Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the month “aprilie, 2016”

Memoriul lui Mihai Viteazul către marele duce al Toscanei, în care își descrie faptele (1600)

Mihai Viteazul catre ducele Toscanei 1Mihai Viteazul catre ducele Toscanei 2„[…] Acuma, în mod limpede, oricine poate vedea câtă muncă și osteneală am îndurat șapte ani de-a rândul și câtă slujbă am făcut creștinătății, căci am dobândit de la turci 100 de tunuri și că până la urmă din cele trei țări, adică din Țara Românească, Ardeal și Moldova, am scos și am făcut gata de slujba Măriei Sale Împăratului 200 de mii de oameni de luptă, pedeștri sau călări, cu care eram totdeauna gata să slujesc Măriei Sale. Iar acuma am ajuns la acest capăt, pierzând toate lucrurile pe care le câștigasem din tinerețea mea până la bătrânețe, și țări, și bogății, și soție, și copii; și dacă aș fi pierdut tot din pricina vrăjmașilor, sau dacă mi-ar fi fost luate de vrăjmaș, nu m-ar durea atâta cât mă doare, fiindcă au fost făptuite de aceia de la care nădăjduiam și așteptam ajutor și reazim; Dumnezeu le vede. În vremea aceasta se poate vedea că n-am cruțat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici viața mea, ci am purtat războiul așa de multă vreme singur, cu sabia în mână, fără să am nici fortărețe, nici castele, nici orașe, nici cel puțin o casă de piatră unde să mă pot retrage, ci abia una singură pentru locuință. Și fiind din țări așa de îndepărtate și necunoscute, nu am pregetat să mă alătur cu puterile mele și cu cheltuieli uriașe la creștinătate, nefiind cunoscut de nimeni, și nici nu le-am făcut silit de cineva, ci ca să am și eu un loc și un nume în creștinătate am părăsit toate celelalte prietenii ce le aveam.

Astfel, rog toată creștinătatea să-mi stea într-ajutor, căci am pierdut tot, și țări, și bogății, și soție, și copilași, și, în sfârșit, tot ce am avut pe lume.”

Sursa: România. Documente străine despre români, București, 1992.

Dimensiunile bisericii catolice care urma să fie construită în Iași (1746)

biserica catolica iasi„† Măsura besericii papistășăști după cum arată în gios.
Leat 7254 avgust 3.

12 stânjini lungul besericii cu oltariul;
5 stânjini latul bisericii, și stânjinul de 8 palme;
făptura bisericii să fie după cum iaste cea vechi;
6 stânjini biserica să fie mai încoace asupra casălor;
2 stânjini să fie înălțimea besericii fără temeliia ei;
2 stânjini lungul pietrilor scările care vor să fie denaintea bisericii;
2 stânjini înălțimea acoperemântului.

Dumnealui vel aga după hotărârea ce s-au făcut izvodul cu pecete gospăd să să facă beserica frănțăscanilor.”

Pe verso, cu caractere latine: „Licenza del Principe Giovanni Mavrocordati di poter far la chiessa di legno.”

Sursa: Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. V. Acte interne (1741-1755), Iași, 2001.

Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, dăruiește un sat bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului (1602)

Nicolae Patrascu, 1602„Adecă noi Io Nicolae Pătrașcu Voevod ce-am fost Domn în toată Țara Rumânească, feciorul răposatului lui Mihail Voevod; și eu Doamna Stanca, a răposatului lu Mihail Voevod, și Doamna Florica, fata răposatului lu Mihail Voevod, scris-am această carte a noastră ca să aibă știre toți Domnii, carii va dărui Dumnezeu cu domnia moșiei noastre Țărei Rumânești și toți boiarii Țărei și mari și mici și toți părinții vlădici și egumenii și preuții și toți creștinii, că de demult a avut usărdie și văeștanie părintele nostru răposatul Mihail Voevod împreună cu noi cătră sfănta beseareca deîn Șcheai de lângă cetatea Brașovului ce iaste hramul uspeniii preacistei vțe și a lui sveti [sfântului] Nicolae, ca să întărim și să miluim acest sfănt hram pentru sufletele noastre și ale părinților noștri, cum au întărit și au miluit și alți Domni creștini ce-au fost nainte de noi și ca să fim și noi ctitori la această sfântă besearecă cum au fost și alți Domni și ctitori.

Dirept aceia cu față luminată și cu inimă curată cu tot sufletul și cu toată vrerea noastră noi am miluit și am dăruit priacistii vțe și lui sveti Nicolae satul anume Micșeneștii deîn județul Ilhovului de lângă Gherghița să fie al sfentei besearece ce este hramul preacistii și a lui sveti Nicolae în Schiai, lângă cetatea Brașovului, cu tot hotarul și cu toată ocina și deîn cânpu și deîn pădure și de apa și cu morile cu toate, și cu tot venitul, c-au fost sat al nostru de moșie, de l-am dat păntru sufletul părintelui nostru Mihail și păntru sufletele părinților noștri și păntru sufletele noastre și să fim și noi ctitori la acest sfănt hram ca și alți Domni și ctitori bătrâni ce-au fost ca să avem rugă și pomeană până în vecie și până ne va ținea Dumnezeu vița și pre noi […] și care se vor nevoi și se vor ispiti a surpa și a strica mila sveti besearece și pomeana aceasta a noastră ce-am faptu noi de bună voia noastră, au va fi Domn au vlădică au boiari au megiași au om săraci, pre acela să-l strice și să-l surpe Dumnezeu și să-l desrădăcinească de pre pământ și pre el și pre feciorii lui și pre toată ruda lui și să-i stea părăși înaintea lui Dumnezeu preacista și sveti Nicolae și rugăciunea aceștii sfinte beseareci și în acest viac și în cela ce va să fie și să fie prăclet și afurisit întăiu de sfănta troiță […]

După aceștia mulți șchiai, mai mult de o sută de bărbați și mueri, mărturisim și noi mai vârtos cu sufletele noastre și cu pecețile noastre de credință. Și s-au scris această carte în cetatea Brașovului. Văleat ot săzdanie miru 7110. A ot rojdstva Hsva 1602 mesița Septemvrie 28 dnii. Pis az pop. Neagoslav ot varoș ot Floci.

Io Nicola Voevoda.”

Sursa transcrierii: I. Lupaș, Documente istorice transilvane, Vol. I. 1599-1699, Cluj, 1940.
Sursa foto: I. Bianu, N. Cartojan, Album de paleografie românească (scriere chirilică), București, 1926 (pe Dacoromanica).

Post Navigation