Mitropolitul Dosoftei, Parimiile preste an, Iași, 1683
”Parimiile preste an, tipărite cu porunca Măriii Sale, Prea Luminatului întru Hristos, Ioan Duca Voevoda, cu Mila lui Dumnedzău Domnul Țării Moldovei și Ucrainei, cu poslușania smeritului Dosoftei, Mitropolitul, în tiparnița cearî ce ne-au dăruit Sânția Sa, Părintele nostru Fericit, Ioachim Patriarhul de slăvita Patrierșia a Moscului.”
Stihuri la luminatul gherb a Țărâi Moldovei
Capul cel de buâr de fiarî vestitî,
Sămneadzî putiaria Țărâi nesmintitî.
Precât-ui de mare fiara și buiacî,
Cornele-m-pășune la pământu-și pleacî.
De pre chip să viade buârul ce-i place,
C-ar vria-n totî vriamia să stia țara-m pace.
”Prealuminatului întru pravoslavie, blagocestivului și preacinstitului și milostivului nostru Domn Ioan Duca Voevoda. Din mila lui Dumnedzău Domn Țărâi Moldovei și Ucrainei. Dela vecinica Svintei Troițe putiare poftim Mării tale, sănătate și pace cu viațâ nărocitâ să petreci Măria ta pururea adevăr.
Domnii Țărâi Moldovei pus-au nevoință,
De-au îmvățatu-și țara direaptâ-n credințâ,
Pravoslavnica liage ferind necorcitâ,
Și-n ceriu Hristos le cruțâ viațâ fericitâ.
Descălecat-au Țara Domnul Dragoș Vodâ,
Fericitâ, vuiacâ, cu tot fial de rodâ.
Când au adus într-însâ rumâniasca limbâ
Devin neam și feritâ de la calea strâmbâ.
Să trage de pre sânge rudâ-mpărăteascâ.
Dumnezău l-au sporitu-l nainte sa-i creascâ.
Și fiu-său Sas Vodâ și cu Bogdan Vodâ
Cu doamnă-sa Maria, lăsând bunâ rodâ
Pre Fedor Bogdanovici Lațcu să numiaște,
Cu doamnă-sa cu Anna de să pomeniaște.
Pătru Vodâ pre urmâ purceasâ cu vițâ,
Carele-i zâc Mușatin în bunâ priințâ […]”
La f. 129 verso
СтѢйшомȢ гпднȢ IωакимȢ ПатрїархȢ Царскаго Града Москви и всєѦ Рωсїи, вєʌикωи и маʌωи и прочаѦ – Стихи вωʌоскиѢ
Traducere: „Prea sfințitului Domn Ioachim Patriarchul Împărătescii Cetăți Moscva și al întregei Rusii, al celei mari și al celei mici și celelalte – versuri românești:
Lăudatâ s-aibâ direptul pomanâ
În ceriu și pre lume fără de prighanâ,
Că și de la Moscvâ luciaște lucoare,
Întindzând lungi radze i bun nume supt soare:
Ioachim Svintul, a svinta cetate
Acia’mpărătâscâ, de creștinătate.
La dânsu pentru mila cine năzuiaște
Cu ovilit suflet, bine-lu dăruiaște.
C-am năzuit și noi la svânta lui fațâ,
Priimitu-ne-au bine ruga cu dulciațâ:
Din patrierșie datu-ne-au tipare,
Sufleteascâ treabâ, și bine ne pare.
Dia i Dumnădzău parte, și-n ceriu să luciascâ,
De-a rândul cu svinții să să proslăvascâ. Amin
Tradus: Fiul Sfinției tale smeritul Dosoftei Mitropolitul Sucevei”
Sursa traducerii: Bibliografia Românească Veche, vol. I
Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/
Tipărituri vechi 
Pingback: Colecția de carte veche românească de la Casa Dosoftei, din Iași « Tipărituri vechi
Pingback: Gramatica românească a lui Radu Tempea (Sibiu, 1797) | Tipărituri vechi