Tipărituri vechi

românești sau despre români

Cheia înțelesului, București, 1678

Cheia intelesului, 1678„Cheaia înțelesului, scoasă pre limbă rum(ă)nească cu osârdiia prea sfințitului Kir Var(laam) Mit(ropolit) Ugr(o)vlah(iei), în zil(ele) prealum(inatului) dom(n) Io Șer(ban) Voevod și s-au tipărit întăiu în mitrop(olia) Bucureșt(ilor), anii Dom(nului) 1678.

Cheia intelesului 1Semnul carele iaste de la Dumnezeu prea sfinților mitropoliți Țărăi Ugrovlahiei.

De în patru stihii, pre om Dumnezeu l-au zidit,
și patru seamne, arhiereilor au dăruit.
Crucea, cărja, mitra și capasul mare,
cu aceaste patru arme, să bat războiu tare.
Cu crucea vrăjmașul nevăzut să biruiască,
cu cărja oile ceale sufletești să păzească.
Mitra podoabă arhierească însemnează,
capasul umbrire Duhului Sfânt lucrează.
Fiind și kir Varlaam Țărăi Rumănești păstoriu,
să află limbii sale de cuvăntul lui Dumnezeu dăruitor.

Cheia intelesului 2Varlaam, cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop i Mitropolit al Târgoviștii și al scaunului Bucureștilor, Exarh plaiului și toată Ugrovlahiia.

Tututor pravoslavnicilor creștini, carii sănt născuți întru limba noastră rumănească sănătate spăsenie, roagă și priiaște cu toată inema.

[...] dăndu-ni-se și și noaă de la putearnicul și a tot țiitoriul Dumnezeu talantul adecă darul diregătoriei arhierești a Țărăi noastre Rumănești, cu păstoriia și cu stăpâniria oilor celor cuvăntătoare

Cheia intelesului 3și făcute după chipul Sfinției sale, spaimă și grijă ajungându-mă pentru cuvăntul dătătoriului de talanți am socotit întru inema mia, că a multe răutăți învață lenia. Dirept aceaia, chibzuiu ca să nu mă aflu întru lene pentru negrijirea talantului, care mi s-au dat mie de la stăpânul și Dumnezeul mieu Iisus Hristos, ce cu căt mi-ar fi putearia priceaperii meale să-l înmulțesc întru neamul mieu rumănesc. Și această socoteală și chibzuială viind întru inema mia, cu ajutoriul aceluia ce petreace mai pe deasupra ceriurilor întru mărirea veacinică, Părintele, făcătoriul veacilor și a tuturor faptelor, apucatu-m-am, și cu multă osrădie am nevoit, și dascali de tipografie am adus în sfânta și de Dumnezeu păzita Mitropolie a Scaunului Bucureștilor, și i-am așezat și de iznoavă tipografie adecă tipariu de tipăritul cărților am rădicat, cu toate meșterșugurile căte au trebuit; și iarăș mai de iznoavă cu tot denadinsul socoteală și cercetare am făcut, ce carte ar fi deoca(m)dată mai de folos întru neamul rumănesc a să tipări și a să da besearecii noastre cei pravoslavnici, și am aflat această carte ce să chiamă sloveneaște Cliuci razumeaniia, adecă ce să zice rumâneaște Cheaia înțelesului, făcută și culeasă dintru multe scripturi sfinte, cu bună socoteală scoasă pre limbă rusească de prea învățatul Kir Ioanichie Galetovschi, arhimandritul Cernigovului, carea fiind tipărită întru vestita cetate a Livovului [...]”

Sursa: www.dacoromanica.ro

 

Pilde filosofești, Târgoviște, 1713

Pilde filosofesti, Targoviste, 1713„Pilde filosofești de pe limba grecească tâlmăcite rumâneaște, carele cu cucerie s-au închinat prea luminatului oblăduitoriu Țării Rumânești Ioann Constandin Basarab Voevod, fiind Mitropolit Kir Anthim Ivireanul. De Kir Manuil al lui Apostoli, cu a căruia cheltuială acum întâi s-au tipărit în Târgoviște. La leat 7221 (=1713).

Pilde filosofesti (stema Valahiei)Pilde filosofesti 1Trei lucruri, au curând, au cu zăbavă, mijlocesc stricăciunea omului: muiarea lui când își vadă inima ei la altul, șarpele ce lăcuiaște în casa lui și priiatenul ce n-are socoteală.

Nu iaste alt lucru ca să poată lua mai în primă ertăciune, decât pocăința.

Mare nebunie iaste a alerga înaintea unuia ce nu te chiamă și mai mare nebunie iaste a răspunde, făr’de a te întreba neștine și îndoit mai mare iaste când te lauzi că ești

Pilde filosofesti 2învățat, făr’de a avea învățătură.

Nu iaste boală mai primejduioasă, decât lipsa minții.

Între cealialalte greșăli, trufiia și iubirea de înpărecheri sânt 2 răutăți carele cu nevoe să pot îndrepta.

Din vorbe să trage și binele, și răul ce ne vine.

A te înpreuna cu cineva, nu iaste lucru rău, iară nu să cade să o faci așa adease, pentru ca să nu se îndeamne cel înpreunat să-ți zică: ajunge!

Cine dojăneaște pre cineva de față, îl necinsteaște.

Cine vorbeaște puțin, arată semn că iaste înțelept [...]”

Sursa: www.dacoromanica.ro

Post Navigation