, vreo referire la ereditate. În Țara Românească, Regulamentul spune expres că fiii domnului pot fi aleși, dacă îndeplinesc condițiile cerute. În Moldova, Regulamentul nu menționează nimic cu privire la această problemă, ceea ce lasă fiilor domnului toate drepturile pe care le pot avea. Fără îndoială ereditatea ar fi pentru principate un principiu sănătos, pentru că ar fi o garanție a stabilității. Dar niciodată boierii nu vor consimți să investească un alt boier cu principiul eredității. Rivalitățile și geloziile se opun. Ereditatea nu se poate stabili în principate decât în profitul unui prinț străin. Există voința generală, în Țara Românească și Moldova, de a avea un prinț

Souvenirs de voyages et d'etudes 5străin […] Acesteia i se adaugă o alta: unirea celor două principate. Astfel reunite sub un prinț străin și ereditar și formând un stat a cărui întindere ar fi egală cu Regatul Bavariei sau Piemontul, principatele ar face un corp politic capabil să trăiască și să dureze. Ele ar începe să conteze în balanța politică europeană, și iată de ce aceste dorințe nu vor fi niciodată împlinite […]”

Sursa imaginilor: M. Saint-Marc Girardin, Souvenirs de voyages et d’études, Paris, 1852-1853.
Sursa traducerii: Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea, vol. III (1831-1840), București, 2006.

Post Navigation