Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “secolul XIV”

Roman voievod dăruiește lui Ionaș Viteazul trei sate pe Siret (1392)

Roman voievod, 1392„† Marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod, stăpânind Țara Moldovei de la munte până la mare. Am dat, cu fiii mei, Olecsandro și Bogdan, slugii noastre Ivanăș (Ionaș) Viteazul, pentru credincioasa lui slujbă, 3 sate pe Siret, uric, lui, cu tot venitul, în veac, și copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui, cu tot dreptul. Numele satelor: Ciorsaceuți și Vladimirăuți și Bucurăuți.

Iar hotarul lor să fie din jos de Marâșeuți, valul care este de-a curmezișul Câmpului, până la Siret, apoi pe cealaltă parte a Siretului, la capătul de jos al poienii, o movilă, și de acolo, drept peste luncă, la fântână, o movilă, și de acolo drept la bucovină, o movilă, și de acolo, pe marginea bucovinei, în sus, până la hotarul lui Șerb(ăn)escu, la tei, o movilă, de acolo către topliță, acolo o movilă, și de acolo către Siret, movila de la mijloc, și de acolo, (peste) Siret, în sus, până la bucovina cea mare, pe unde iese drumul de la Dobrinăuți, la capătul Câmpului, și de acolo, pe marginea bucovinei, pe deal la vale, până la val. Acesta îi este hotarul întregului ocol.

Iar la aceasta este credința mea și credința fiilor mei, credința jupanului Iuga al lui Giurgiu, credința jupanului Stețco și cu frații lui, credința lui Bratul Netedul, credința lui Stanislav, credința panului Drăgoi, credința lui Andriaș și a panului Giurgiu, credința panului Draguș viteazul, credința lui Stravici, credința panului Vlad, a panului Ghidea, a panului Grozea, credința panului Costea, credința lui Oriș, credința tuturor boierilor moldoveni.

Iar pentru tăria acesteia și pentru pomenire, am poruncit să se atârne pecetea noastră cea mare, ca să nu fie clintită aceasta niciodată, în veac.

S-a scris cartea în anul 6900 [1392] deplin, luna martie, în 30 zile, în cetatea noastră, a lui Roman voievod.”

Sursa foto: Arhivele Naționale ale României (pe monasterium.net).
Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica. Seria A. Moldova, vol. I (1384-1448), București, 1975 (pe www.dacoromanica.ro).

Bătălia de la Posada menționată într-un document de la Carol Robert de Anjou (1332)

Document din 26 noiembrie 1332.

Document din 26 noiembrie 1332 (fragment).

Sigiliul lui Carol Robert de Anjou.

Sigiliul lui Carol Robert de Anjou.

„Noi, așadar, care, prin slujba cârmuirii pe care am luat-o asupra noastră, suntem datori a măsura și a cumpăni vrednicia fiecăruia, și suntem ținuți a da fiecăruia răsplăți și daruri cu mâna darnică, după măsura destoiniciei sale, pentru ca, după pilda lui, și alții să se îmbie mai fierbinte spre slujbele credinței, ținând seama de cererile lor, care sunt în deplină glăsuire cu dreptatea, ne-am adus aminte de strălucitele dovezi de credință și de aleasa vrednicie a slujbelor, pe care numitul comite Pavel, judele curții noastre, și magistrul Laurențiu, comite de Zarand, fiii lui Simion, ni le-au făcut în chip vrednic de laudă și cu toată râvna credinței în deosebitele noastre războaie, și norocoase și nenorocoase, și mai ales atunci când, pornind oastea noastră strânsă prin poruncă regească, am ajuns în niște ținuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ținute pe nedrept în Țara Românească (in terra Transalpina) de către Basarab, schismaticul, fiul lui Tihomir (Bazarab, filium Thocomerii, scismaticum), spre marea noastră nesocotire și a sfintei coroane, acest Basarab, necredinciosul nostru român (infidelis Olacus noster), mânat de un gând rău, fără să se teamă și fără a ține seama că acei ce încearcă a se împotrivi stăpânului lor firesc se vădesc a se împotrivi fățiș rânduielilor dumnezeiești, nu s-a înfricoșat să ducă la îndeplinire nelegiuirile urzite în taina cugetului său, și s-a împotrivit maiestății noastre ca un răzvrătit și trădător, cu o cutezătoare îndrăzneală, într-o luptă în care capetele a nu puțini dintre nobilii țării noastre, ce străluceau prin focul unei credințe curate, au întâmpinat primejdia morții; în care nespusa vărsare a sângelui lor a dat pe față credința multora supuși și din care s-au tras nu puține robiri, cazne, pieiri și primejdii pentru neamul unguresc. Atunci acel magistru Laurențiu, grămădind vitejie peste vitejie, s-a luptat bărbătește ca un bărbat viteaz și cavaler neînfricat, iar dovada acestei vitejii a făcut-o roșul sângelui său vărsat din belșug, căci sub ochii noștri și ai baronilor regatului nostru a fost rănit la mâna stângă, fără nădejde de tămăduire. Ce să mai adăugăm? Fără să se teamă nici chiar de primejdia morții și de pierderea bunurilor sale, pentru apărarea maiestății noastre el a înfruntat chiar luarea în prinsoare […]”

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria D, Relații între Țările Române, vol. I (1222-1456), București, 1977 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursa foto: Arhivele Naționale ale Ungariei.

Cnezii din cele 4 scaune districtuale ale Devei cer o judecată după „legea românilor” (1371)

Cnezii romani din Deva, 1371„Noi, juzii nobililor din comitatul Hunedoara, dăm de știre că, înfățișându-se înșiși înaintea noastră, Gheorghe, fiul lui Myska, și… slujbașii din Vețel și Peștiș ne-au spus în chip de întâmpinare că ei, împreună cu slujbașii magistrului Ștefan, castelanul Devei, au prins și au pus să fie prins Petru de Cristur ca tâlhar și hoț, potrivit rânduielii legii țării… împotriva acelui Petru. Drept aceea ne-au rugat să binevoim să mergem înșine h scaunul de judecată al slujbașilor pomenitului magistru Ștefan, castelanul Devei…, ca să fim de față la judecata sub mărturia făcută în temeiul celor văzute cu ochii. Noi, așadar, la rugămințile sus-zișilor slujbași din Vețel și Peștiș, ne-am dus la scaunul de judecată al sus-zisului magistru Ștefan, castelanul Devei, unde sus-pomeniții slujbași de Vețel și de Peștiș, împreună cu nobilii și alți mulți oameni, voiau să-l dovedească pe acel Petru de hoț și unde sus-zișii slujbași ai pomenitului magistru Ștefan erau gata să dea hotărârea din urmă, potrivit obiceiului țării. Și întrucât totuși toți cnezii și românii din cele patru scaune districtuale ale cetății Deva (universi kenezii et Olachi de quatuor sedibus districtibus castri Deva) au pus opreliște la acea judecată și lege a țării… (tăgăduind) ca acei slujbași să-l poată dovedi pe acel Petru după legea românilor (legem Olachorum), și nu cu alte legi ale țării, și ca atare i-au oprit să le facă vreo judecată sau dreptate.

Dat la Deva, în miercurea de după octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului 1371.”

Pe verso.

Pe verso.

„Scrisoare memorială pentru magistrii Gheorghe și…, slujbași din Peștiș și Vețel, împotriva tuturor cnezilor arătați în scrisoare.”

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, Seria C. Transilvania, Vol. XIV (1371-1375), București, 2002 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursa foto: Arhivele Naționale ale Ungariei.

Post Navigation