Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Vasile Lupu”

Pedepse aspre în Pravila lui Vasile Lupu (Iași, 1646)

Din Pricina a VIII-a

„79. Ceia ce vor aprinde casa omului sau aria cu pâinea, sau aria cu fânul, în pizmă pentru să-și răscumpere despre vreun vrăjmaș, ce-i va fi făcut vreu răutate, pre unii ca aceia ca să-i ardză în foc.”

Din Pricina a XIII-a

„116. Cela ce va vinde feciorul altuia sau robul altuia, sau fie pri ce om, de va fi boiarin să-l bage în ocnă, iară de va fi slugă, ce să dzice om mai de gios, dentăi să-l poarte de coadele cailor, // de-acii să-l spândzure; iară de va fi om de-a firea, atunce să-i tae capul.”

Din Pricina a XIII-a

„154. Cela ce va fura cruce den beserică, măcar de-are fi și de lemn, acela fură lucru svințit și den loc svințit; certarea lui iaste să-l spândzure sau să-l ardză în foc de viu.”

Din Glava VIII

„16. Căruia i să va tâmpla de să-și ucigă pre tată-său, în dzilele cele vechi, întăi-l bătea // cu vine de bou verdzi, foarte tare, și atuncea viu îl băga într-un sac și într-acel sac bagă și un dulău și un cucoș și o năpârcă și o moimă, și de aciia-l arunca în mare cu toate acestea, de vrea fi aproape marea, iară de nu, îl lepăda unde știia nește heri sălbateci.

17. Iară acmu, lasă pre voia giudețului; îi dă moarte mai cumplită decât altor, cumu s-ar dzice, întăi tae mâna ceia ce-au ucis, într-acel loc unde au ucis pre tată-său, și de-aciia-l legă de coadele cailor și-l duc trăgând pre ulițe până la locul cel de pierdzare și întâi îi tae capul, deaciia-l tae platovițe sau și într-alt chip, după cumu-i va părea giudețului; iară nice într-un chip nu să cade să-l îngroape în pământ.”

Glava XXXVI

„4. Robul sau nămitul sau sluga de va face silă fetei stăpânu-său, să-l ardză în foc de viu, iară de va fi fost cu voia fetei, să-i facă moarte și ei.”

Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)

Nunta fiicei mari a lui Vasile Lupu (1645)

Happelii Historia moderna Europae, 1692Happelii, Historia moderna Europae 1„Căsătoria prințului Raziwill cu o prințesă de Moldova

Cu privire Raziwill îmi aduc aminte de însemnata căsătorie a acestuia, care, deși având loc la începutul istoriei noastre, anume în anul 1645, totuși trebuie istorisită aici.

După ce Alteța Sa Prințul Christof Raziwill din grația lui Dumnezeu Duce de Birza și de Dubinschi, Prinț al Imperiului și general în armata Lituaniei, după moartea întâiei sale soții, Principele umblând cu gândul să se însoare din nou, găsi cu cale să-și aleagă soție din cea mai de bun neam și mai de aproape rudenie, din casa domnească a Moldovei. Aici se găsea fata cea mai mare a Principelui Vasile, anume Maria, domniță cu mijloace mari, legături puternice și întinse, moravuri minunate și in summa cu toate acele prerogative, care atrag și farmecă asemenea personalități.

După ce se asigură de consimțământul mumei-sale, se duse și la regele Vladislav al Poloniei spre a-i cere învoirea, spre a nu fi bănuit că se încuscrește cu un principe străin, a cărui putere era sub ocrotirea turcească […]

Happelii, Historia moderna Europae 2La 5 Februarie avu loc nunta în biserica grecească, însă Voevodul nefiind de față, tatăl miresei nefiind admis la cununie după datina țării. Serviciul fu oficiat de Arhiepiscopul Kievului, anume Petru, cel mai înalt prelat din tot clerul Rusiei, născut din seminția Mohilorum, care domnise în Moldova, apoi însă prigonită de turci se retrase în Polonia. El este însă privit ca băștinaș de aici, și Mitropolitul îi cedase locul pentru oficierea slujbei.

Printre solii și trimișii altor națiuni se găsea cel din Polonia, din Brandenburg, din Curlanda, apoi trimisul lui Rakotzi din Transilvania, cel al Țării Românești și al Patriarhatului din Constantinopol, apoi diferiți senatori poloni, și mai mulți din Marele Ducat al Lituaniei.

Trei zile de-a rândul se primiră darurile. Întâia zi ale regelui, al potentaților străini și a trimisului senatului polon. A doua zi darurile Hospodarului sau Domn al Moldovei, ale clerului și ale altor boiari mari moldoveni. A treia și ultima zi delegațiile orașelor atât dinspre Transilvania, cât și din Moldova.

Masa de nuntă ce se-ntinse fu regească, în așa fel că nici un monarh n-ar fi avut să se roșească de ea. În afară de masa domnească, unde se găseau de toate în belșug pentru fiecare cum îi se cuvinea se mai orânduise ca și prin casele particulare fiecare oaspete să găsească toate ce le-ar putea dori. Chiar și cele de pe urmă slugi i se dăduse bani dinainte. Aceste desfătări ținură 12 zile într-una, cu toate plăcerile ce se pot închipui, și în tot timpul muzicanții turci, trimiși chiar de la Curtea Sultanului, cântară pentru înveselirea oaspeților.

Dar se alăturară și comedianții, scamatorii și acrobații, dansatorii pe săbii, și alții mulți de acest soi. Îți era dat să privești la multe lucruri hazlii, sărituri ciudate, jocuri de bărbați și femei turcești din care mulți erau circasieni. Clădiri diferite, castele, palate și corăbii făcute-ntr-adins și apoi luate cu asalt. Apoi monștri de tot felul. Oameni uriași luptându-se cu lei sau cu elefanți, sau purtând pieptoaie strașnice, pe care alții le sfărâmau pe burtă cu niște ciocane grozave. Se mai putea vedea și unul care, legănându-și de părul capului o piatră de moară, începu să joace cu ea și rotindu-se tot mai repede piatra se făcea aproape nevăzută. Danțatorii pe funii și saltatorii făceau și ei minuni.

Lângă Voevod se afla Vistiernicul. Fiecare comediant după ce-și făcuse isprăvile îngenunchea înaintea Voevodului, și-i sărută poalele, după datina țării, iar Voevodul le răsplătea deplin, în bani; la unii le dădea chiar haine de mătasă sau postavuri.

Mireasa princiară, mamă-sa, soția Hospodarului și nevestele tuturor boierilor de față, ședeau și ele la masă, însă singure și despărțite de bărbați, căci astfel e datina țării.”

Sursa traducerii: I. J. Caradja, 1645 Iași. Descrierea nunții domniței Maria a lui Vasile Vodă Lupu cu cneazul Radziwil, făcută de Everh Happelius, în Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal din Iași, fascicola 4, Iași, 1924 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa imaginilor: Eberhard Werner Happel, Historia moderna Europae, oder eine historische Beschreibung des heutigen Europae, 1692.

Vasilie Popp – Despre începutul tipografiilor în Moldova (Sibiu, 1838)

Capitol din lucrarea lui Vasilie Popp, Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor pănă la vremile noastre (Sibiu, 1838).

Capitol din lucrarea lui Vasilie Popp, Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor pănă la vremile noastre (Sibiu, 1838).

„Despre începutul tipografiilor în Moldova.
XVII.

Tot acele pricini, care au aplecat pre Mateiu Vodă, Domnul Țării Românești, au îndemnat și pre Vasilie Lupul, Domnul Moldovii spre rădicarea tipografii(i) în cel prințipat (Num.IX) adecă rădicarea tipografiilor românești în vecinatul Ardeal și frica de întinderea dogmelor calvinești și luterănești, care să vârea prin cărțile românești, care să tipărea în Transilvania a) Adoaoa pricină să vede a fi
___________
a) Cum că l-au fost frică moldovenilor de dogmele acestor înnoitori, să vede din Cazania a 4-lea de la Dumineca lăsatului de prânz, în care ocăresc pre calvini și luterani pentru neținerea posturilor. Vezi Cazania tipărită în Iaș la anul 1643, foia 33.

Inceputul tipografiilor in Moldova 2fost emulația, care era întră Vasilie și Mateiu Voevod atâta în războiu, cât și în știință. Iar cea mai mare pricină, să vede, că au fost vestitul acela Petru Moghilă, fecior de Domn din Moldova, care pe acest timp era Arhiepiscop și Mitropolit al Kiovului, Haliciului, și a toată Rosia, care la pofta lui Vasilie Vodă, i-au trimis tipariul cu toate meșteșugurile, câte trebue la tipografie a). Minune, că lângă toate, că Moldova au avut în toate timpurile mulți bărbați învățați, totuș numărul tipografiilor nici odată nu au fost așa mare ca în Țara Românească. Pricina să vede a fi fost necontenitele războaie cu provințiile învecinate […]
____________
a) Vezi Precuvântarea lui Varlaam Mitropolitul în mai sus numita Cazanie.

Tipografia episcopiei din RadautiD. Bucovina.
Rădăuț (Radoicinum) orășăl în Bucovina.
XXVIII.

Pănă s-au ținut Bucovina de Moldova, sau pănă la anul 1777 au fost acest orășăl scaunul unui episcop din Moldova, care episcopie mai pe urmă s-au mutat la Cernoviț. Pe la anul 1744 episcopul de atunci Varlaam au rădicat în această episcopie o tipografie românească, precum adeverează următoarea carte.

Catavasiiariu tălmăcit pe limba rumânească, tipărit în tipografia cea noao a sfintei Episcopii Rădăuțului. Supt Ioann Nicolae Mavrocordato vv. Mitropolitul Nichifor, și Episcop Rădăuțului Varlaam 7252 (1744).

Post Navigation