Vlad Călugărul, domnul Valahiei, îi roagă pe brașoveni să împrăștie tâlharii din Bucegi (1485/87)

„Din mila lui Dumnezeu Io Vlad, voevod și domn. Scrie domnia mea multă sănătate bunilor noștri prieteni, județului și celor doisprezece pârgari din Brașov, și vă dau de știre domniei voastre despre niște oameni răi ce s-au ridicat – unul e cu numele Tatul Duvalmă din Râșnov, și Secară și alți robi împreună cu ei – și au venit în muntele mare și s-au făcut tâlhari și au omorât oameni și multă marfă au furat. Și au dat de niște femei sărace cu carul și le-au luat tot ce au avut și le-au desbrăcat și le-au lăsat numai cu pielea. Astfel au dat apoi acolo peste ei niște oameni buni ai noștri și i-au lovit, ca să scoață pe acele femei, atunci ei au săgetat pe un om bun al nostru, pe ginerele lui Voina din Buzău, care acum e mort. Apoi au mai omorât doi turci, și acum ni se cere să plătim pentru ei năpaste 50.000. Astfel, povățuească-vă Dumnezeu și Preacurata, împrăștiați pe acei oameni răi de acolo, sau ce vreți să le faceți, faceți-le, căci n-aveți niciun folos de la ei, ținându-i acolo. Mai mare rău vouă n-o să vă facă, iar vreun bine nu vă vor face. Domnia voastră știți bine că oamenii voștri merg în bună voie la Brăila și la Floci și peste tot locul prin Țara Românească; așa să meargă și oamenii noștri în bună voie; căci nu e bine ca oamenii drepți să piară, ci să se prăpădească mai degrabă făcătorii de rele. Și iarăși mă rog de domnia voastră, Dumnezeu să vă povățuiască și paguba ce au făcut ei oamenilor noștri să se întoarcă îndărăt, tot cât le-au furat. Și iarăși, ce are să vă spue sluga noastră credincioasă, jupân Neagu paharnicul, să credeți, căci sunt cuvintele noastre adevărate.”

Sursa traducerii: Ioan Bogdan, Documente privitoare la relațiile Țării Românești cu Brașovul și cu Țara Ungurească în sec. XV și XVI, București, 1905 (pe digibuc/dacoromanica)
Sursa foto: arhivamedievala.ro

Petru Rareș îi ceartă pe brașoveni pentru ajutorul militar acordat lui Ștefan Mailat (1530)

„+ Io Petru voevoda, cu mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, scrie domnia mea lui Lucaci județul și tuturor pârgarilor din Brașov, prietenilor noștri buni. Cartea ce ne-ați trimis-o domnia voastră prin omul vostru pentru multe trebi și rânduieli, apoi domnia mea acea carte bine am înțeles-o. Dar acum noi auzim din acele părți și ne înștiințează pe noi oamenii noștri, ce-i avem prin acele părți, că domnia voastră ați dat în ajutor lui Ștefan Mailat (Маиʌат Ищтван) oameni de-ai voștri, joldunari (mercenari) și sinețari (pușcași). Nu știm ce vrea să facă și să lucreze Mailat cu acei oameni și împreună cu voi. Știm că ați vorbit domnia voastră cu domnia mea să fim pace și în bune tocmeli, și m-am jurat domnia mea cu voi dinpreună, precum și voi știți, și v-ați jurat înaintea domniei mele, cum să ținem pace și bune tocmeli, domnia mea cu domnia voastră. Iar de acum înainte, dacă nu voiți a ține jurământul vostru și afurisania ce ați jurat înaintea domniei mele, ceea ce se va face și lucra de aici înainte, Dumnezeu să ceară de pe capul și de pe sufletul aceluia ce va începe mai întâi. Iar pentru acea rânduială a lui Mailat, știți domnia voastră că a trimis Mailat pe omul său și cartea sa la domnia mea și datu-s-au a fi domniei mele slugă; acuma însă nu știm ce vrea să facă. Iar pentru Țara Ardelenească (ЕрдеʌскȢ Земʌю), domnia voastră știți că am câștigat Țara Ardelenească cu sabia și nu o voi da nimănui, nici unui crai, nici lui Ferdinantoș craiul, nici la nimeni altul, numai am s-o dau lui Ioan craiul (IѡанышȢ краʌю), căci mi-e frate bun și prieten. Așa să știți domnia voastră, că domnia mea s-a ținut de tocmeala ce am întocmit-o împreună cu domnia voastră, iar de aici înainte cine nu se va ține după cum ne-am jurat, apoi Dumnezeu să ceară de pe capul și de pe sufletul celuia ce va începe mai întâi. Așa să știți domnia voastră. Și Dumnezeu să înmulțească anii domniei voastre. Scris în Hârlău, Ianuarie 14.”

Sursa foto: Arhiva Medievală a României
Sursa traducerii: Gr. G. Tocilescu, 534 documente istorice slavo-române din Țara Românească și Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul. 1346-1603, București, 1931 (în Biblioteca Digitală a Bucureștilor).

Radu Paisie, Domnul Țării Românești, invită magistratul orașului Brașov la nunta fiicei sale (circa 1541-1544)

„Cu mila lui Dumnezeu Io Radu, Voevod și Domn. Scriem cinstiților și bunilor noștri prieteni și vecini de aproape, județului și celor 12 pârgari din Brașov, multă sănătate. Și după aceasta, cu voința lui Dumnezeu și a preacuratei Maicii Domnului, m-a miluit Dumnezeu și mi-a dăruit să am în aceste zile o bucurie în adâncul inimei mele și să fiu socru. Până acum în viața mea n-am avut nuntă și n-am fost socru. Cum însă astăzi mi-a dăruit Dumnezeu dar de la prea iubita fiică a Domniei mele, căci de la prea iubitul meu fiu Dumnezeu știe când îmi va dărui o așa veselie ca cea de acum, de la prea iubita fiică a Domniei mele. Deci, vă rog pe domnia voastră ca pe niște prieteni ai noștri, să veniți și domnia voastră, vă chemăm să fiți și domnia voastră împreună cu noi la această veselie ce ni s-a dăruit de Dumnezeu. Și de va vrea Dumnezeu, ziua în care va fi să știți domnia voastră că e să fie la nașterea lui Hristos. Pentru asta vă rugăm pe domnia voastră. Și Dumnezeu să vă bucure. Scris în Decembrie 17.”

Sursa foto: Arhiva Medievală a României
Sursa traducerii: Ioan Bogdan, Documente și regeste privitoare la relațiile Țării Rumînești cu Brașovul și Ungaria în secolul XV și XVI, București, 1902 (pe www.digibuc.ro).