Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Regulamentele Organice”

Saint Marc Girardin, Amintiri de călătorie și de studii

Saint Marc Girardin, Souvenirs de voyages et d'etudesSouvenirs de voyages et d'etudes 1„Starea morală a Principatelor

[…] Am discutat cu unul din marii boieri care a îmbătrânit în demnitățile sale, care o cunoaște bine, care a rămas un om onest și care manifesta doar puțină mizantropie. Credeți – mi-a spus el – că suntem o țară nouă. Nu! Suntem o societate bătrână, măcinată, coruptă. La ce bun să vă înșel? Vorbim destul de bine franceza, doamnele noastre sunt istețe și spirituale, nu ne descurcăm rău la o serată, dar credeți-mă, o societate se cunoaște după diminețile sale, nu după serate. Saloanele, discuțiile, contradansurile, tot ceea ce vi se arată nu reprezintă societatea. Este numai lustrul, nu se pătrunde în profunzimi […] // Obiceiurile noastre sunt puțin din cele ale popoarelor care ne-au guvernat sau ne-au protejat. Sau mai degrabă viciile acestora. De la ruși am luat libertinajul, de la greci lipsa de onestitate în afaceri, de la prinții fanarioți amestecul de lașitate și de vanitate, de la turci indolența și lenea; de la polonezi divorțul și acea mulțime de evrei săraci, care mișună pe ulițele noastre. Iată moravurile noastre! Fundamentul bunelor moravuri este spiritul de familie. La noi familia, grație ușurinței acordării divorțului, nu are nicio stabilitate […]

Souvenirs de voyages et d'etudes 2Căci ceea ce noi numim educația fetelor înseamnă de fapt a le învăța franceza, muzica, dansul, și când știu acestea, le credem desăvârșite și le căsătorim cu câte un tânăr care este incapabil să-și conducă nevasta, neștiind el însuși ce dorește de la viață. Odată căsătorite femeile noastre nu fac nimic, petrec timpul culcate pe divan, își fac toaleta, primesc și fac vizite. Cele mai active citesc romane franțuzești și de acolo capătă o nouă conduită și experiență, care inspirată de aceste cărți, este plină de greșeli și himere […]

Souvenirs de voyages et d'etudes 3Credeți că noi avem o patrie? Doamne ferește! Cât despre mine nu știu foarte bine cine suntem. Suntem oare turci? Suntem oare ruși? Ni se spune că suntem vasalii Turciei și protejații Rusiei. Ce înseamnă să fii muntean sau moldovean? Iată mai bine de o sută de ani de când încercăm să scăpăm de turci și pentru aceasta am apelat la ruși. Această speranță însemna patriotismul. Astăzi ne-am revenit din această iluzie, nu-i iubim deloc pe ruși, și în ziua în care ne vor deveni stăpâni vor deveni asemenea turcilor. Așteptăm altceva […]

Souvenirs de voyages et d'etudes 4

Capitol despre Regulamentul Organic

Am căutat dacă în Regulament există, cu privire la domnie, vreo referire la ereditate. În Țara Românească, Regulamentul spune expres că fiii domnului pot fi aleși, dacă îndeplinesc condițiile cerute. În Moldova, Regulamentul nu menționează nimic cu privire la această problemă, ceea ce lasă fiilor domnului toate drepturile pe care le pot avea. Fără îndoială ereditatea ar fi pentru principate un principiu sănătos, pentru că ar fi o garanție a stabilității. Dar niciodată boierii nu vor consimți să investească un alt boier cu principiul eredității. Rivalitățile și geloziile se opun. Ereditatea nu se poate stabili în principate decât în profitul unui prinț străin. Există voința generală, în Țara Românească și Moldova, de a avea un prinț

Souvenirs de voyages et d'etudes 5străin […] Acesteia i se adaugă o alta: unirea celor două principate. Astfel reunite sub un prinț străin și ereditar și formând un stat a cărui întindere ar fi egală cu Regatul Bavariei sau Piemontul, principatele ar face un corp politic capabil să trăiască și să dureze. Ele ar începe să conteze în balanța politică europeană, și iată de ce aceste dorințe nu vor fi niciodată împlinite […]”

Sursa imaginilor: M. Saint-Marc Girardin, Souvenirs de voyages et d’études, Paris, 1852-1853.
Sursa traducerii: Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea, vol. III (1831-1840), București, 2006.

Despre curățirea aerului în orașul Iași (1837)

„Reglementul Organic a Prințipatului Moldovei. Eșii. În Tipografia Albinei.  1837.”

„Reglementul Organic a Prințipatului Moldovei. Eșii. În Tipografia Albinei. 1837.”

Regulamentul organic al Moldovei 2„Art. LVIII. Curățitul și măturatul uliților și a ogrăzilor, atârnă de la îngrijirea lăcuitorilor; drept aceea, mercurea și sâmbăta la ceasurile hotărâte pentru fieștecare cvartal, proprietarii casălor și năimitorii rândurilor de gios, sânt îndatoriț a mătura sau a pune de a să mătura drumul obștesc pardosit sau podit înainte feții casălor lor, a dughenilor, a grădinilor, a ogrăzilor înaintea zidiului lor și altor locuri pănă la mijlocul uliții lor, tina să va grămădi pe la capătul acelor casă sau dughene, iară gunoiul ogrăzii să va face grămadă lângă poartă spre a putea fi rădicat de cotiugile orașului.

Art. LIX. Afară de zilele și ceasurile hotărâte, oprit va fi de a arunca și de a lăsa pe uliță necurățenie; portarii și lăcuitorii rândurilor de gios vor fi răspunzători, și următorii înprotivă să vor rădica la Orășănească Poliție.

Art. LX. Iară pentru tăerea și rădicarea gheții de pe uliți, să va îngriji Eforia. Soma trebuitoare pentru această lucrare este prin tahmin arătată la Articul cheltuelilor.

Art. LXI. Iară cât pentru gunoiu, fieștecare proprietari de cai sau de alte vite, este îndatorit de a-l scoate și a-l căra cu a sa cotiugă sau cheltuială, la descărcările înadins hotărâte pentru aceste gunoiuri din fieștecare cvartal. Căratul să va face dimineață și anume: iarna

Regulamentul organic al Moldovei 3pănă la opt ceasuri, iară vara pănă la șasă ceasuri, cotiugile sau carăle vor fi tare bine închisă spre a înpiedeca împrăștierea gunoiului pe uliță.

Art. LXII. Rădicarea tinii, a gheții și a necurățăniilor, să va urma în toate ulițile pardosite sau podite de pe piață și de pe toate locurile obșteștelor comunicații, spre aceasta Eforia va cumpăra cu ai săi bani 36 cotiuge, fieștecare în cuprindere de 36 palme, adecă săcriul cotiugii să aibă 4 palme în lung, 3 în lat și 3 în înălțime, fiind bine închisă, și având doî lopăți de lemn, un hârleț, o mătură și o cange îngiugată cu doi boi, și având pe lângă câte doi oameni vrednici, cotiuga va ave la locul cel mai arătos însămnat numărul său, cu însămnarea cvartalului în care ar fi lucrătoare.

Art. LXIII. Cotiuga va rădica toate afară de țărnă, prund, moluz, zgură, și rămășițuri a cărnurilor de căsăpie. Lepădătorii de acest feliu de lucruri, datori vor fi a le căra cu a lor cheltuială la obșteștile descărcări, nu va fi ertat a le lepăda aiurea, nici a arunca ceva pe fereastă în uliță, căci din înprotivă urmare vor fi supuși ștrăfuirii sau trupeștii pedepse.

Art. LXIV. Afară de acele doî zile a săptămânei, un hotărât număr de cotiuge va rădica în toate zilile de la piață necurățăniile și ori ce alte rămășițuri și de pe toate ulițile stărvurile când nu s-ar putea dovedi lepădătorii unor asemene; iar pentru uciderea câinilor acelor ce nu ar ave stăpăni, să vor năimi doi câneri, care ucigându-i îi vor îngropa în depărtarea cuviincioasă de la oraș, și groapa trebue a fi de un stânjin de adâncă, și spre a fi cunoscute aceste măsuri să va publicarisi că nimine nu este volnic a ave câine fără de sămn […]”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.

Legiuire pentru Institutul sârmanilor copii (din Regulamentul Organic al Țării Românești, 1847)

institutul sarmanilor copii 1„Secsia III
Pentru priimirea și creșterea copiilor în Institut.

Art: 39. Până la vârstă de trei ani, copii să vor crește afară din Institut plătindu-să din casa Institutului câte lei: 18 de fiecare, iar de la acea vârstă în sus să vor așăza în Institut.
Art: 40. Acești copii vor fi subt îngrijirea unor fămei, ce să vor așăza în Institut într-adins, însă mai mult de patru copii să nu să dea supt îngrijirea unii fămei.
Art: 41. Doă vătășoae să vor așăza în institut care vor fi cu priveghere asupra fămeilor îngrijitoare spre a ținea copii curați și primeniți.
Art: 42. Toți băeții să mănânce la o masă unde va sta față și îngrijitorul; fămeile, ce vor fi pă lângă dânșii vor sluji la masă cu rândul, iar fetele vor mânca la altă masă unde va fi față ajutorul îngrijitorului.
Art: 43. Toți copii sârmani, carii să vor crește într-acest Institut, să

institutul sarmanilor copii 2socotește mai cu osebire ai statului încât stăpânirea după trebuințele sale va putea să-i întrebuințeze după cum va socoti mai cu cuviință, luând în băgare de seamă și fireasca lor aplecare.
Art: 44. De la șapte ani în sus, băeții să se dăspărțească de fete și băeții să înceapă a învăța carte la școala națională.
Art: 45. Când vor ajunge băeții în vârstă de doisprezece ani să se dea la meșteșug, sau la ostășie, fieșcare după aplecarea sa, iar cei ce vor da semne de duh mai înalt și dă silință mai osebită la învățătură, să se așeze în școala națională, ca făcând tot cursul învățăturilor, unii să se trimiță la academiile Evropei ca să aducă în țară științele și meșteșugurile de lipsă, și alți să se întrebuințezi în slujba statului.
Art: 46. Fetele după ce vor ajunge în vârstă de șapte ani să înceapă a învăța carte după împrumutata învățătură la doi dascăli, ce să vor orândui înadins, carii să nu le învețe alt de cât a citi și a scrie curat, Catihismul și cele patru lucrări ale Aritmeticii; acești dascăli să se aleagă cu mare îngrijire, și de să poate să fie trecuți în vârstă, familiști și cu purtări lăudate, asemenea să vor tocmi într-adins doă dascălițe pentru învățătura lor, care să vor așăza în Institut la vremea aceasta, și cărora li să vor plăti lefi din casa rezervii Institutului.
Art: 47. Fetele să se deprinză la cusături, la croitoria fămeiască, la bucătărie, la spălătorie, și la alte asemenea meșteșuguri, cu care să se poată hrăni cu cinste.
Art: 48. Câștigul ce va eși din lucrul fetelor, să se pue la păstrare pă seama lor ca să le slujască drept zestre la întâmplare de măritiș sau altă așăzare cinstită.
Art: 49. Când va cere cinevași din copii Institutului ca să-l ia de suflet, sau numai ca să-l crească, și pă urmă să-l căpătuiască, să i să dea cu legături în scris și chezășii temeinice, însă băeții ori de ce vârstă vor fi, dar fetele de să vor cere de parte bărbătească să se dea numai până la vârstă de opt ani, iar cerându-să de parte fămeiască cunoscută de cinstită și cu oareșcare stare, să i să dea de orice vârstă și // făr’de întârziere, căci sfârșitul acestui Institut fiind buna căpătuire a sârmanilor, nimeni nu trebuie să împiedice norocirea lor […]”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.

Post Navigation