Istoria a Alexandrului celui Mare din Machedonia, Sibiu, 1794
„Istoriia a Alexandrului celui Mare din Machedoniia, și a lui Darie din Persida Înpăraților. Cu învoirea celor mai mari. S-au tipărit în Tipografiia lui Petru Bart din Sibii la anul Domnului 1794.
Exelențiia Ta grof Esterhazi ai Crăieștii Gubernii Sfeatnicule și Povățuitoriule al Comisii Cercetătorii de cărți,
Mie milostiv D. și voitoriu de bine!
Din milostivă poruncă Exelenții Tale, cercetând, și procetind cu destoinică luare de samă, această mititică, și spre folosul neamului Rumânesc, făcută Istorie, îndrăznesc a te încredința, că într-însa nimic altă nu e cuprins, fără numai sângură Istoriia lui Alexandru Mare, și Darie Înpăraților; și cum că de alte lucruri bisericești, dogmaticești, sau a legilor nicio pomenire nu să face. Am dar nădeajde, că neîndoindu-te Exelențiia Ta de încredințarea mea, te vei milostivi a o lăsa ca să se dea în tipariu afară.
Al Exelenții Tale,
Cu totul supus
Dimitrie Iercovici
a preaînălțatei Gubernii
din Prințipatul Ar-
dealului Translator.
Începuiu de calul lui Alexandru, Ducipal, cum s-au născut.
Într-o noapte mearsă Comisul lui Filip, și zisă: Înpărate Filipe, astăzi făcu o iapă un mânz minunat, iaste roșu, și cu un corn între urechi de un cot de lung; Filip auzind aceaia, să miră de cal minunat, și frumos, și Filip Craiu porunci, să facă grajd de fier, și făcură grajd de fier, și băgară iapa cu mânsul în grajd, și mânzul crescu frumos, și să făcu foarte rău, și pre cine judeca de moarte, acolo îl băga, și calul cu rea moarte îl omorâia, și nimenea nu cuteza să se apropie […]
Alexandru scrise carte la mumă-sa Olimpiiada, la Machedoniia, și la dascalul lui, Aristotel: Eu, Alexandru, înpărat preste toți înpărați, scriiu la muma mea Olimpiiada și la dascalul mieu Aristotel. Sănătate și viață trimiți dumnealor voastre! Și acum sânt șapte ani de când n-am trimis noi la voi, nici voi la noi carte, nici de bine, nici de rău, și de aceasta iaste a noastră vina; ci să ertați, că până acum așa am avut răboae mari, cu toate țările până la Persida lui Darie, și cu el bătutu-ne-am de trei ori și l-am bătut, și i-am luat împărățiia, încă și fata
o luai pentru bunătățile ei și pentru frumusețile ei, mie înpărăteasă să-m fie. Darie muri și eu sânt astăzi înpărat turcilor, și să știți că până nu știiam dragostea muerii nu-m mai aduceam aminte de voi, nici unde voiu peri, iară acum voiu să știu și de viiața voastră, cum lăcuiți, și cum iaste Machedoniia și cum auziți de noi, și fiți sănătoși!”
Tipărituri vechi 
Pingback: Arătări de vreo câteva doftorii și meșteșuguri (Sibiu, 1794) | Tipărituri vechi