Ioan Cantacuzino, Poezii noo, 1792-1796, Dubăsari ori Movilău

„Predislovie

Unele dăntr-aceste stihuri sânt tălmăcite
după limbi străine, iar altele alcătuite
dăn nou pă limba rumânească și cel mai ades
tot drept închipuirea celor vechi poetici.
Toate acestea s-au făcut mai mult pentru
petrecere dă vreme și nu cu gând a fi lucruri
pă placul multora sau cu gând de a vesti
o osteneală cu toată săvârșirea meșteșugu-
lui poeticesc, scriitorul petrecând cea-
surile sale cele netrebnice în oareșcare râsfă-
țare a chibzuinții, acum arată și oareșcum
ființa tinereților și șegile sale cele
petrecute prin taină.

Cântec păstoresc

O, fluier, fluierașule,
Spune az, vrăjmașule,
Spune oiților mele
Că eu nu cânt pentru ele.
Zi-le: singure umblați//

Pașteți, beți, rumăgați!
Zi-le că ciobanul lor
E dă tot dat la amor;

Ah, iubiți mielușăi,
Voi vă jucaț, eu pei,
Voi vă-mpungeț, glumiț,
Dar păziț, nu iubiț!
Lupul nu-i atât dă rău
C-Amor cu focul său
El pune în stare rea
Vită, om și păsărea.

Eu a păzi bine
Nu poci nici pă mine.
Turmuliță dragă,
Cum t-oi ținea întreagă?
Iată, mureș Grivei
Stă tot pă lângă ei.
Nu merg să văz locul
Unde-m stă norocul.

Cântec bețivesc

Nimic nu-i ca vinu,
El ne dă hodinu,
Lumea sfărșit n-are
Când golim pahare.
Cli, cli, cli, cli, cli!

Mâhnirea n-o vedem.
Cănd căntăm și mult bem,
Nici frica ne-adapă,
Că-n vin pic nu-i apă.
Cli, cli, cli, cli, cli!

Suge, măi fârtate,
Căt ai sănătate,
Că nu știm prea bine
D-om fi vii și mâine.
Cli, cli, cli, cli, cli!

Măgulire soții(i) cei pocite

De n-ai fi urătă, ai fi prea frumoasă;
D-aș fi un netot, ai fi prea mintoasă;
Dă n-ai fi dă gheață, aș fi tot dă foc;
Dă nu m-ai degera, ar fi să mă coc;
Dă n-ai clipi ochi(i), ai fi bute-ntreagă,
Dă n-ai rânji dinții, ai fi numai șagă;
Dă n-ai fi prea neagră, ai fi albă caș;
Dă n-ar fi nasul pumn, ar fi drăgălaș;
Dă n-ai fi târcavă, ai fi încondeiată;
Dă n-ai fi soiuasă, ai fi ca-nbăiată;
D-ar fi gura mică, ar fi ca de baboi;
Dă n-ar fi cât dă somn, n-ai striga ca un motoi;
D-ai avea țâțițe, n-ai avea țâțoaie;
D-ai fi mai strujită, n-ai fi moșoroaie;
D-ai ședea mai bine, n-ai fi broască-n pat;
D-ai umbla mai drept, ai fi racul uitat;
Dă n-aș avea nas, ai fi mirodie;
Dă n-aș bleji ochi(i), t-aș plânge dă vie,
Dă n-ai fi cam strâmbă, ai fi foarte-ntreagă;
Dă nu mi-ai fi groază, mi-ai fi foarte dragă;
Dă n-ai fi pocită, ai fi minunată;
Dă nu te-aș huli, ai fi tot uitată.”

Sursă imagini: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Datarea din: Ioan Cantacuzino, Poezii noo. Alcătuite dă I… C… Ediție critică de Ion Nuță, Iași, 2005

Single Post Navigation

← Older Entry

Newer Entry →