Tipărituri vechi

românești sau despre români

Semn de viață națională și în Besarabia (Brașov, 1841)

Foaie pentru minte, inima si literatura, 1841„Foaie pentru minte, inimă și literatură.
No. 47. Duminecâ 23. Noemvrie. 1841.

Semn de viață națională și în Besarabia

D. A. Hăjdău efor scoalei ținutale din Hotin carele au făcut atăta sensație prin cuvântul ce au rostit sunt acum doi ani la prilejul unui examen (vezi Curierul N. 10) la 24 Iunie 1840 în seanța publică anuală a aceeși scoală au cetit un nou cuvânt intitulat Suvenire de cele trecute, idee de cele de față și arătare de cele viitoare a Moldaviei. Ne pare rău că ca Romăni nu putem mărturisi cu măndrie toate căte se cuprind în acel cuvânt, și că numai următorul period este vrednic de cinstea nației noastre:

O nație romănească, nație de pe acum slăvită între toate popoarele cele mai făimoase prin suvenirele istorice a vremei trecute, și prin constituția politică de astăzi (?), adu-ți aminte că soarta ta este ca să le întreci pre toate odată, prin civilisația și prin o slană care naște din cultura științelor și a artelor, cum celelalte popoare te întrec prin marea întindere a împărățiilor lor, și prin acea slavă a răsboaielor. În adevăr, dacă noi vom arunca o căutătură asupra acelor popoare care și-au căștigat un nume faimos în analele istoriei, noi vedem că cel mai slab din toate prin întinderea pământului și prin numărul cetățenilor, au întrecut toate națiile prin renumele seu. Atenienii avea de-abia a zecea parte a Greciei, și cu toate aceste aducere aminte a lor strălucește încă cu cea mai frumoasă lumină. Care este oare pricina acestei străluciri? Negreșit că nu-i pentru că vetejia lor le-au dat în vreme de șese zeci de ani domnia peste toți ceilalți Greci, nu pentru că au biruit armiile nenumărate a Perșilor la Maraton, la Salamina, la Platea, la Micale. Dar au creat științele și artele; dar au cultivat învățăturile și au rădicat vecinicile monumente a geniului; au aprins făclia filosofiei, au purtat lumina ei la toate popoarele, și le-au arătat împreună cu științele și cu armele care înfrumusețează vieața, și virtuțile care-i dau un adevărat preț… Prin aceasta, mica noastră Moldova poate și trebue să ajungă și ea la mărire!

Să dea Dumnezeu să se împlinească aceste patriotice dorințe; fiește care bun Romăn le face dar…

Foaie pentru minte, inima si literatura, Brasov, 1841D. A. Hăjdeu este pănă acum cunoscut în Dacia numai prin prealăudatul seu cuvânt asupra vechei slave a Moldaviei; însă lucrările sale nu se mărginesc în atăta. D-lui deși în limba rusască, au lucrat multe și mari, și mai toate în folosul patriei sale. Nu socotim dar fără interes de a face cunoscut cetitorilor nostri producțiile D. Hăjdeu, precum ne le-au împărtășit D. Cavalerul C. Stamati alt litterator romăn care are un portofoliu plin de frumoase compuneri a sale, care nădejduim vor vedea în puțin lumina zilei. D. A. Hăjdeu au publicat pănă acum, în Вѣстнікъ Европъi za 1830 1) Căntece istorice a Moldaviei, 2) Povestea lui Duca Vodă; în Молва 1834 1) o legendă asupra lui Petreceicu, 2) Judecată la sărdăria de Orheiu, 3) Cugetări moldovenești; în Телескопъ 1) Despre litteratorii Besarabiei 1834, 2) Căntecele populare a Moldaviei în privire istorică 1833, 3) Scrisoare asupra importenției limbei romănești pentru cunoștința istoriei rusești; în Лiсткi селъкаго общества въ Одеса 1) scrisoare cătră D. Alexandru Sturza asupra gospodăriei cămpești a Besarabiei, 2) Eleana fiica lui Stefan cel Mare. D. Hăjdeu au mai compus încă Botanica Moldaviei rusește și romănește nepublicată încă, și se îndeletnicește cu scrierea unui Dicționar romănesc și rusesc.

(Dacia Literară)”

Sursa: Biblioteca Digitală Transsilvanica

Ziarul revoluționar „Pruncul român”: Către frații noștri din Moldova (București, 1848)

Ziarul Pruncul roman, 1848„Pruncul romăn.

Sâmbătă 12 Iunie 1848. No. 1. București.

Către frații noștri din Moldova.

Frați romăni din Moldova! Ceasul libertății a sunat pentru tot romănul. Astăzi la 11 Iunie era zioa fericită, în care libertatea a intrat triumfândă în capitala noastră. Numai bucurie și frăție este între toți locuitorii; ulițile Bucureștilor răsună de strigări de veselie, stindardul libertății fâlfâie măreț, clopotele sună și glasul lor de aramă împrăștie noutatea regenerații neamului romăn prin toată cetatea care as-

Ziarul Pruncul romantăzi își merită numele său, adevărat oraș de bucurie! Și dobândirea acestui dar ceresc n-a costat nici o picătură de sânge; toți romăni s-au radicat ca un singur om, toți s-au cunoscut de frați, de fii ai aceleaș mume. Domnul țării Gheorghe D. Bibescu s-a unit cu noi și armia a fraternisat cu poporul; clerul ne-a binecuvântat și a mers înnainte cu sfânta cruce, semnul mântuirei. Uniți-vă cu noi, frați de dincolo de Milcov, peste undele lui vă întindem brațele, dorind cu înfocare a vă da sărutarea frății și a libertății. Munteanul și Moldoveanul sânt toți Romăni, sânt frați, o singură nație; uniți-vă cu noi, goniți pe tiranul a cărui nume va rămânea o pată vecinică în istoria țării, înnălțați stindardul libertății și dobândiți-vă sfântele drepturi. Să ne dăm mâna ca niște frați și să ne ajutăm unii pe alții. Uniți vom fi tari; uniți vom sta înpotriva orcăruia vrăjmaș al libertății noastre. Voi frați ați făcut începutul, daca din nenorocire n-ați putut isbuti, nu e vina voastră; căci voi nu aveți un Domn ca al nostru care își iubește patria; voă vă rămâne gloria că ați început, noă gloria că am sfârșit. Vă dăm sărutare de frate; trăiască libertatea! trăiască Romănia!”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

Baronul Miklós Wesselényi, despre români (1843)

„Apel la chestiunea naționalității maghiară și slavă”

„Apel la chestiunea naționalității maghiară și slavă”

Baronul Miklós Wesselényi 1Baronul Miklós Wesselényi 2Baronul Miklós Wesselényi 3Baronul Miklós Wesselényi 4Baronul Miklós Wesselényi 5Baronul Miklós Wesselényi 6„Cu privire la valahii noștri, interesul comun religios al lor și solidaritatea dintre ei constituie centrul de întâlnire care unește și sentimentul lor național. Această unire o fac și mai strânsă suferințele lor comune și soarta lor comună de oprimați.

Nu vreau să rup vălul și așa fluturat de suspinul a sute de mii care acoperă, ascunzând de ochii celor din afara patriei, starea de decădere a acestei categorii de oameni din Transilvania, apăsarea ei cu sarcini ce îi depășesc puterile, trecând dincolo de orice dreptate, și soarta ei nesigură care atârnă de bunul plac. Cel puțin de n-ar trece multă vreme până când fiii Transilvaniei vor roși doar ca de o rușine a trecutului pentru acele nedreptăți menținute și aplicate o vreme atât de îndelungată.

Despre prezent atâta doar că nemulțumirea, neîmpăcarea, acest simțământ care se transformă aproape în revendicare, s-a ridicat la un grad înalt; că simțământul lor, dezvoltat de un destin asemănător, pe lângă atașamentul la propria religie, se concentrează în sentimente naționale, mijlocind dezvoltarea și creșterea acestora. Acest fapt i-a făcut receptivi la tot ce se întâmplă sau se poate întâmpla în provinciile vecine locuite de valahi.

Atâtea motive au lucrat și atâtea s-au săvârșit pentru ca populația noastră valahă să se înstrăineze și să se țină departe de noi. În schimb nu s-a făcut nimic pentru a o maghiariza; nici pentru a o atrage spre noi și a o determina să se alăture intereselor noastre politice.

Mai ales prin școli populare și prin educație populară populația valahă ar fi putut fi și ar fi trebuit maghiarizată. Autoritățile n-au făcut nimic și chiar particular s-a făcut atât de puțin pentru această cauză, încât, ca o picătură într-un ocean, nici nu poate fi luat în seamă. Doar acum, în ultima vreme, guberniul a provocat autoritățile transilvane să promoveze educația poporului și s-o extindă cu deosebire la valahi, anume în interesul limbii noastre. Dee Cerul ca această măsură foarte înțeleaptă și cu adevărat părintească a guberniului să fie îmbrățișată de toate autoritățile, ca și de particulari cu tot zelul, și cât mai activ; ceea ce – durere – până acum nu s-a prea văzut.

În schimb, episcopul unit Ioan Bob, abia de câțiva ani răposat, a întemeiat fundații ce se ridică până la un milion de florini, destinate unor instituții de educație și învățământ într-un spirit curat valah, în care se înlătură și se exclude cu totul limba maghiară.

Cât privește regimentele grănicerești valahe din Transilvania și, după câte știu, din patria maghiară, în toate școlile s-a introdus limba germană. Dacă acest lucru se făcea pentru limba maghiară și dacă aceia care acum cunosc în mare limba germană ar ști ungurește, cât de mare ar fi apropierea de naționalitatea noastră! Dar așa, valahii aceia nu se făcură germani și nici că se vor face vreodată, iar spiritul în care au fost educați au avut ca urmare că la ura pe care o nutreau ca valahi față de noi, s-a adăugat și ura nemților împotriva maghiarilor.

În actuala epocă a naționalităților evoluate și pe cale de evoluare, spiritul înalt al sentimentului național a inspirat și neamurile și națiunile de origine și limbă valahă. Aceste neamuri, care își trag originea și limba, în mare parte, de la marea gintă a Romei, oricât de dejosite și umilite prin apăsare și stârcire de-a lungul veacurilor, nu și-au uitat niciodată cu totul strălucita lor origine. Iar acum simt cu ardoare că un neam de aproape 7 milioane*, care își are o origine a sa, o limbă a sa, ba chiar aceleași datini și fel de a fi, și care locuiește o porțiune de pământ a Europei, ce-i drept politicește împărțită în mai multe părți, dar geograficește unitară, mare ca întindere și înzestrată de natură cu cele mai mari bogății, poate avea viitor și se vede a fi chemat la existență națională [...]

__________________

*) În Valahia sunt aproximativ 2.000.000, în Moldova 1.200.000, În Basarabia 1.000.000, în Bucovina 500.000, în Transilvania 1.010.080, iar în Ungaria 1.085.000 de valahi. În total 6.795.000 de suflete.

Baronul Miklós Wesselényi 7Planurile și speranțele lor sunt unirea în viitor, într-o națiune și o țară, a tuturor populațiilor valahe de origine și limbă comună. Ei vor să contopească nu numai cele două Principate, ci pretențiile lor se extind și asupra numeroșilor locuitori ai Bucovinei și Basarabiei, adică asupra înseși acestor provincii, dintre care prima a fost ruptă de Moldova cu 50 de ani înainte, iar a doua numai în anul 1812. Dar la fel se întind pretențiile lor și asupra Transilvaniei și a părților Ungariei locuite de valahi [...]”

Sursa imaginilor: Miklós Wesselényi, Szózat a’ magyar és szláv nemzetiség’ ügyében, Lipcsében, 1843.
Sursa traducerii: Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date și mărturii, vol. I, București, 1982 (pe www.dacoromanica.ro).

Post Navigation