Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the month “Octombrie, 2012”

Mitropolitul Simion Ștefan, Noul Testament de la Bălgrad (Alba Iulia), 1648

Pagina de titlu

„Noul Testament sau Înpăcarea, sau Leagea Noao. A lui Iisus Hristos Domnului nostru. Izvodită cu mare socotință, den izvodă Grecescu și Slovenescu, pre limbă Rumânească, cu îndemnaria și porunca, denpreună cu toată cheltuiala, a măriei sale Gheorghie Racoci, Craiul Ardealului i procia. Tipăritu-s-au întru a mării sale Tipografie, dentâiu noou, în Ardeal, în cetatea Belgradului. Anii de la Întruparea Domnului și Mântuitoriului nostru Iisus Hristos 1648. Luna lui Ghenuariu 20.

Stema lui Gheorghe Rákoczy

Din Predoslovia cătră cetitori

Aceasta încă vă rugăm să luați aminte că rumânii nu grăescu în toate țărâle într-un chip, încă neci într-o țară toți într-un chip. Pentr-aceea cu nevoe poate să scrie cineva să înțeleagă toți grăind un lucru unii într-un chip, alții într-alt chip. Au veșmânt, au vase, au altele multe nu le numescu într-un chip. Bine știm că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sânt buni carii îmblă în toate țărâle, așa și cuvintele acealea sânt bune carele le înțeleg toți, noi derept aceaia ne-am silit de încăt am putut, să izvodim așia cum să înțeleagă toți,

iară să nu vor înțelege toți nu-i de vina noastră, ce-i de vina celuia ce-au răsfirat rumânii priîntr-alte țări, de ș-au mestecat cuvintele cu alte limbi de nu grăescu toți într-un chip.

Mai apoi de toate rugăm pre cetitorii ceștii cărți să nu ne giudece numai decăt până nu vor socoti izvoadele și veți afla pre ce cale am îmblat. Adevăr și noi oameni sântem și am putut și greși să va că am silit de încât am putut să nu greșim. Mai vârtos de toate prea acesta ne-am silit să ținem înțelesul Duhului Sfânt, că scriptura fără înțeles iaste ca și trupul fără suflet.

Aceasta poftim de la tatăl Dumnezău și de la Domnul nostru Iisus Hristos cum să vă înțelepțească Duhul Sfânt ca să înțeleageți voia Sfinției Sale și să faceți carele sânt scrise într-această carte spre slavă lui Dumnezău, și spre ispăseniia voastră, Amin.”

Sursa: www.dacoromanica.ro

Anunțuri

Diploma Cavalerilor Ioaniți (2 Iunie 1247)

Magistro et fratribus Hopsitalis Jer< oso >limitani.

Magnum caritatis et providentie opus per vos intelleximus, ca<rissimum> in Christo fil<ium> n<ostrum> Belam Ungarie illustrem regem: divine pietatis intuitu et consideratione etiam utilitatis pu<bli>ce regni sui Hospitali <est>ro fecisse, conferendo Videlicet dil < ecto fil >io fratri Rembaldo, preceptori domorum Hospitalis Jerosolimitani in partibus cismarinis nomine Hospitalis eiusdem, in regno suo terram non modicam, iurisdictiones et alia que in confecto privilegio aurei sigilli sui munimine roborato plenius exprimuntur, adiectis conditionibus pro ipsius regni defensione ac statu prospero sibique quibusdam iuribus reservatis. Nos igitur et regni predicti conservationem zelantes et Hospitalis ipsius cupientes commodum et augmentum, concessionem predictorum sicut provide a rege predicto facta est, ratam habentes et gratam, illam auctoritate apostolica confirmamus et presentis <s >cripti <pa >tro cinio <com>munius tenorem ipsius privilegii de verbo ad verbum pre<senti> bus inseri facinetes, qui talis est.

 In nomine sancte trinitatis et individue unitatis, Amen. Bela dei gratia Hungarie, Dalmatie, Chroatie, Rame, Servie, Gallitie, Lodomerie, Cumanieque rex, in perpetuum. Regum celsitudo requirit et sublimium dignitati debetur, ut inter cetera eo studiosius ad multiplicationem invigilet subditorum, quo ipsorum gloria in subiecte plebis multitudine specialius exaltatur, presertim cum regum omnium et regnorum potentia, pax et securitas in suorum robore consistere dinoscantur. Accedit nichilominus non ad modicam sollicitudinis regie partem eos benignioribus intueri et amplioribus prosequi beneficiis, in quorum personis et utilitas temporalis provenire speratur et rex regum omnium propensius honoratur. Hac itaque consideratione inducti cum venerabili viro fratre Rembaldo domorum Hospitalis Jerosolimitani magno preceptore in partibus cismarinis dilecto amico nostro super populatione regni nostri, quod per hostilem barbare nationis incursum, que Tartari appellantur, sicut in bonorum amissione, sic incolarum interemptione grave sustinuit dispendium, longo prehabito tractatu cum principibus et baronibus regni nostri, in hoc nostra resedit communiter deliberatio, ut, quia idem preceptor nomine domus Hospitalis in

„În numele sfintei treimi una și nedespărțită, amin. Bela din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și Cumaniei deapururea. Se cere înălțimei regale și se cade măririi atotstăpânitoare ca între celelalte <griji> să vegheze cu atât mai cu grijă la sporirea numărului supușilor, cu cât slava lor se înalță mai ales prin mulțimea poporului supus, când se știe îndeosebi că puterea, pacea și liniștea tuturor regilor și regatelor stau în aria acestor <.supuși>. Și încă se mai adaogă la această parte mai însemnată a grijii regelui, ca să-i privească cu mai multă blândețe și să-i dăruiască cu mai mari binefaceri pe aceștia prin care se nădăjduește că se va isca și în lumea aceasta folos <mai bogat> și că regele tuturor regilor e mai cucernic lăudat. Așadar mânați de acest gând am hotarât în acest chip – stând la sfat împreună cu venerabilul bărbat Rembaldus marele preceptor al caselor Ospitalierilor din Ierusalim din părțile de dincoace de mare, după ce ne-am sfătuit îndelung cu fruntașii și baronii regatului nostru, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin năvălirea dușmănoasă a neamului barbar numit Tătari a suferit mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor, cât și prin uciderea locuitorilor – ca, deoarece acel preceptor, în numele casei Ospitalierilor,

subsidium regni nostri intuitu defensionis fidei Christiane arma assumere secundum formam inferius annotatam et in populanda terra nostra consilium et auxilium impendere bona fide necnon alias subire conditiones paulo post presentibus insertas se ac domum Hospitalis sponte obligavit, damus et conferimus sibi et per eum dicte domui totam terram de Zeurino cum alpibus ad ipsam pertinentibus et aliis attinentiis omnibus, pariter cum kenazatibus Joannis et Farcasii usque ad fluvium Olth, excepta terra kenazatus Lytuoy woiauode, quam Olatis relinquimus, prout iidem hactenus tenuerunt, ita tamen, quod medietatem omnium utilitatum et reddituum ac servitiorum de tota terra Zeurini memorata et kenazatibus supranominatis provenientium nobis et successoribus nostris reservamus, medietate alia ad usum domus supradicte cedente, exceptis ecclesiis constructis et construendis in omnibus terris supradictis, de quarum redditibus nichil nobis reservamus, salvis tamen reverentiis et iuribus archiepiscoporum et episcoporum, que habere dinoscuntur, exceptis etiam molendinis omnibus infra terminos prenominatarum terrarum ubicumque factis vel faciendis, preterquam in terra Lytua necnon edificiis et agriculturis omnibus sumptibus fratrum dicte domus factis, fenetis quoque seu animalium et pecorum suorum pascuis, piscinis etiam, que nunc sunt vel fient per ipsos, que omnia ad ipsorum fratrum usum integraliter volumus retineri, preter piscationes Danubii ac piscine de Cheley, quas nobis et ipsis communes reservamus. Concedimus etiam, quod medietatem omnium proventuum et utilitatum, que ab Olatis terram Lytua habitantibus excepta terra Harszoc cum pertinentibus suis regi colligentur, domus Hospitalis percipiat antedicta. Volumus etiam, quod memorato. Olati ad defensionem terre et ad iniurias propulsandas seu ulciscendas, que ab extraneis nostre dictioni non subiectis inferentur, iamdictis fratribus cum apparatu suo bellico assistere, et e converso ipsi fratres in casibus consimilibus eis subsidium et iuvamen iuxta posse impendere teneantur. Ad hec de salibus, quos ad usum dicte terre et illarum partium versus Bulgariam, Greciam et Cumaniam sufficienter deferri concedimus, de quacumque salisfodina Ultrasiluana commodius sumptibus nobis et ipsis communibus extrahi poterunt, salvo in omnibus iure episcopali, necnon de moneta, que illic, de voluntate regia et consilio preceptoris domus illius pro tempore constituti, curret, medietatem nobis reservamus, sicut de ceteris redditibus est pretactum, medietate alia ad usum dicte domus convertenda, salvis iuribus ecclesiarum. Ordinationes quoque quas nobilibus ac aliis tam super libertatibus ipsorum, quam super iudiciis ad inhabitandum terram iamdictam aliunde venientibus concesserit, salva parte nostra reddituum et utilitatum exinde provenientium dicta domus necnon sententias, quas tulerit in eosdem, ratas habebimus atque firmas, hoc addito, quod si contra maiores terre aliqua sententia de sanguinis effusione prolata fuerit, in qua senserint se gravari, ad nostram curiam valeant appellare, hoc insuper adiecto, quod si exercitus regnum nostrum, quod absit, invadere attemptaret, quinta pars armatorum terre iamdicte pro defensione terre nostre in exercitu nostro ad bella procedere teneatur. Si autem versus Bulgariam, Greciam et Cumaniam exercitum moverimus, tertia pars omnium ad bella habilium procedet et de acquisitionibus tam mobilium quam immobilium portionem recipiet domus iamdicta pro numero personarum exercitus de Zeurino pariter et armorum. Ad hec contulimus preceptori antedicto et per ipsum domui Hospitalis a fluvio Olth et alpibus Ultrasiluanis totam Cumaniam, sub eisdem conditionibus, que de terra de Zeurino superius sunt expresser excepta terra Szeneslai woiavode Olatorum, quam eisdem relinquimus, prout iidem hactenus tenuerunt sub eisdem etiam conditionibus per omnia, que de terra Lytua sunt superius ordinate. Hoc autem nolumus preterire, quod a primo introitu sepedictorum fratrum usque ad viginti quinque annos omnes redditus Cumanie terre integraliter domus percipiat iamprefata, preterquam de terra Szeneslay antedicta, de qua tantum medietatem reddituum et utilitatum obtinebit. Ex tunc vero medietas omnium proventuum, utilitatum et servitiorum per fratres eiusdem a celsitudine regia approbatos et iuratos fisco regio ministratur, ita tamen, quod de quinquennio in quinquennium per nostrum hominem specialem proprii redditus, servitia ac utilitates exinde provenientes debeant computari. Sumptus vero, qui in castrorum seu munitionum custodiis <fient>  sicut nobis et ipsis fratribus debent esse communes, salvis aliis conditionibus pro parte nostra et exceptionibus pro parte domus Hospitalis in terra Cumanie, utputa de ecclesiis, molendinis et aliis omnibus, que singillatim

s-a îndatorat de bună voie, el și casa Ospitalierilor, să lupte în chipul arătat mai jos pentru ajutorarea regatului nostru și pentru apărarea credinței creștine și să ne dea sfat și ajutor credincios pentru popularea țării noastre, după cum va îndeplini și celelalte condiții ce se vor arăta îndată în această scrisoare, îi dăm și îi dăruim, lui și printr-însul numitei case, întreaga Țara Severinului, împreună cu munții acesteia și cu toate celelalte locuri ce țin de ea, precum și cu cnezatele lui Ioan și Farcaș până la râul Olt, afară de Țara voievodului Litovoi, pe care o lăsăm Românilor, după cum au avut-o aceștia și până acum. Totuși așa le dăm încât jumătate din toate foloasele și veniturile și slujbele din întreaga Țară a Severinului amintită și din cnezatele numite mai sus, să ne rămână nouă și urmașilor noștri, iar cealaltă jumătate o lăsăm pentru folosul casei pomenite mai sus, afară de bisericile înființate și de cele ce se vor întemeia în toate teritoriile amintite mai sus, din veniturile carora nu ținem nimic pentru noi, rămânând neatinse cinstea și drepturile arhiepiscopilor și episcopilor pe care le-au avut mai inainte, lasând la o parte deasemenea toate morile dintre hotarele teritoriilor amintite, atât cele clădite cât și cele ce se vor clădi, în afară de cele din Țara Litua, deasemenea cu toate clădirile și semănăturile, făcute cu cheltuiala fraților zisei case, deasemenea cu fânețele și pășunile pentru vitele și oile lor, la fel și cu pescăriile, care sunt acum sau care se vor face de către dânșii, pe care toate le lăsăm în întregime în folosul fraților acestora, afară de pescăriile de la Dunăre, și pescăriile de la Celeiu pe care le ținem spre folosul împreună al nostru și al acestora, <al cavalerilor >. De asemenea dăruim casei Ospitalierilor, ca și mai sus, să strângă jumătate din toate veniturile și foloasele ce se vor aduna pe seama regelui de la Românii ce locuiesc în Țara Litua afară de Țara Hațegului cu cele ce se țin de dânsa. Voim însă, ca amintiții Români să ajute pe numiții frați cu oastea lor spre apărarea țării și spre înfrângerea și pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de către străini, iar la rândul lor, cu prilejuri asemănătoare, frații înșiși să fie datori să dea sprijin și ajutor  <Românilor > cât le va sta în putință. Pe lângă acestea cu privire la sarea ce le-am îngăduit să o transporte în chip îndestulător spre folosința acestei țări și a părților dinspre Bulgaria, Grecia și Cumania, ei vor putea să o scoată din orice ocnă din Transilvania de unde le va fi mai ușor, cu cheltuiala dimpreună <comună> a noastră și a lor păzindu-se întru toate dreptul episcopilor, tot astfel și din banii care vor umbla acolo din voința regelui și cu sfatul preceptorului acestei case, din acea vreme, jumătate ținem pentru noi, precum s-a spus și despre celelalte venituri, iar cealaltă jumătate va rămâne spre folosul zisei case, păzindu-se drepturile bisericilor. Orânduelile pe care le va face zisa casă, pentru libertățile și judecățile, atât ale nobililor cât și ale altora, care țin din alte părți să locuiască în teritoriile amintite, le vom încuviința și statornici, rămânând partea din venituri și din foloase întreagă a noastră, cu acest adaos, că de se va rosti vreo sentință pentru vărsare de sânge împotriva mai marilor țării <acesteia> și aceștia se vor simți neîndreptățiți, să poată face apel la curtea noastră. Mai adăugăm, că dacă ar veni vreo oaste asupra regatului nostru, de care lucru să ne ferească Dumnezeu, a cincea parte din ostașii regiunilor amintite să fie datori a veni în oastea noastră și a pleca la război pentru apărarea Țării noastre. Iar dacă vom pleca cu oastea spre Bulgaria, Grecia și Cumania, va ieși a treia parte din cei în stare a merge la război și din prada de război, atât din cea mișcătoare cât și din cea nemișcătoare, numita casă își va primi partea după numărul ostașilor din Țara Severinului și după armele lor. Pe lângă aceasta, am dăruit amintitului preceptor și printr-însul casei Ospitalierilor, toată Cumania, dela râul Olt și munții Transilvaniei, în aceleași condiții arătate mai sus despre Țara Severinului, afară de Țara lui Seneslau voievodul Românilor, care rămâne acelora, după cum au avut-o și până acum și întocmai în toate acele condițiuni rânduite mai sus cu privire la Țara Litua. Însă nu vrem să trecem cu vederea aceasta, că de la cea dintâi așezare a pomeniților frați, timp de douăzeci și cinci de ani, toate veniturile Țării Cumaniei în întregime le va strânge numita casă, afară de cele din Țara amintită a lui Seneslau, din care vor primi numai jumătate din venituri și foloase. De atunci, jumătate din toate veniturile, foloasele și slujbele, încuviințate și jurate de înălțimea regală, vor fi plătite vistieriei regale de către frați acelei case așa fel, ca din cinci în cinci ani, trimisul nostru osebit va trebui să socotească veniturile, foloasele și slujbele venite de acolo. Iară cheltuielile ce se vor face cu paza cetăților sau întăriturilor, trebuie sa le purtam noi împreună cu acei frați, păstrându-ne alte condiții pentru noi, păstrându-se și excepțiunile din partea Ospitalierilor din Țara Cumaniei, cum ar fi cu privire la biserici, mori și toate celelalte care s-au spus mai sus una câte una,

superius de Zeurino sunt expressa. Ad castra etiam edificanda in dicta terra Cumanie necnon contra quoslibet impugnatores terre Cumanie consilium et vires ipsis fratribus impendemus, cum necesse fuerit et ab ipsis fratribus fuerimus requisiti, edam cessantibus impedimentis aliis illuc personaliter accedendo. Conferimus etiam eisdem terram quadringentorum aratrorum in Feketig, vel alibi ultra silvas complebimus hunc numerum, ubi magis ad introitum terre Cumanie vel Zeurini dictis fratribus videbimus expedire, super qua donatione litteras nostras dabimus speciales. Denique ut sepedicta domus Hospitalis commodius sibi necessaria per mare valeat procurare, pro utilitatibus regni nostri et suis contulimus sibi et suis contulimus sibi iuxta maritima civitatem Scardonam cum omnibus suis pertinentiis et iuribus ipsam contingentibus necnon predium Pecath cum suis terminis et utilitatibus, prout carissimus frater noster indite memorie Colomanus rex tenuit et quemadmodum ad ipsum predium pertinere dinoscuntur, salvis ecclesiarum iuribus in eisdem. Insuper etiam terram nomine Woyla iuxta Danubium non longe a Zenilen existentem, a castro de Crassou exemptam, cum omnibus pertinentiis et utilitatibus suis, sicut Nicolaus frater Ugolini in perpetuitatibus tenuerat, fratribus contulimus antedictis. Porro sepedictus preceptor ob concessiones nostras, quas propter causas infrascriptas facimus seu fecimus, obligavit se nomine dicte domus arma assumere contra omnes paganos cuiuscumque nationis necnon contra Bulgaros, contra alios autem scismaticos, si regnum vel regni confinia invadere attemptarent, nominatim ac precise introducere in regnum nostrum in presenti ad nostrum et regni servitium centum fratres militaribus armis et equis decenter et bene preparatos. Contra exercitum autem Christianorum regnum nostrum intrare volentem obligavit se nomine dicte domus, dare quinquaginta fratres armatos ad custodiam et defensionem castrorum et munitionum in confiniis existentium, ut est Posonium, Musunium, Suprunium, Castrum Ferreum, Castrum Novum et etiam infra, ubicumque rex voluerit collocare, et sexaginta contra Tartaros, si regnum nostrum ipsos intrare contingat, quod absit. Quibus omnibus, quamdiu sunt in custodiis castrorum et munitionum, regia provisio faciet sumtus necessarios ministrari. Adiunctum etiam est nomine domus, quod preceptor seu magister, qui pro tempore ad gubernationem domorum turn in regnis nostris existentium mittetur de partibus transmarinis vel aliis in introitu suo promittere teneatur, data fide iuxta consuetudinem sui ordinis, omnem fidelitatem regi ac regno et observare facere atque attendere in se et suis sine fraude universa et singula supradicta, et quod curam et operam dabit ad populandum non solum dictas terras, sed etiam alias terras nostri regni, et quod rusticos de regno nostro cuiuscumque conditionis et nationis, ac Saxones vel Teutonicos de nostro regno non recipiant ad habitandum terras supradictas nisi de licentia regia speciali. Adiunctum insuper fuit a nobis et a preceptore iamdicto nomine prefate domus receptum, quod si premissa vel aliqua seu aliquid de premissie, ad que dictas preceptor se et predictam domum superius obligavit, per ipsum vel per alium preceptorem seu magistrum pro tempore constitutum omitti contigeret, et tertio sollempniter admonitus satisfacere non curaret, magnusque magister transmarinus super hoc modo debito pro parte regia sufficienter requisitus, non emendaret infra annum post factam requisitionem, quod omissum est seu neglectum per dictum magistrum seu preceptorem pro tempore existentem, emendam et ultionem per subtractionem reddituum vel alio modo iuxta quantitatem et qualitatem excessus regia deliberatio recipiet, iuxta sue beneplacitum voluntatis. Ut igitur universa et singula supradicta, coram nobis et baronibus nostris recitata, peipetue firmitatis, quantum est ex persona nostra, robur obtineant que fide data porrectione dextre regalis nostre promisimus, durantibus obligationibus, ex parte domus factis, inviolabiliter observare et facere observari, presentem tradidimus paginam caractere bulle nostre auree communitam, et sepedictum preceptorem nomine domus Hospitalis prefate per dilectum et fidelem nostrum magistrum Achillem Albensem prepositum, aule nostre vicecancellarium, in possessionem predictorum corporalem auctoritate regia fecimus introduci. Datum per manus reverendi patris Benedicti archiepiscopi Colocensis et aule nostre cancellarii. Venerabili patre Stephano archiepiscopo Strigoniensi, Bartholomaeo Quinqueecclesiensi, Stephan Zagabriensi, Basilio Cenadiensi, Pousa Boznensi, Artolpho Jauriensi, Zalando Vesprimiensi,

în legatură cu Severinul. La zidirea cetăților în amintita Țară a Cumaniei, precum și la apărarea Țării Cumaniei împotriva oricăror dușmani, vom sta în ajutorul fraților cu sfatul și cu puterea când va fi nevoie și când vom fi chemați de acești frați vom merge în persoană, de nu vom fi împiedicați de alte lucruri. Le-am mai dăruit acelora pământ de patru sute de pluguri în Feketig sau în alt loc în Transilvania și vom împlini acest număr la intrarea în Țara Cumaniei sau în Severin, unde vom crede a fi mai de folos numiților frați, despre care danie vom face scrisoare deosebită. În sfârșit, pentru ca această casă a Ospitalierilor să-și poată aduce cu ușurință pe mare ceea ce îi va trebui, spre folosul țării noastre și a ei, i-am daruit cetatea Scardona de lângă mare cu toate drepturile și cele ce se țin de ea, precum și prediul Peszath în hotarele și cu folosințele ce se țin de acel prediu, așa cum 1-a ținut prea iubitul nostru frate de fericita amintire regele Coloman, afară de drepturile bisericilor care le rămân lor. Pe lângă acestea am dăruit susnumiților frați pământul numit Woila de lângă Dunăre, nu departe de Semlin, scos de sub stăpânirea cetății Caraș, cu toate foloasele și cele ce țin de el, așa cum 1-a ținut neîntrerupt Nicolae, fratele lui. Mai departe, numitul preceptor, pentru daniile noastre pe care le facem sau le-am facut din motivele mai jos amintite, a făgăduit în numele său și al zisei case, că va lua armele împotriva tuturor păgânilor de orice neam ar fi, la fel și împotriva Bulgarilor și chiar și împotriva altor schismatici, dacă vor lovi sau atinge regatul sau hotarele regatului, va chema și fără zăbavă va aduce în regatul nostru în timpul de față spre slujba noastra și a regatului nostru o sută de frați ostași încercați și cu cai bine echipați și după cuviință. Împotriva unei caste creștine, ce ar voi să pătrundă în regatul nostru s-a obligat în numele casei, să dea cincizeci de frați înarmați spre paza și apărarea cetăților și întăriturilor de la hotare, precum sunt Pojon, Moson, Sopron, Cetatea de Fier, Cetatea Nouă și altele mai jos, unde va vroi să-i așeze regele și șaizeci <de frați înarmați> împotriva Tătarilor, dacă s-ar întampla ca aceștia să intre în regatul nostru, de care lucru ferească Dumnezeu; tuturor acestora cată vreme sunt în paza cetăților și a întăriturilor, li se vor plăti cele trebuitoare din veniturile regale. S-a mai adăugat în numele casei, ca preceptorul sau magistrul care va fi trimis de peste mare sau din alt loc pentru conducerea caselor din regatul nostru, la sosirea sa va fi dator să făgăduiască, sub jurământ de credință obișnuit ordinului său, că va fi întru totul credincios regelui și regatului și că va ține el și-i va sili și pe ai săi să țină fără înșelăciune toate și fiecare din cele spuse mai sus și că va avea grijă și se va strădui să populeze nu numai regiunile amintite, dar și alte regiuni ale regatului nostru și că pe țăranii din regatul nostru de orice stare și neam ar fi și pe Sașii și pe Teutonii din regatul nostru nu-i va primi să se așeze în regiunile susnumite, fără îngăduința regească osebită. La acestea noi am mai adăugat și preceptorul a primit în numele amintitei case, că de s-ar întâmpla ca preceptorul sau magistrul de acum sau cel care va fi în acel timp, să calce vreuna sau mai multe din condițille față de care zisul preceptor însuși și numita casă s-au obligat mai sus și dacă fiind făcută atentă a treia oară în chip solemn nu s-ar îngriji de îndreptare, și marele magistru de peste mare, încunoștințat după cuviința din partea regelui despre acest lucru, încă n-ar îndrepta greșela în curs de un an după ce a fost încunoștințat ci dacă s-ar omite sau neglija aceasta de către zisul magistru sau preceptor din acel timp greșela să fie îndreptată de judecata regească dupa placul și voința sa, mustrându-i sau pedepsindu-i pe aceștia prin luarea veniturilor sau în alt chip după cât va fi de mare și de grea greșeala lor. Așadar, ca toate și fiecare dintre cele amintite și înfățișate înaintea noastră și a nobililor noștri să aibă putere pe veci, cât se ține de noi, am întins dreapta noastră regală spre credință și am făgăduit, că atâta timp cât casa iși va ține obligațiile luate, noi le vom ține necălcate <pe ale noastre> și vom face să se țină necalcate și de alții, dând scrisoarea de față întărită cu bula noastră de aur și am poruncit iubitului și credinciosului nostru Achile prepozitul de Alba, vice-cancelarul curiții noastre, împuternicitul nostru, ca numitul preceptor în numele amintitei case a Ospitalierilor să fie așezat în suszisele posesiuni în numele autorității regale. Dat prin cinstitul părinte Benedict arhiepiscop de Calocea și cancelar al curții noastre. <Credința > cinstitului părinte Ștefan arhiepiscop de Strigoniu, a episcopilor Bartolomeu de Pecs, Ștefan de Zagreb, Vasile de Cenad, Ponsa de Bosnia, Artolf de Gyor, Zalando de Vesprim,

Wicentio Waradiensi, Heymone Waciensi, Gallo Transiluano, Lamperto Agriensi episcopis, ecclesias dei feliciter gubernantibus. Rectislao ilustri duce Gallitie dei feliciter gubernantibus. Rectislao ilustri duce Gallitie et bano totius Sclavonie, Stephano comite palatino, Laurentio woiauoda Transilvano, Dionisio magistro tawarnicorum et comite Posoniensi, Rolando iudice aule nostre, Mauricio magistro dapiferorum et comite Nytriensi, Chak magistro agasonum et comite Supruniensi, Bagin magistro pincernarum et comite de Bana, Paulo de Zounuk, Benedicto Musuniensi, Nicolae Zaladiensi, alio Nicolao de Ferreo Castro, Henrico Symigiensi, Sewerito Albensi comitibus ac aliis quampluribus comitatus et magistratus regni nostri tenentibus. Anno ab incarnation domini MCCXLVII, IIII. Nonas Junii, regni autem nostri anno duodecimo. Nulli ergo <omnino hominum liceat hanc paginam>nostre confirmationi <infringere vel ei ausu temerario contraire >. Datum Lugduni XIII. k<alendas> Augusti anno VIII

Vicențiu de Oradea, Heimon de Vat, Gall al Transilvaniei, Lamprecht de Agria, păstorind bisericile lui Dumnezeu în chip fericit. <Credința > lui Retislau strălucitul duce al Galiției și ban a toată Slavonia, Ștefan comite palatin, Laurențiu voievod al Transilvaniei, Dionisie mare vistier și comite de Pojon, Roland mare vornic, Mauriciu mare stolnic și comite de Nitra, Chak mare comis și comite de Sopron, Bagin mare paharnic comite de Bana, a comișilor Pavel de Solnoc, Benedict de Moson, Nicolae de Zalad, alt Nicolae de Cetatea de Fier, Henric de Somogy, Severit de Alba si a celorlalți numeroși comiși și dregători ai regatului nostru. În anul de la întruparea Domnului o mie două sute patruzeci și șapte, în a patra zi a nonelor lui Iunie, în anul domniei noastre al doisprezecelea.”

Sursa: Documente privind Istoria României. Veacul: XI, XII și XIII. Seria C. Transilvania. Vol. I (1075-1250), București, 1951 (pe www.dacoromanica.ro)

Document papal din 1234 cu privire la românii din episcopia Cumaniei

Papa Grigore al IX-lea sfătuiește pe Bela, fiul și coregentul lui Andrei al II-lea regele Ungariei, să readucă pe românii (Walati) din Cumania sub ascultarea episcopului catolic al Cumaniei.

1234 Noiembrie 14, Perugia

Gregorius episcopus etc. carissimo in Christo filio. B. regi, primogenito regis Ungarie, salutem etc. In Cumanorum episcopatu, sicut accepimus, quidam populi, qui Walati vocantur, existunt, qui etsi censeantur nomine christiano, sub una tamen fide varios ritus habentes et mores, illa committunt, que huic sunt nomini inimica. Nam Romanorum ecclesiam contempnentes non a venerabili fratre nostro … episcopo Cumanorum, qui loci diocesanus existit, sed a quibusdam pseudo episcopis Grecorum ritum tenentibus universa recipient ecclesiastica sacramenta, et nonnulli de regno Ungarie, tam Ungari, quam Theutonici et alii orthodoxi, morandi causa cum ipsis traseunt ad eosdem, et sic cum eis, quia populus unus facti cum eisdem Walathis eo contempto, premissa recipiunt sacramenta, in grave orthodoxorum scandalum et derogationem non modicam fidei christiane. Ne igitur ex diversitate rituum pericula proveniant animarum, nos volentes huiusmodi periculum obviare, ne prefati Walathi materiam habeant pro defectu sacramentorum ad scismaticos episcopos accedendi, eidem episcopo nostis damus litteris in mandatis, ut catholicum eis episcopum illi nationi conformem provida deliberatione constituat sibi iuxta generalis statuta concilii vicarium in predictis, qui ei per omnia sit obediens et subiectus. Contradictores etc. usque compescendo. Cum autem tu tamquam princeps catholicus ad commonitionem dilecti filii nostri I. Prenestini electi, tunc apostolice sedis legati, prestito iuramento promiseris, te omnes inobedientes Romane ecclesie in terra tua ad obediendum eidem ecclesie compulsurum prout confecte super hoc tue littere continebant, ac eidem electo viva voce promiseris, quod prefatos Walathos compelleres ad recipiendum episcopum, quem eis ecclesia ipsa concesserit et assignare sibi de redditibus tuis, quos ab eis percipis, sufficientes redditus et honestos, sicut idem electus nobis exposuit, regalem excellentiam rogamus, monemus et hortamur attente, ac in remissionem tibi iniungimus peccatorum, quatenus cum te non deceat in regno tuo huiusmodi scismaticos sustinere, ac ea, que promisisti, deo grata et hominibus sint accepta ne faceas irrita, que de tuis labiis tam laudabiliter processerunt, ea studeas efficaciter adimplere, ita quod ex hoc placeas Regi Regum, et nos sinceritatis tue zelum possimus dignis in domino laudibus commendare. Datum Perusi XVIII Kal. Decembris, pontificatus nostri anno octavo.

„Grigore episcopul etc., prea iubitului nostru fiu întru Hristos, regelui Bela, fiul întâiu născut al regelui Ungariei, mântuire etc. După cum am aflat, în episcopatul Cumanilor sunt niște oameni care se numesc Walati, care, deși după nume se socot creștini, îmbrățișând diferite rituri și obiceiuri într-o singură credință, săvârșesc fapte ce sunt potrivnice acestui nume. Căci, nesocotind biserica romană, primesc toate tainele bisericești, nu de la venerabilul nostrum frate… episcopul Cumanilor, care e diecezan al acelui ținut, ci de la niște pseudo-episcopi, care țin ritul Grecilor, iar unii, atât Unguri, cât și Teutoni, împreună cu alți dreptcredincioși din regatul Ungariei, trec la dânșii ca să locuiască acolo și astfel, alcătuind un singur popor cu pomeniții Walati, nesocotindu-l pe acesta <episcopul Cumanilor>, primesc susnumitele taine spre marea indignare a dreptcredincioșilor și spre o mare abatere a credinței creștine. Așa dar, pentru ca din felurimea riturilor să nu se ivească o primejdie pentru suflete, noi – în dorința noastră de a preîntâmpina această primejdie – și ca să nu aibă susnumiții Walati cuvânt din lipsa <săvârșirii> tainelor de a se îndrepta către episcopii schismatici, dăm prin scrisoarea noastră numitului episcop porunca de a le orândui, pentru nevoile de mai sus, după chibzuită consfătuire și potrivit rânduielilor conciliului general, un episcop catolic potrivit acelui popor, care să-i fie vicar pentru acestea și care să-i fie ascultător și supus în toate, silindu-i prin pedepse bisericești, fără drept de apel pe cei care s-ar împotrivi. Deoarece, însă, tu ca un principe catolic, la îndemnul iubitului nostru fiu, Iacob <episcop> ales de Preneste, pe atunci legat al scaunului apostolic, i-ai făgăduit sub jurământ că vei sili pe toți neascultătorii față de biserica catolică din țara ta să se supună acestei biserici, după cum arăta scrisoarea ta întocmită în această privință și după cum ai spus și prin viu grai aceluiași <episcop> ales, că vei sili pe susnumiții Walati să primească pe episcopul pe care zisa biserică li-l va fi dat și că din veniturile pe care le strângi de la ei îi vei da și <episcopului> venituri îndestulătoare și potrivite demnității sale, după cum ne-a înștiințat numitul <episcop> ales. Rugăm pe înălțimea ta regală, o sfătuim și o îndemnăm stăruitor și-ți poruncim spre iertarea păcatelor tale ca, întrucât nu se cade ca tu să rabzi în regatul tău astfel de schismatici și să lași neîmplinite făgăduielile atât de plăcute lui Dumnezeu și binevenite oamenilor, ce au purces într-un chip vrednic de laudă de pe buzele tale, să te străduiești a le aduce pe de-a întregul la îndeplinire, ca astfel să poți fi pe placul regelui regilor și noi să putem lăuda râvna sincerității tale prin vrednice laude întru Domnul. Dat la Perugia în a optesprezecea zi înainte de calendele lui Decembrie, în al optulea an al păstoriei noastre.”

Sursa: Documente privind Istoria României. Veacul: XI, XII și XIII. Seria C. Transilvania. Vol. I (1075-1250), București, 1951 (pe www.dacoromanica.ro)

Post Navigation