Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Revoluția de la 1848”

Cu cine să țânem noi, românii? (din „Amicul poporului”, Buda, 1848)

cu-cine-sa-tinem-noi-romanii-1

„Amicu poporului, Budapesta, 29/10 Iulie (Cuptoriu) 1848, Numărul 10.”

„Cu cine să țânem noi, românii?

Înainte de ce voi să răspund spre întrebarea aceasta, fie-m ertat fraților! a arunca o scurtă privire asupra întâmplărilor și înprejurărilor mai noae:

Patru lucruri sânt care mai cu seamă ne cad în ochi, și care mai de aproape ne ating: puterea rusască, carea ne amerință cu înghițire; Răscularea (revoluția) sârbilor și a croaților; lucrarea partidei reacționare, a căria cuib mai cu seamă e Austria, și în sfârșit mișcările ungurilor.

Să le cercăm toate pe rând, și apoi vom vedea ce este datorința noastră?!

În Țara Românească, poporul român deșteptându-să din adâncul somn, în carele zăcea de sute de ani, au început a-ș cere drepturile sale; bărbații cei cu patriotism curat, bărbații aceia, carii nu pre limbă, ci în inimă poartă dragostea cătră popor, sprijinind cererea poporului, au hotărât dinpreună cu poporul român, ca toți lăcuitorii țării să fie slobozi; și deopotrivă înaintea legilor! Aceasta n-au plăcut boerimei (nemeșimei), carea era îndătinată ca șerpele a trăi din sângele bietului țăran, deci o parte mare dintră boeri au chiemat pre înpăratul rusesc întru ajutoriu, ca prin puterea acestuia să calce drepturile poporului, și să-l facă iarăși rob. Și gândiți că înpăratul rusesc au înpins de la sine pre blăstămații acestia? ba fraților! nu i-au înpins, ci au pornit oastea sa cătră Țara Românească, ca pentru vreo câțiva hoți să zugrume libertatea poporului! Însă nu e de mirare, căci cel ce e tiran poporului său nu poate să fie prieten libertății unui popor străin. Întru adevăr, rusul e de o lege cu noi, însă tocmai pentru că e de o lege cu noi, nu ar trebui să calce și să zugrume slobozenia poporului român; legea lui Hristos voește ca toți oamenii din lumea aceasta să fie fericiți, să se iubească unii pre alții, și să fie slobozi, căci numai din inimă slobodă să poate arădica rugăciune și mulțimită curată cătră Ceriu! însă împăratul rusesc (muscălesc) nu voește fericirea, nu voește slobozenia, nu voește arădicarea poporului român, și în loc de a sămăna dragoste întră oameni, samănă dujmănie și ură; deci lucră înprotiva legii Hristos; iară cel ce lucră înprotiva legii lui Hristos e păgân, și nu creștin. Deci noi, românii, nu putem să avem dragoste și încredințare cătră un împărat carele lucră înprotiva legii lui Hristos, carele cu o mână ține sbiciul, iară cu ceialaltă peringherile, ca să ne facă robi! Eu din partea mea mărturisesc cum că de aș sâmți în mine numai o picătură de sânge, carea m-ar trage cătră ruși, și aceia aș slobozi-o din trupul mieu!

Ci să urmăm mai departe:

În părțile cele din jos a le Bănatului, sârbii s-au sculat asupra ungurilor, strigând în gura mare că nu voesc alta decât a-ș câștiga drepturile sale.

Însă să vedem, ce fac sârbii?

Cel ce voește a-ș câștiga libertatea și drepturile sale, acela nu umblă a răpi, a jefui și a ucide, ci toată puterea îș o țântește spre câștigarea drepturilor dorite. Să vedem, oare lucrat-au sârbii asemenea? Ei, mai nainte de toate s-au sârguit a trage pre români în partea sa cu feliu de făgăduințe; însă după ce au văzut că nu pot a amăgi pre români, au început a-ș vărsa veninul asupra acestora; mai multe sate românești le-au făcut cenușă, au ucis bărbații, au pângărit muerile, pruncii i-au aruncat în foc și alte multe grozăvii au făcut, de pomenirea cărora i să arădică omului perii în cap; și pentru ce au făcut ei acestea? Pentru că românii

cu-cine-sa-tinem-noi-romanii-2au rămas credincioși țării și lui Ferdinand, craiului său! […]

În sfârșit, să privim la mișcările ungurilor! Țara Ungurească, de trei sute de ani încoace, mai cu totul și-au fost pierdut neatârnarea sa; toată puterea au fost răpit-o Viena în mânile sale; veniturile țărei toate curgeau în mânile străinilor; făceau cu ele ce voiau, căci nu erau îndatorați a da cuiva socoată; ostășimea carea așișderea era supt puterea lor, nu o întorceau spre apărarea, ci spre apăsarea țării; cu un cuvânt, ce au voit Viena, aceia au trebuit țara să facă. Aceasta au fost starea Țării Ungurești în privința Austriei! În lăuntru, în țară, nemeșimea fiind înzăstrată cu toate drepturile, iară ceialalți lăcuitori despoiați de orișice drepturi, nu e mirare că nemeșimea s-au înălțat, înputernicit și îngrășat, iară poporul au sărăcit, au înpilit și s-au făcut rob! Aceasta văzând bărbații cei mai buni ai neamului unguresc, din toată puterea au început a lucra de o parte spre răcâștigarea neatârnării țării, iară de altă parte spre înbunătățirea stării poporului. Dzeu au binecuvântat lucrarea lor! căci în dieta de la anul 1848 câștigară neatârnarea țării; și de altă parte, sloboziră poporul de supt greotățile, care așa de tare îl apăsau; aci întru adevăr e vrednică de mulțămită partea cea mai luminată a nemeșimei, carea și cu jertfirea sa au ajutat slobozirea poporului! Ungurii, drepturile care le-au câștigat, le-au întins asupra tuturor lăcuitorilor țării – deopotrivă; ei cu toți voesc a trăi în libertate, egalitate și frățietate!

cu-cine-sa-tinem-noi-romanii-3Deci acuma fraților! lesnă puteți alege cu cine să țâneți!
Rusul vrea să ne înghită și naționalitatea, și libertatea!
Sârbii aprind satele noastre, ne ucid, jefuesc, ne pângăresc muerile și fiicele noastre.
Croații voesc a ne duce la starea de mai nainte, adecă: la robotă, dejmă și bâtă!
Partida reacționară numai ca să poată domni e gata a vărsa sângele nostru!
Numai ungurii sânt carii ne înbie cu libertate, egalitate și frățietate!
Cu cine dară să țânem?
Firește că dintâiu, noi cu noi, apoi cu frații noștri unguri.

Șirianu.”

Sursa: Biblioteca Digitală Transsilvanica

Ziarul revoluționar „Poporul suveran”, București, 1848

poporul-suveran-1„Poporul suveran
Gazetă politică și litterară.
Libertate, egalitate, fraternitate
București. Sâmbătă 19 Iunie. Anul 1848

Ținta acestui jurnal este a sprijini drepturile poporului român. Glasul său se va ridica cu energie în contra tiranii; dar nu va rămânea mut nici împotriva poporului când acesta va abuza de libertatea de care se bucură; însă aceasta va fi ca să-l lumine și să-l întoarcă de la orice urmare i-ar compromita libertatea și ar aduce Patria la peire și anarhie. Redacția acestii foi va priimi orice plângere dreaptă a cetățenilor și va face să resune coloanele sale în favorul celor nedreptățiți. Va avea drept țintă asemenea unirea provinciilor române și tot ce va putea duce Româniea la fericire și la mărire.”

poporul-suveran-2

Nr. din 19 Iulie 1848

„Unirea Moldovii cu Țara Românească

De la adunarea națională depândă fericirea patriei.
Această adunare trebue să se pătrunză, că una din cestiile principale, este unirea Moldovei cu Țara Românească.

Străbunii noștri au înțeles foloasele unei asemenea uniri. Astfel vedem pe Mihai Bravul redicând arme în contra fraților noștri din Moldova, numai ca să poată ajunge la ținta sa; apoi un Ștefan și alții.

Fanarioții încă înțeleseră importanța aceștii uniri, și temându-se de dânsa, o anulară prin resboaiele ce făcuseră să se aprinză între ambele principate în timpii lui Vasile vodă al Moldavii, Matei Basarab al Țării Române. În fine fanariotul pe de o parte rescolea focul nestins al răsboiului intre ambele principate, ca să ațâțe ura între frați și să slăbească puterea românului; iar pe

poporul-suveran-3de alta întroducea corupția în țară. Ei reusiră.

Acum însă când principul unirii se pune în lucrare de toate națiile, când strein cu strein voiește a se înfrăți, vom fi noi de altă ideie, noi care firește suntem frați și care am declarat frăție, dreptate?

Nu, nu; să lipsească acele barieri ce par că s-au pus în adins ca să oprească frate pe frate a se înbrățișa. Iar una din cestile cele mai importante de care adunarea națională trebue a se pătrunde, să fie aceasta, fiindcă numai aceasta poate să ducă România la mărire și adevărată fericire.”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

Așteptările românilor din Principate de la Rusia (1848)

Din Gazeta de Transilvania, Brașov, nr. 47 din 10 Iunie 1848

Din Gazeta de Transilvania, Brașov, nr. 47 din 10 Iunie 1848

„Moldavo-România. București, 5 Iunie […]
Noi încă sântem din aceia, carii astădată condemnăm satirele, însă nu pentru că ne-am teme de ele, ci pentru că timpul lor a trecut, și acum sosi altul al manifestațiilor categorice. Noi ne mirarăm și până acum, pentru ce patrioții moldavo-români bătrâni și tineri nu se îmvoiră între sine a descoperi într-un ton bărbătesc și totodată sincer tot ce le zace pe inimă în privința Rusiei, pentru ca să se aleagă odată la vreo parte și să se lămuriască toate raporturile către protectorat. Mulți sânt de părere, că D. Diuhamel ar trebui să auză unele ca acestea:

1) Noi mulțumim Rusiei pentru cât ne-au ajutat a scăpa de asuprelile altora.

2) Noi ne simțim destoinici a ne stăpâni preaiubita noastră patrie Moldavo-România și a nutri aici numai naționalitatea noastră curat română, cu nici un element străin mai mult prihănită, și fără a cere ajutoriu străin, prin urmare nu voim a ne supune niciodată Rusiei politicește, nicidecum nu voim a schimba un domn cu altul, ci poftim și pretindem a rămânea neatârnători cu totul; însă

3) Noi sântem hotărâți tare și vârtos a rămânea și neutrali, adecă a nu cumpăni

Gazeta de Transilvania, 1848, nr. 47 (cereri catre Rusia)pe viitoriu nici la o parte, spre nici un interes al vreunei puteri ori vecine ori depărtate, ci pretindem a ni se lăsa noă Dunărea și linia Mărei Negre cea de cătră noi supt a noastră pază și stăpânire în folosul tuturor și spre a nimănui stricare sau primejduire, din care pricină

4) Cerem de la împăratul Rusiei, ca cu puterea ce are să mijlociască a ni se rentrupa Besarabia, carea s-au luat de la noi cu călcarea dreptului neamurilor; pentru că Turcia nu era volnică a da ceea ce nu era a ei și nici Rusia nu avea dreptate a cuprinde o provincie ce Turcia nu o putea da; căci după ce Rusia se învoi la 1829 cu Turcia, ca să ni se dea îndărăpt cetățile și ținuturile din stânga Dunării cuprinse de turci prin silă cu călcarea vechilor tractate, să rămână consecventă, să ne dea îndărăpt și Besarabia*, carea tot pe acea cale o răpise Poarta și o dăduse cum nu se cădea, – aceasta cerem cu atât mai vârtos, cu cât noi dacă nu luăm parte formală națională din corăbierea pe Marea Neagră, niciodată nu putem fi tari și sănătoși, când din contră Rusiei nici nu i se cunoaște că au lăsat acea provințioară punând iarăș hotar între noi și Rusia Nistrul;

5) Împăratul Rusiei să nu sufere a ni se pune pedici la mijloc, dacă noi ne vom încerca a uni România cu Moldavia cel mai puțin într-o confederație mai strinsă, carea deși nu mare în sine, să o numim Confederația Danubiană;

6) Împăratul să arate cătră noi și o altă generositate, să ne dea din cale acum îndată general-consulatul, ca censor al purtării Domnilor noștri, care precum zecimile de ani au adeverit, niciodată nu ne-a fost de vreun folos, nici a fost în stare a abate răul de la patria noastră, iar pe viitoriu ne poate fi numai spre stricare oprind, și smintind roatele mașinei guberniale, pe care ar trebui să le controleze constituția și opinia publică, iar nu un consul singur, un om corruptibil ca toți oamenii.

*Austria, carea nu e străină a vedea renașterea Poloniei, n-ar fi străină a slobozi și Bucovina.”

Sursa: Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov

Post Navigation