Mineiul pe luna Ianuarie, Râmnic, 1779
„Mineiul, luna lui Ianuarie, carea s-au tipărit acum întâiu Rumăneaște, în zilele Prealuminatului Domn Io Alexandru Ipsilant voevod, cu blagosloveniia preasfințitului Mitropolit al Uggrovlahiei Kir Grigorie. Prin nevoința și tâlmăcirea iubitoriului de Dumnezeu Kir Chesarie, Episcopul Râmnicului. În Sfânta Episcopie a Râmnicului. La anul de la Hristos 1779. De Popa Costandin Tipograful Râm(nicului) și de Popa Costandin Mihalovici Tip(ograf).
Stihuri 5 îndoite asupra Peceții prea înălțatului și binecredinciosului Io Alexandru Ipsilant Voevod:
La întâia zi a aceștii luni ni s-au arătat noao mântuire,
Prin tăiarea înprejur a lui Hristos, dobândind înnoire.
Și Dascalii Besearicii dintr-aceastaș au făcut începătură,
A număra anii de iznoavă, lăsând cea veache figură.
În anii lui Alexandru Ipsilant Dachia să înnoiaște,
Și prin râvna ce s-o arată Besearica să înpodobeaște.
Prin tipariu acestor Cărți care în vreamea lui s-au început,
Aceastea care netâlmăcite mulți ani ascunse au zăcut,
Domnul să-i dăruiască mărirei sale anilor prelungire,
Ca să vază în zilele lui și fericită săvârșire.
Și pre Țara aceasta cu pace să o stăpânească,
Rugăm pre Pruncul cel ce s-au tăiat înprejur ca să dăruiască.
Din cuvântarea Episcopului Râmnicului:
Prea Creștinul înpărat Constandin cel Mare din descoperire Dumnezeiască mutând Schiptrurile ale Romei ceii Vechi la Roma cea Noao, Ochiul Răsăritului, Pohvala (=lauda) Hirii prea Minunatul Vizantie, și după numele său Constandinopoli au adus într-însa și obiceaiurile Râmului celui Vechiu. De la acest sfânt înpărat pre cum alte bune orânduieli s-au dat spre podoabă la Besearică, așa și înceaperea lui Ianuarie s-au așăzat Praznic de An Nou. Eu când văz Prințipaturile Țării Rumânești că din vechime schimbă dregătoriile la înceaperea lui Ianuarie, An Nou numindu-l și prăznuindu-l, întorc ochii miei înapoi la Veacurile trecute și de-abia pomenite, crez cu gândul ceaia ce cetesc prin Istorii, și mai vârtos pe istoricul Lion pre carele îl întăreaște Meletie Gheograful Cap 24, scriind pentru Misiia, unde curat vădeaște că Traian înpăratul după ce au supus pre Dachi cu piarderea lui Dichebal, au trecut mulțime de Râmleani în părțile aceastea, făcându-i pre unii proști lăcuitori, pre alții stăpânii lăcuitorilor. De unde să face nu fără de cuvânt simberazma că Prințipaturile Rumânești ca niște apichii ale Râmleanilor urmează de la aducere și ale lor obiceaiuri. Iar când văz și pre istoricul Bo, că arată pre marele Constandin înpăratul că ar fi avut lucruri ostășești într-aceaste locuri, la care și Meletie Gheograful scriind pentru Misiia de Sus, arată pre acest sfânt înpărat tăbărât cu oștile aproape de Silistra. Nu mă sfiesc a da socoteală că marele Constandin câlcând ale acestui loc părți, sau însuși întâiu au adus obiceaiurile Râmleanilor, sau le-au întărit găsindu-le, ca un înpărat al Râmului celui Nou. Ci ori de la Traian sau dela Marele Constandin, de să trag cu urmarea aceaste obiceaiuri, nu fac filonichie. Însă eu dintru aceastea descoperiu lucruri minunate. Aflu liniia Neamului Rumânesc, din vechiu trăgându-să din slăvitul Neam al Romanilor (Valahii numindu-să după limba Slovenească), a cărora Slavă au strălucit înpreună unde ș-au întins și soarele razele […]”
Tipărituri vechi 
Pingback: Fondul de carte românească veche al Academiei Române – Filiala Iași | Tipărituri vechi