Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the month “Octombrie, 2016”

Răscumpărarea unui țigan condamnat la moarte pentru furt (Târgul Baia, circa 1660)

vistiernicul-pelin

Stema orașului Baia în partea de jos a documentului

„† Cum a venit înainte noastră Aftănasie proegumen ot svânta monastire Moldovița, de au pârât pre cest țigan, anume Tiron Puțan ot Putna, că i-au furat un cal de 6 ani și tot au șezut în Țara Ungurească, iar acum au eșit în țară, deci l-au prins giudeațăle călugării ot Putna și l-au dat pre mâna noastră, noi i-am dat strânsoare și au spus derept de mult că-i vinovat, noi l-am ținut 8 săptămâni și am scris la călugării o carte să-l răscumpere, iar ei s-au lepădat de dânsul și au zis cine-l va plăti să și-l ea să-i fie țigan, deci noi l-am scos la pirzare cum iaste legea țărăi și cum să cade furului, într-aceea s-au tâmplat și dumialui vistiarnicul Pelin atunci, deci au căzut frații lui, anume Io… [indescifrabil] … Baia de Her după dumialui să-l plătească, să nu-l lase să piae, deci dumialui văzând acel țigan la perire au stătut după Aftănasie și i-au dat un cal derept 40 de lei și l-au ertat de nainte noastră Aftănasie pre țigan, deci noi văzând că l-au ertat Aftănasie, noi încă am cerșut globa noastră, deci dumialui ne-au dat treizăci lei globă și frate său l-au luoat în chizășie de nainte noastră și de nainte tot târgul ot Bae și a șoltuzului cu 12 pârgari, cum să șade la dumialui și să să lase să nu mai strângă nimărui, iar de va mai avea vro pâră, el să fie de… [indescifrabil] … Toderașco Prăjăscul clucer și Tăbârță Cairaș (?), Vasilie Capșea și Savin, cumnatul său, și Gavril, sluga dumisale vistiarnicului celui mare, și Simion Pitic ot Buciumeni și Nicolachi Ianăș șoltuz și pre mai mare credință ne-am pus pecețile și am iscălit.”

Sursa transliterării: Teodor Bălan, Documente bucovinene. Vol. II. 1519-1662, Cernăuți, 1934 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
Sursa foto: Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale

Observații asupra pădurilor din Valea Bistriței, Iași, 1842

observatii-asupra-padurilor-din-valea-bistritei-1842„Despre lucrarea minelor de metal și Observații asupra pădurilor din Valea Bistriței. De C. Mihailic, nobil de Hodocin. Iașii, la Institutul Albinei. 1842.

observatii-asupra-padurilor-din-valea-bistriteiAcum iconomia pădurilor (precum poate și aiure), iar mai ales în această parte a țerei, din nenorocire se află în cea mai tristă stare.

Prin necumpătata exportație a lemnului, prin numeroasele și peste analogie aflătoarele herestee, toată valea cea mare a Bistriței cu a ei lăturalnice văi, se vede stirpită de lemne, și provizioanele copacilor câștigate prin învechime, se mistuesc prin un abuz (catahrisis) vrednic de tânguire.

Pe lângă această întrebuințare a pădurilor, mai este încă și alt rău, carele nici într-un chip nu se poate dizvinovăți. Cu înmulțirea împoporărei pe fieșcare an, și cu sporirea vitelor, mai ales a numeroaselor turme de capre, sporește și lipsa pășunei și a nutrețului de iarnă pentru dânsele. Așa pe tot anul se tae și se coboară la pământ părți întregi de păduri, numai spre a hrăni acele numeroase turme cu frunzele copacilor tăieți, a cărora tulpine putrezesc apoi fără a se întrebuința. Spre a mai lăți locurile de pășunat pentru oi și vite albe, se aprind înadins întregi păduri de mai multe sute de fălci, și în acest chip în puține ceasuri se pierd cei mai frumoși copaci, rodul de sute de ani! Daunile ce se pricinuesc prin aceasta, nu se mărginesc numai în pierderea cea mare a lemnului, ele sânt încă mai mari și mai întristătoare, de vreme ce locul pădurilor arse, obicinuit, numai este favorabil creșterei copacilor și nu se mai poate face pădure pe dânsul.

Lângă Neagra și Negrișoara, în cuprinsul Dornei, am aflat șiruri de munți în depărtare de câteva mile (ceasuri) pustieți prin asemine ardere a pădurilor. Poalele munților sânt acum goale […]”

Sursa: Biblioteca Digitală Națională a României

Orânduiala lui Iosif al II-lea pentru vânătoare, Viena, 1786

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-1786„Noi Iosif al doilea din mila lui Dumnezieu ales înpăratul romanilor pururea August, craiul Ghermaniei, Ungariei, Boemiei și celelalte, Arhiduxul Austriei, Duxul Burgundiei și a Lotaringhiei ș.c. ș.c.

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-11. Stăpânii apărăturilor de vânat vor fi volnici în locurile de vânat a lor, a hrăni și a ținea tot soiul de vânat cu sărături și cu șuri de fân, sau a-l notri măcar cu ce alt chip. Lângă aceasta au voe deplină și slobozie în toată vremea anului a prinde, a înpușca, a vinde, și a să folosi cu vânatul sau sălbatecul cum le place, ca și cu al său, și ca și cu un dobitoc dumestec care este crescut în măeriște, măcar de ce vârstă să fie acel sălbatec sau mărime și greutate.

2. Fieștecare stăpân a unii vânătorii mai mici sau mai mari, are mai încolo slobozie de a prăsi și a înmulți fasani în pădurile, în luncile, sau în fariurile lor, a stârni cu cânii, a vâna și a goni epuri, și alt sălbatec în ținutul moșiilor lor […]

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-33. Gliganii sau porcii sălbateci să nu să ție, fără numai în livezi de vânat foarte bine îngrădite, ca să nu poată rumpe afară și eși. Când să să afle vreun gligan afară de livada de vânat, atuncea este slobod fieștecăruia, ori în care vreme a anului, a pușca acest feliu de fiară; precum sânt și lupii, vulpile sau alt feliu de fiiare stricătoare, și este slobod fieștecui să-l omoară măcar cu ce chip. Și când să să pue înpotrivă stăpânul vânătoriei sau vânătorii aceluiaș, atuncea trebue să să globească cu 25 de galbini pentru pedeapsa […]

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-66. A pune curse, și a întinde lațuri, și a face gropi pentru lupi, să dă cu adevărat voe fieștecui stăpân de vânătorie pe locul lui. Iară pentru ca să să ferească toată paguba și nenorocul sau năpasta, trebuie să să pue pe lângă aceste niște semne ca acele, care de la toți să să poată lua în samă, și să să poată cunoaște.

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-88. Vânătoriia cea mare, și cea mâcă să pot vinde, sau a să da în arândă după plăcere; totuș țăranii și orășenii nu să vor primi la cumpărarea sau luarea în arândă a vânătoriei, fiindcă prin aceasta numai cât s-ar da prilej, ca ei să-ș lenească iconomia, și meșteșugul lor.
oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-1515. Toate pagubele făcute de gadini sălbatece, ori să să facă acele pe locuri de vânătorie a domnului țării, sau pe locurile unui deosăbi moșinaș, în roduri de țarini, în vii, sau în pometuri, trebue îndată să să răsplătească țăranilor supuși după // măsura pagubii, ori cu întoarcerea aceiia roade ce au stricat, sau să răsplătească cu bani.

oranduiala-lui-iosif-ii-pentru-vanatoare-2424. Care leagă și prinde pe un tâlhariu de vânat dobândește 25 de galbini dar, care colac (sau summă pusă pe capul acelui tâlhariu) iarăș trebue să o plătească stăpânii vânătoriei; cărora li să cuvin și gloabele de bani, care să vor trage de pe călcătoriul pravililor vânătoriei în ținutul său.

Însă pe țărani nu trebue să să pue gloabe de bani, ci numai bătae.”

Sursa: Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor

Post Navigation