Tipărituri vechi

românești sau despre români

Miron Costin, Viața lumii (circa 1671-1673)

Miron Costin, Viata lumii 1„Predoslovie
Voroavă la cetitoriu

În toate țările, iubite cetitoriule, să află acestu feliu de scrisoare, care elinește ritmos să chiamă, iară slovenește stihoslovie, și cu acestu chip de scrisoare au scris mulți lucrurile și laudile împăraților, a crailor, a domnilor și începăturile țărâlor și a împărăției lor. Așa au scris vestit istoric Omir războaiele Troadii, cu Ahileus, așa Verghilie, începătura împărăției Râmului și alții fără număr dascali, într-acesta chip și sfinții învățători besericii noastre cum iaste Ioan Damaschin, Cozma, Theofan, Mitrofan, Andrei de la Crit, au scris cântările sfinții biserici, stihurile, canonile, antifoane, cu carile, ca cu niște pietri scumpe și flori neveștenite, au împodobit biserica. Cu această pildă scrisu-ț-am și eu această mică carte, a căriia numele îi iaste Viiața lumii, arătându-ți pre scurtu cum iaste de lunecoasă și puțină viiața noastră și supusă pururea primejdiilor și primenelilor. Nu să pofteascu vro laudă dintr-această

Miron Costin, Viata lumii 2puținea osteneală, ci mai multu să să vază că poate și în limba noastră a fi acest feliu de scrisoare ce se cheamă stihuri. Și nu numai aceasta, ce și alte dăscălii și învățături ar putea fi pre limba românească, de n-ar fi covârșit vacul nostru acesta de acum cu mare greotăți, și să fie și spre învățături scripturii mai plecate a lăcuitorilor țării noastre voie. Citește cu bună sănătate și cât poți mai vârtos de primejdiile lumii să te ferești, cu ajutoriul preaputernicului Domnului-Dumnezeu. Amin.

Miron Costin, Viata lumii 3Sueta suestv, vesa vseaceska sueta
Eclisiastis, glava 1

Deșertarea deșertărilor și toate sânt deșarte.

A lumii cântu cu jale cumplită viiața,
Cu griji și primejdii cum iaste și ața:
Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înșelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.
Fug vremile ca umbra și nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii și mai mult cumplite.
Și ca apa în cursul său cum nu să oprește.
Așa cursul al lumii nu să contenește.
Fum și umbră sântu toate, visuri și părere.
Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere?
Spuma mării și nor suptu cer trecătoriu,
Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu?
Zice David prorocul: Viiața iaste floare,
Nu trăiaște, ce îndată iaste trecătoare […]”

Sursa: Miron Costin, Viiața lumii, Ediție de Sande Vârjoghe, Galați, 1991

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: