Îndreptarea legii, Târgoviște, 1652

„Îndreptarea Legii cu Dumnezeu carea are toatâ judecata Arhiereascâ şi Înpărăteascâ de toate vinile preoţeşti şi mireneşti.  Pravila Sfinţilor Apostoli, a ceale 7 Săb(oare) şi toate ceale Nameastnici. Lăngă aceastea şi ale S(finților): Das(căli), a Lumii. Vasil(ie) Vel(ichi), Timofte, Nic(hita). Nicolae.  Teologhia Dumnezeeştilor B(o)goslov(i). Scrise mai nainte şi tocmite, cu porun(ca) şi învăţătur(a) Bl(a)goc(est)ivului Înpăra(t) Kir Ioan Comninul. De cuvăn(tătoriul) diac al Mar(ii) Besear(ici) lu Dumnezeu și păzitor de pravil(i) Kir Alexie Aritinu. Iar acum deîntăi prepus toat(e) depre Ellineaşt(e) pre Limba Rum(ânească), cu nevoinţa şi userdia şi cu toa(tă) cheltuiala a Pre(a) S(fințitului) de Hs Kir Stefan cu mil(a) lu Dumnezeu Mitrop(olit) Tărgov(iștei) Exar(h) Plaiul(ui) şi a to(a)t(ă) U(n)g(rovlahia). În Târgoviște.  În Tipografia Prealum(inatului) mieu Domn Io Matei V(oevod) Bas(arab), în S(fânta) Mitr(opolie), în cas(a) Nălţir(ii) Domnul Nos(tru) Is(us) H(ri)s(tos). M(artie) 20. V(ă)leat 7160, a lui H(risto)s 1652. V post velichi.

Semnul carele iaste dat de Dumnezeu Prea Sfinților Mitropoliți Țării Ungrovlahiei

Învățăturile Athinei așa nu strălucesc
Cum ceaste șase numărure aicea izbândesc.
De la răsărit pân’la apus tuturor groază
Și pre nice unul nu va lăsa fără de pază.
Crucea și cârja în duhovnicescul războiu tare
Arhiereilor Hristos datu-le-au puteare mare,
Cu dânsele creștinii la cer să-i ducă se-au dat
Șarpele să sfărâme puteare mare au luat,
Capasul, pletituri, gherdanul podobesc capul
Cu umbrirea duhului nevoiaște de ia vacul
Mitra, semnul tiarei vechilor arhierei
Curat purtându-ă, mulți de muncă izbăvi-vei,
O, Stefane, păstor pravoslaviei dăruit
De la Hristos noaă pază tuturor hărăzit.
Doamne Isuse, păzeaște în sfânta mitropolie
Pre al nostru părinte și în veac ce va să fie.

Întâiul săbor de la Niceea

Nota laterală: „Aceluiaș Anastasie, a dumnezeeștii și marii cetăți Antiohia” (sec. VI).

Pentru fulgere și pentru tunete, cum se fac. Glava 51.

Norii adunându-se și înmulțindu-se sus cătră ceriu, pripindu-i vântul să vie, unul de o parte altul de alta, împreună se și se clocnesc tare și lovindu-se unul cu altul așa tare, iase foc. Deci clocnirea aceaia iaste tunetul, iară focul iaste fulgerul. Și însă tunetul se face înainte de fulger, iară noi oamenii întâi vedem fulgerul carele se face mai pre urmă de tunet. Și ia să ascultați să vedeți cum se face aceasta: vederea omului adecă să vază niștine, veade curând ce va să vază, iară a auzi zăboveaște a auzi ceaia ce iaste. Pentr-aceaia se chiamă vedearea ascuțită, iară auzirea zăbavnică. Drept aceaia tunetul zăbovim a-l auzi, iară fulgerul noi-l vedem curând. Și luați pildă de la ceia ce-i privești de departe tăind leamne, și vedem securea numaicât unde loveaște, iară sunetul degrab nu-l auzim, numai deaca treace puțin ceas, atunce auzim și tunetul. Încă să mai știți și aceasta că de împreunarea și clocnirea

norilor, cum am zis, se face fulgerul, carele nu iaste stricătoriu adecă rău, că treace curând; iar când se lovesc norii, atunce de va cădea foc de în ceriu și să se împreune cu fulgerul, atunce acel fulger vine pre pământ și ce află arde; carele se chiamă cheravnos, adecă când zicem noi că trăsneaște pre fiece lucru. Cum e oțelul și creamenea, când le clocnești eale sună și lasă foc, așa și norii deaca se lovesc unul cu altul fac și lasă sunet și foc, adecă tunet și fulger; și așa iaste.”

Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/

Îndreptarea legii. Ediție critică, București, 1962.

Single Post Navigation

← Older Entry

Newer Entry →