Tipărituri vechi

românești sau despre români

Tâlcuirea viselor, București, 1847

talcuirea-viselor-1„Tâlcuirea viselor. Adunate de la mulți scriitori vechi și noi. Traduse de pah(arnicul) A.G. A treea ediție. Tipărite cu cheltuiala d-lor. frați Ioanid, librieri, unde să și află de vânzare. București. Tipografia lui Ios. Kopainig. 1847

talcuirea-viselor-2Visurile se întâmplă, când aburii din toate cele din lăuntru ale omului să urcă în creeri, îngroșându-să așa (precum și roa cea de sus să pogoară la noi) să slobod prin toate vinele, atunci toate câte le vedem noi zioa, în același chip, sau cu vreo altă oarecare deosebire, orânduială și închipuire să înfățișază în vis.

Visurile cele extraordinare cu care omul nu poate vedea de față nimic a fi

talcuirea-viselor-3asemănate și potrivite cu dânsele, să întâmplă din cea peste măsură întunecare a aburilor, care să răvarsă în toți creerii deodată și cu putere, amestecând într-înșii niște arătări de lucruri și trebi în feluri de chipuri.

Aceasta să întâmplă din asfel de pricini care sânt și pe din afară și pe din lăuntru a omului. Cel din lăuntru din carne și din sânge și din mistuirea bucatelor în pântece, iar cele din afară, din cele fără contenire lucrări a umezelelor celor de viață.

Câtă deosebire este în pricinile cele din lăuntru ale omului, atâta este și deosebirea în visuri. Cele naturale sau firești visuri să întâmplă după deosăbirea stării trupului și după felurimea năravurilor, adică visurile care le vede omul cel holeric, posomorât și mânios, sânt bătăi, gâlcevi și altele asemenea, cel flegmatic sau umedos la sânge, visează ape, ploae, mări și pești; cel melanholic și umilos vede tot arătări jalnice și mâhnicioase; iar cel plin la trup și sângeros om, visează tot lucruri vesele.

talcuirea-viselor-4Balaur visând că vezi, turburare însemnează, sau vreun cumplit împărat arată că se va arăta.
Bălaur de vei visa că te gonește, frică vei avea.
Bărbat de vei visa, zădarnică nădejde este.
Bătae cu pumni sau bătălie cu ostași de vei visa, însemnează bună norocire și prefacere în sănătate după boală.
Bătându-te cu norii de te vei visa, îți va veni cinste.
Bătând pe supușii tăi de vei visa, arată a lor supunere.
Bătând pe muerea ta de te vei visa, a ei necredință arată.
Bătând oameni necunoscuți de te vei visa, însemnează răutate de la streini.
Bătându-te singur de te vei visa, însemnează călătorie.
Bătându-te cu oameni morți sau supușii tăi de vei visa, îți vestește un ce neplăcut.
Bătrân de te vei visa că ești, vei avea cinste sau vreo răsplătire (gratificație).

talcuirea-viselor-5Cap fără de creeri de vei visa, pagubă însemnează.
Cap de vei visa înpodobești, bine este.
Cap de hiară sălbatică de vei visa că ai, înaintare cu folos în trebi, iar vrăjmașilor vom fi strașnici.
Cap cu coarne de vei visa că ai, însemnează moarte silnică.
Cap de oae de vei visa că mănânci, adaos însemnează.
Cap mare de vei visa că ai, însemnează cinste și bogăție.
Cap mic de vei visa că ai, însemnează sărăcie și proastă nădejde.
Cap cu păr mărunt pe alocuri de vei visa, însemnează scârbă.
Cap cu păr scurt de vei visa, însemnează norocire bună.
Cap tuns de vei visa că ai, pagubă este.
Cap cu urechi mari de vei visa, prea mare slavă însemnează.
Capete doă de vei visa că ai, arată că ești om cu bune purtări.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Ghiciri pe mână sau Arta de a preghici prin diversele semne ale mânei

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-1„Calendar cu prevestirile adevăratului astronom antic Cazamia pentru anul visect 1856.
Calculat cu acorateță după modernul sistem solar, și aplicat cu schimbarea timpului în fiecare sezon, în fiecare pătrar al luminilor și al fertilității anuale, după gradele și temperatura Țerii Romanești, a Moldaviei și a toată antica lor întindere.
De bătrânul I. G. Gorjan.
Ilustrat cu forterețele ruse din Marea Baltica Kronstadt, Elsingfors și Sveaborg.
București.
Tipografia bisericească din Sf. Mitropolie.

Helsinki

Helsinki

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-3Ghiciri pe mână sau Arta de a preghici prin diversele semne ale mânei.
Observații generale

Mâna este organul pipăirei, adică cel mai sigur simț cu care s-a dotat (înzestrat) omul de la natură. După părerile a mai multor ghicitori pe mână, am fi putut să împărțim feluritele semne ale mânei în văi și munți, întroducând la esplicația noastră zodiile cu cele douăsprezece semne ale zodiacului. Dar însă, în secolul de acum, sciința a făcut așa mari progrese, încât putem descri arta aceasta cu mai multă lămurire și simplitate. Povățuiți de asemenea principii, noi ne vom întemeia preghicirile pe mâna stângă carea, lucrând mai puțin, își păstrează semnele mai curate; și vom diviza părțile ei în douăsprezece, precum se văd în preespusul semn […]

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-4Degetele care au aceeași grosime la rădăcina și la vârful lor, dovedesc bunătate, sinceritate și iubire de dreptate din partea celui ce le are.

Degetele subțiri, este un mare semn de slăbiciune; și putem zice că femeea ce are astfel de mâini, are toate defectele sexului ei, fără a poseda niciuna din cualitățile lui.

Dacă degetele sunt așa de încovoiate încât să fie plecate spre înăuntrul mânei, aceasta înțelege viclenie și amăgire; femeea cu asemenea mână se privește de periculoasă.

Iar dacă din contra degetele sunt așa de mlădioase încât să se întoarcă spre dosul mânei, atunci este cel mai sigur semn de istețime și de bunătate.

Dacă degetele sunt groase la încheieturi și supțiri la fluerile lor, este semn de caracter resucit și de puțină bunătate.

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-5Împărțirea mânei.

No 1. – Este dunga vieții, carea ia începutul d’între degetul cel mare și d’între cel arătător, și se întinde până la rădăcina celui mare. Când această dungă va fi dreaptă și lungă, prevestește viață fericită; iar precurmată fiind, viață cu necazuri.

No 2. – Este o înălțime sau muntișor ce se află la rădăcina celui mare, și ține până pe lângă dunga vieții; dacă această moviliță sau muntișor este moale la pipăit, netedă și albă, ne vestește iubire de desfătări, dorință de a place și mari întreprinderi amoroase. Dacă din contra această moviliță este aspră, roșeatică și vârtoasă, arată bogățiă dinpreună cu sgârcenie, tărie de inimă, și câte alte vițiuri se nasc din egoism.

No 3. – Este dunga spiritului; dacă este dreaptă, netedă și curat trasă, prezice prudență și cunoștințe profunde; iar precurmată fiind de alte cute peste mizloc, este semn de spirit mic și tămpit.

No 4. – Este oareșcum tot același cu dunga de sub No 3; ferice de cel ce are semnul acesta; onoarea, gloria și fericirea vor alerga după dânsul.

No 5. – Dunga fericirei; se începe la rădăcina degetului arătător și a celui mizlociu; daca această dungă este dreaptă, netedă și bine trasă, și se întinde până la sfârșitul palmei, arată bun caracter de om, iubitor de liniște și de regulă; iară dacă dinpotrivă această dungă este adâncă săpată, roșie și curmată de alte mici cute orizontale, atunci // arată mânie, nedreptate, și tărie de inimă. Dacă însă dunga aceasta este cu ramuri mici p’între ea, care se perd în mizlocul ei, este semn de sintimente înalte și nobile […]”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677 (cu un dicționar latin-român)

miron-costin-cronica-polona-1miron-costin-cronica-polona-2„Despre limba volohă sau rumânească

Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui, care este adevărată latină, stricată, ca și italiana. Am avut un ban de aramă găsit în pământ lîngă Roman, pe care erau foarte lămurite cuvintele acestea: hereditas romana, iar acum moldovenii numesc hereditas – herghelie, așa s-a stricat acea limbă în vremea îndelungată, care ce nu schimbă și nu strică pe lume? Totuși, întreaga temelie a vorbirii și până astăzi se ține pe limba latină, și o parte din cuvinte stau neschimbate nici măcar cu o literă. Cea mai mare parte însă a cuvintelor este la fel sau la început, sau la mijloc, sau la sfârșitul cuvântului; o parte însă mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească. Înfățișez și o probă a acestei limbi:

miron-costin-cronica-polona-3Substantive:

homo – omul
sanguis – syndzie (sânge)
caput – capul
mens – mynte
frons – frunte
scientia – szcynca (șțiința)
supercilia – sprinczene (sprâncene)
oculus – okiul
nasus – nasul
facies – faca (fața)
ora – gura
bacia – budza
lingua – limba
dentes – dincy (dinți)
mustax – mustaca (mustața)
barba – barba
pectus – pieptul
anima – inima”

Sursa: polona.pl
Traducerea după: Miron Costin, Opere alese, București, 1966

Post Navigation