Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Mihail Strilbițchi”

Nicolae Mavrocordat, Cuvânt contra nicotinei, Iași, 1786

„Cuvânt contra nicotianei de în veci pomenitul și fericitul între morți, prea înțeleptul voivod Nicolae Mavrocordat. Acum pentru prima dată editat în Iașii Moldovii în zilele prea înălțatului și prea iubitorului de cultură voevod Alexandru Ion Mavrocordat, în tipografia fondată de preotul chir Mihail Ro. și chir George Hagi Dinu din Tricala, 1786, August 25.

Inițialele și stema tipografului Mihail Strilbițchi

[…] În adevăr, se produce pe câmpii o buruiană cu foaia lată, care n-a avut vreo denumire de la cei vechi, azi e denumită nicotiana de cei ce o întrebuințează, ea e culeasă foaie cu foaie de oameni, e uscată la căldura soarelui, și după ce umezeala ei a fost disolvată de căldură, devine uscată, și în starea aceasta e răspândită sub forma de legături vânzându-se cu mulți bani, iar după ce se sfarmă de cumpărători se depune într-un mic vas de pământ, de formă încovoiată și care e găurit în două părți, într-o parte se pune materia destinată a fi arsă, iar în partea cealaltă se adaptează un tub lung, fabricat din lemn; pe acesta ținându-l între buze trag prin el fumul buruienei ce arde. Și unii înghit fumul și îl bagă în stomac, transformând pântecele lor în cuptor, iar alții îl dau afară prin nas, iar cei, ca să zicem așa, ce sunt mai cu măsură în vițiu, îl țin puțin în gură și îl dau afară. Dar cine ar putea descrie cât de vătămătoare este pentru oameni această buruiană desgustătoare? […]

Trebuie să acordăm iertare celorlalți cari le procură o oarecare plăcere, însă cei ce întrebuințează nicotiana, cea producătoare de iritație, câtă ocară și dojană nu merită, cari doresc prin un singur obiect să producă plăcere la două simțuri deodată: mirosului și gustului vătămând pe amândouă; gustul prin amărăciune și mirosul prin puturoșenie? Pe lângă aceasta aduc mare vătămare și ochilor prin fumăreală, oprindu-li-se vederea până aproape de picioare, ei se orbesc de bună voie și cu adevărat se scufundă în bezna iadului unde sălășluesc păcătoșii, căci credința e că acesta este întuneric și întunericul învăluește și înconjoară ochii. În adevăr, spune-mi ce altceva este fumul? E întuneric aevea […]

Și a-i vedea pe ei să se scoale desdedimineață și în felul celor cuprinși de o furie teribilă să se învârtească ici colea și întocmai ca câinii de vânătoare să cotrobăiască cu nasul nicotiana spre a se îndopa cu ea și a-și umple măruntaele cu funingine. Dacă cineva le-ar adresa salutul de bună dimineața înainte ca ei să fi gustat nicotiana i-ai vedea atunci urlând ca lupii și aruncând cât de multe insulte celui ce i-a salutat […]

Așadar, deoarece din multe puncte de vedere cuvântul a dovedit în mod strălucit, că nicotiana este extrem de rușinoasă, atât ca nume, cât și ca efecte, că e vătămătoare sufletului și corpului, că e icoana veșnicului iad, tiran neîndurător al celor ce o întrebuințează și pe aceștia că sunt mai sălbatici decât fiarele, mai pofticioși decât femeile gravide și în fine mai nelegiuiți decât tâlharii și pungașii, oricare om cuminte să se abție de la o astfel de buruiană otravă și pe cât poate să abată pe toți de la întrebuințarea ei.”

Sursa foto: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)
Sursa traducerii: Petre Mihăescu, Tutunul în trecutul Țării Românești și al lumii întregi, București, 1931 (pe Dacoromanica)

Anunțuri

Hrisov domnesc de întăritură, Iași, 1785

Hrisov domnesc de intaritura, Iasi, 1785„Hrisov domnesc de întăritură.

După soborniceasca îndreptare și hotărâre ce s-au făcut pentru rânduiala daniilor de moșii, de vii și locuri de case, și vânzări, și schimburi, și zălojituri, și pentru moșiile mănăstirești.

Așijderea și pentru rânduiala înpărțirilor de țigani și pentru partea moldovenească ce s-au amestecat cu partea țigănească prin însurări și măritări, cum și alte bune îndreptări pentru țiganii a feliu de feliu de obraze.

1785 Dechemvrie 28.

Hrisov 1Alexandru Ioann Mavrocordat.
Cel de Dumnezeu încoronat.
Domn și povățuitoriu Moldovii.
Odihna și așăzământul obștii.

Hrisov 2Noi Alexandru Ioan Mavrocordat Voevod din Dumnezeiasca milă Domn și oblăduitoriu Țării Moldovii.

Din ceasul ce Dumnezeiasca pronie ne-au încoronat cu stema aceștii binecredincioase țări, și ne-am suit la Domnescul și părintescul nostru scaun, Scoposul Domniei

Hrisov 3meale au fost și iaste ca să aflăm toate chipurile ceale mai de folositoare urmări și de întemeiare obștii. Și nu numai ceale vechi și bune obiceaiuri să le întărim, ci și la mai bună stare încât va fi cu putință să le aducem. Iar ceale pricinuitoare de strâmbătate să le lipsim cu totul. Drept aceaia între alte bune orânduiale folositoare obștii ce am făcut Domniia mea care prin scris în publică s-au dat […]

Hrisov 4( 8 )

Un moldovan de va vrea să ia țigancă, sau țiganul să ia // moldovancă, precum pănă acum rău și fără cale să obicinuise a să lua, rămâind cu această pricină în robie partea cea slobodă, și fiind acesta lucru înpotriva a toată dreptatea și pravila, s-au socotit ca de astăzi înainte nicidecum moldovanul țigancă să nu ia, nici țiganul moldovancă, ci acest fealiu de însoțire și cununie să fie de istov cu hotărâre oprite. Iară de se vor cununa prin greșală și prin neștiință, îndată ce să vor afla să se despartă […]

Hrisov 5Și spre aceasta iaste credința a însuși Domniei meale.
Noi Alexandru Ioan Mavrocordat Voevod.

Și credința a cinstiți și credincioși boiarii divanului domniei meale, a mari și mici.

Poftim dară Domniia mea cu dragoste și pre alți luminați Domni pe carii sfântul Dumnezeu

Hrisov 6îi va rândui în urma noastră la domniia aceștii țări, să nu strice aceaste bune orânduiale și îndreptări, care cu sfat de obște am făcut domniia mea, ci mai vârtos să întărească, spre mai bună statornicie și întemeiare țării.

Hrisov 7Scrisu-s-au cel adevărat hrisov la scaunul domniei meale în orașul Iașului, întru cea dintâi domnie a noastră la Moldova, de boiariul nostru Șărban logofăt de taină. Și apoi s-au dat în stamba tipografiei bisericești de popa Mihai Strilbeațchii și exarh din mitropoliia Iașului. Let 1785. Dechemvrie 28.”

Sursa: www.dacoromanica.ro

Ioan Cantacuzino, Poezii noo, 1792-1796, Dubăsari ori Movilău

Ioan Cantacuzino, Poezii noo 1Ioan Cantacuzino, Poezii noo 2Predislovie

Unele dăntr-aceste stihuri sânt tălmăcite
după limbi străine, iar altele alcătuite
dăn nou pă limba rumânească și cel mai ades
tot drept închipuirea celor vechi poetici.
Toate acestea s-au făcut mai mult pentru
petrecere dă vreme și nu cu gând a fi lucruri
pă placul multora sau cu gând de a vesti
o osteneală cu toată săvârșirea meșteșugu-
lui poeticesc, scriitorul petrecând cea-
surile sale cele netrebnice în oareșcare râsfă-
țare a chibzuinții, acum arată și oareșcum
ființa tinereților și șegile sale cele
petrecute prin taină.

Ioan Cantacuzino, Poezii noo 3Cântec păstoresc

O, fluier, fluierașule,
Spune az, vrăjmașule,
Spune oiților mele
Că eu nu cânt pentru ele.
Zi-le: singure umblați//

Pașteți, beți, rumăgați!
Zi-le că ciobanul lor
E dă tot dat la amor;

Ah, iubiți mielușăi,
Voi vă jucaț, eu pei,
Voi vă-mpungeț, glumiț,
Dar păziț, nu iubiț!
Lupul nu-i atât dă rău
C-Amor cu focul său
El pune în stare rea
Vită, om și păsărea.

Eu a păzi bine
Nu poci nici pă mine.
Turmuliță dragă,
Cum t-oi ținea întreagă?
Iată, mureș Grivei
Stă tot pă lângă ei.
Nu merg să văz locul
Unde-m stă norocul.

Ioan Cantacuzino, Poezii noo 4Cântec bețivesc

Nimic nu-i ca vinu,
El ne dă hodinu,
Lumea sfărșit n-are
Când golim pahare.
Cli, cli, cli, cli, cli!

Mâhnirea n-o vedem.
Cănd căntăm și mult bem,
Nici frica ne-adapă,
Că-n vin pic nu-i apă.
Cli, cli, cli, cli, cli!

Suge, măi fârtate,
Căt ai sănătate,
Că nu știm prea bine
D-om fi vii și mâine.
Cli, cli, cli, cli, cli!

Ioan Cantacuzino, Poezii noo 5Măgulire soții(i) cei pocite

De n-ai fi urătă, ai fi prea frumoasă;
D-aș fi un netot, ai fi prea mintoasă;
Dă n-ai fi dă gheață, aș fi tot dă foc;
Dă nu m-ai degera, ar fi să mă coc;
Dă n-ai clipi ochi(i), ai fi bute-ntreagă,
Dă n-ai rânji dinții, ai fi numai șagă;
Dă n-ai fi prea neagră, ai fi albă caș;
Dă n-ar fi nasul pumn, ar fi drăgălaș;
Dă n-ai fi târcavă, ai fi încondeiată;
Dă n-ai fi soiuasă, ai fi ca-nbăiată;
D-ar fi gura mică, ar fi ca de baboi;
Dă n-ar fi cât dă somn, n-ai striga ca un motoi;
D-ai avea țâțițe, n-ai avea țâțoaie;
D-ai fi mai strujită, n-ai fi moșoroaie;
D-ai ședea mai bine, n-ai fi broască-n pat;
D-ai umbla mai drept, ai fi racul uitat;
Dă n-aș avea nas, ai fi mirodie;
Dă n-aș bleji ochi(i), t-aș plânge dă vie,
Dă n-ai fi cam strâmbă, ai fi foarte-ntreagă;
Dă nu mi-ai fi groază, mi-ai fi foarte dragă;
Dă n-ai fi pocită, ai fi minunată;
Dă nu te-aș huli, ai fi tot uitată.”

Sursă imagini: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Datarea din: Ioan Cantacuzino, Poezii noo. Alcătuite dă I… C… Ediție critică de Ion Nuță, Iași, 2005

Post Navigation