Tipărituri vechi

românești sau despre români

Anton Pann, Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, București, 1852

Spitalul amorului sau Cantatorul dorului, de Anton Pann. Bucuresti, 1852„Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, de Anton Pann. Ediția a doa. Broșura a II. București 1852. În Tipografia sa.

1. Nu mai poci de ostenitCântec de dor
(Nu mai poci de ostenit)

Of!
Numai pociu de ostenit
Tot umblând după iubit,
Și nimic n-am folosit.

Mințile mi s-au smintit
Unghile mi s-au tocit,
Tălpile mi s-au belit,

Potecile’n crucișând,
Buturugile izbind
Și glodurile lovind.

Nu știu alții cum găsesc
Și pe placul lor iubesc,
Ca mine nu jinduiesc.

1. Nu mai poci de ostenit (2)E vr’un fermec la mijloc,
Or că-s eu sec de noroc,
Și ursit să arz în foc.

Dorul meu nu are leac
Că cui plac, mie nu-mi plac,
Și care-mi plac, nu le plac.

Versurile însoțite de semne vocalice (în loc de note muzicale).

Versurile însoțite de semne vocalice (în loc de note muzicale).

2. Pe mine ce m-a mancatCântec de dor
(Pe mine ce m-a mâncat)

Pe mine ce m-a mâncat,
M-au veștejit, m-au uscat,
Șapte fete dintr-un sat
Ș-o nevastă cu bărbat.

Dar nevasta dracului,
Mă spuse bărbatului,
Mi a’dus belea capului,
M-a făcut râs satului.

Fetele iar m-au lăsat
Că toate s-au măritat,
Au plecat după bărbat,
Și inima mi-au secat.

2. Pe mine ce m-a mancat (2)De nu credeți ce vorbesc,
Și vă pare că glumesc,
Toate să vi le numesc,
Să nu gândiți că bârfesc:

Una e Vișa lui Bran,
Alta e Mușa lui Stan
Cu care mă iubeam an,
Și luă pe nea Coman.

Una-i Voica dintre Tei,
Și Ilinca vara ei,
Ce-o iubeam ca ochii mei,
Și luă pe nea Matei.

Alta-i Floarea din vălcea
Și Safta care-mi plăcea,
Dar Marica le-ntrecea,
Rană inimi-mi făcea.

2. Pe mine ce m-a mancat (3)Verde, verde înfloiat,
Ce-a fost verde s-a uscat,
Ce-a-nflorit s-a scuturat,
Dar ce-am iubit n-am uitat.

3. Lelita SaftitaCântec de mahala
(Leliță Săftiță)

Leliță Săftiță!
– Auz neiculiță!
– Dar dacă auzi
De ce nu-mi răspunzi?

Că e mult d’aseară
De când șez p’afară
Poarta-ncunjurând
Și tot așteptând.

Vremea vremuește,
Cămașa-mi răcește,
Luna s-a ascuns,
Ploaia m-a ajuns.

3. Lelita Saftita (2)Strășioară pică
Giubelușa-mi strică,
Nu-mi e de giubea
Ca de fermenea,

Că întâiași dată
Azi e înbrăcată,
Și de nu mă crezi
Deschide s-o vezi.

-Du-te, du-te Neică,
Du-te de te culcă,
Nu mai sta în drum
Că nu pociu acum,

Nu-ți mai pierde somnul
Că mi-a venit omul,
Și nu mă’nlesnesc
Nici să-ți mai vorbesc.

3. Lelita Saftita (3)Du-te că e noapte
Să n’auză șoapte,
Că e vai de noi,
De noi amândoi.”

Din Spitalul amorului sau Cântătorul dorului. Broşura a III, București, 1852

Din Spitalul amorului sau Cântătorul dorului. Broşura a III-a, București, 1852

Cântul 44
(Arză-l focul, dascăl)

Arză-l focu dascăl! cum mă necăjește!
Umblă să mă-n vețe Grecul păsărește.
Of ce foc pe mine of ce supărare!
Să strig toată zioa tot în gură mare:

Tipto, tiptis, tipto, tipti,
Pipto, piptis, pipto, pipti,

Arză-l focul Dascăl, cum mă necăjește
Umblă să mă-nvețe Grecul păsărește!
– Ah ce bucurie simț în pie(p)t d’o dată
Când văz pe câmpie că mi se arată

Căprioară fugătoare
Prepeliță zburătoare,
Pasărele cântătoare,
Ce mă chem la vânătoare,

Atunci trag cu pușca, le culc la pământ.
– Și eu trag ca tine, dar trag tot în vânt.”

Sursa: Biblioteca Digitală Națională a României

Single Post Navigation

3 thoughts on “Anton Pann, Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, București, 1852

  1. Mersi, căutasem originea lui Arză focul, dascăl. : )

  2. Dragos on said:

    super blog !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: