Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Miron Costin”

Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677 (cu un dicționar latin-român)

miron-costin-cronica-polona-1miron-costin-cronica-polona-2„Despre limba volohă sau rumânească

Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui, care este adevărată latină, stricată, ca și italiana. Am avut un ban de aramă găsit în pământ lîngă Roman, pe care erau foarte lămurite cuvintele acestea: hereditas romana, iar acum moldovenii numesc hereditas – herghelie, așa s-a stricat acea limbă în vremea îndelungată, care ce nu schimbă și nu strică pe lume? Totuși, întreaga temelie a vorbirii și până astăzi se ține pe limba latină, și o parte din cuvinte stau neschimbate nici măcar cu o literă. Cea mai mare parte însă a cuvintelor este la fel sau la început, sau la mijloc, sau la sfârșitul cuvântului; o parte însă mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească. Înfățișez și o probă a acestei limbi:

miron-costin-cronica-polona-3Substantive:

homo – omul
sanguis – syndzie (sânge)
caput – capul
mens – mynte
frons – frunte
scientia – szcynca (șțiința)
supercilia – sprinczene (sprâncene)
oculus – okiul
nasus – nasul
facies – faca (fața)
ora – gura
bacia – budza
lingua – limba
dentes – dincy (dinți)
mustax – mustaca (mustața)
barba – barba
pectus – pieptul
anima – inima”

Sursa: polona.pl
Traducerea după: Miron Costin, Opere alese, București, 1966

Istorie a Moldovei pe scurt într-un document în limba poloneză (24 Ianuarie 1681)

Divanul Moldovei, 1681

Divanul Moldovei certifică faptul că frații Gavril și Vasile Lucavețchi sunt boieri moldoveni.

Divanul Moldovei„Precum toate împărățiile, regatele și principatele au drepturile lor de la origine, tot astfel și Țara Moldova a fost mai întâi colonizată de Traian, împăratul romanilor, după scoaterea dacilor, cu popor adevărat roman; și după ce acest popor roman, adus de împăratul Traian, fusese gonit de Atila și tătari în munții Ardealului, s-a întors principele Dragoș cu poporul său din Maramureș iarăși înapoi, de la munte până la Marea Neagră. De la acest întâi principe până la principele Bogdan, fiul principelui Ștefan cel Mare, poporul era independent și trăia din puterile sale proprii, equestri ordine, și există până azi, deși mai sărman și mai slab, cu tot același nume, cu curtea de la care purced toate dregătoriile și boieriile. Ex eo equestri ordine, dăm mărturia noastră că domnii Gavril și Vasile Lucavețchi sunt adevărați nobili ai acestei țări și după cum acest neam și moștenire a străbunilor, bunilor și părinților lor, ne este cunoscut, adevărați posesori și proprietari în satul Lucavăț pe Siretul de Sus, din ținutul Sucevei, care sat este numit după numele lor, și este adevărata lor proprietate; ei sunt urmașii lui Șerbiță Lucavețchi, nepoții lui Andrei Lucavețchi, înrudiți cu alte familii precum și din familia lor au fost străbunii lor investiți cu boieriile de logofăt, pârcălab și sulger. Dar deoarece acum ei sunt în serviciul Majestății Sale și nu fiecare poate să știe descendența lor, dăm noi, întreg divanul Măriei Sale, Ioan Duca V(oie)v(od), din mila lui Dumnezeu domn Țării Moldovei, această mărturie și spre întărirea acestora punem iscălitura noastră și pecețile noastre. Dat în Iași…”

Sursa: Ștefan Gorovei, Miron Costin: Genealogie și istorie, în Limba Română, vol. XL, București, 2011.

Miron Costin, Viața lumii (circa 1671-1673)

Miron Costin, Viata lumii 1„Predoslovie
Voroavă la cetitoriu

În toate țările, iubite cetitoriule, să află acestu feliu de scrisoare, care elinește ritmos să chiamă, iară slovenește stihoslovie, și cu acestu chip de scrisoare au scris mulți lucrurile și laudile împăraților, a crailor, a domnilor și începăturile țărâlor și a împărăției lor. Așa au scris vestit istoric Omir războaiele Troadii, cu Ahileus, așa Verghilie, începătura împărăției Râmului și alții fără număr dascali, într-acesta chip și sfinții învățători besericii noastre cum iaste Ioan Damaschin, Cozma, Theofan, Mitrofan, Andrei de la Crit, au scris cântările sfinții biserici, stihurile, canonile, antifoane, cu carile, ca cu niște pietri scumpe și flori neveștenite, au împodobit biserica. Cu această pildă scrisu-ț-am și eu această mică carte, a căriia numele îi iaste Viiața lumii, arătându-ți pre scurtu cum iaste de lunecoasă și puțină viiața noastră și supusă pururea primejdiilor și primenelilor. Nu să pofteascu vro laudă dintr-această

Miron Costin, Viata lumii 2puținea osteneală, ci mai multu să să vază că poate și în limba noastră a fi acest feliu de scrisoare ce se cheamă stihuri. Și nu numai aceasta, ce și alte dăscălii și învățături ar putea fi pre limba românească, de n-ar fi covârșit vacul nostru acesta de acum cu mare greotăți, și să fie și spre învățături scripturii mai plecate a lăcuitorilor țării noastre voie. Citește cu bună sănătate și cât poți mai vârtos de primejdiile lumii să te ferești, cu ajutoriul preaputernicului Domnului-Dumnezeu. Amin.

Miron Costin, Viata lumii 3Sueta suestv, vesa vseaceska sueta
Eclisiastis, glava 1

Deșertarea deșertărilor și toate sânt deșarte.

A lumii cântu cu jale cumplită viiața,
Cu griji și primejdii cum iaste și ața:
Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înșelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.
Fug vremile ca umbra și nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii și mai mult cumplite.
Și ca apa în cursul său cum nu să oprește.
Așa cursul al lumii nu să contenește.
Fum și umbră sântu toate, visuri și părere.
Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere?
Spuma mării și nor suptu cer trecătoriu,
Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu?
Zice David prorocul: Viiața iaste floare,
Nu trăiaște, ce îndată iaste trecătoare […]”

Sursa: Miron Costin, Viiața lumii, Ediție de Sande Vârjoghe, Galați, 1991

Post Navigation