Așezământ pentru școli al lui Grigore Ghica al II-lea (Iași, 1747)
„† Иω Григорє Гикa в(oє)в(oда), Бoж(їєю) миʌост(їю), господаръ Зємʌи Моʌдавскои
Facem știre tuturor cui să cade a ști pentru rândul școalelor, de învățătura cărții, de vreme ce în țeara aceasta de nepurtare de grijă a domnilor neobicinuindu-se mai dinainte vreme a se ținea școale de învățătură, era multă prostie, că și cei puternici, ce cu puterea lor ținea dascal pentru copiii lor, încă și cu învățătura cea desevârșit nu se procopsea, rămâind cei mai mulți tot neînvățați, iar prostimea cu totul se afla lipsiți de podoaba învățăturei. Și fiindcă școalele sânt ca o fântână din care se adapă obștescul norod cu îndestularea învățăturii și a înțelepciunii, care învățătură îl face pe tot omul a cunoaște Dumnedzeirea, a pricepe legea cea pravoslavnică, a procopsi pe oameni cu dascăli învățați, de la care curge mult folos, atât bisericesc cât și politicesc. Cu puterea învățăturii, și Sfinții Părinți au biruit eresurile și au luminat sfânta biserică, împodobind-o cu multe canoane de cântări și laude, și pre toți ne îndeamnă și ne învață a ne sili cu învățătura.
Aceasta dar râvnind și domnia mea, care după ce dumnezeească pronie au rânduit a ni se da stepena domniei acestei țări, îndată atuncea în domnia întăia am cercetat și pentru așezământul școalelor, și întâiu am făcut acest așezământ, rânduind și așăzând să fie patru școale cu patru dascăli: una elinească, și alta grecească, și alta slavonească și alta românească, iar leafa dascălilor se orânduise asupra boerilor cu boerii și a dregătorilor. Dar pe urmă cunoscând că cu acest așezământ nu vor putea sta școalele, fiindcă era cu supărare și boerilor se pricinuia sminteală și cu schimbarea boeriilor, și neputându-se scoate banii la vremi, nu lipsia jălbile dascălilor. Vădzând domnia me că se dă o pricină de stricare școalelor, și fiind trebuință a se găsi alt chip de așezământ școalelor, mai întemeiat și stătătoriu, am socotit domnia mea, luând blagoslovenie și de la preosfinția sa părintele mitropolitul Țării și a sfințiilor seale episcopilor, și cu tot Sfatul nostru, d(umne)lorseale boerii cei mari, am ales hotărând așezarea școalelor de s-au făcut într-acestaș chip.
Fiindcă până la acea vreme preoții plătea dajdie câte 4 galbeni pe an, 2 galbeni la Sfântul Gheorghe, și doi galbeni la Sfântul Dimitrie, s-au iertat dajdiia lor, ca să nu dea ei altă dajdie fără numai câte 1 galbăn de preot și de diacon numai odată într-un an școalelor, cari bani să-i strângă sfinția sa părintele mitropolitul și să plătească lefile dascălilor, și di banii ce mai prisosesc din lefile dascălilor, întâmplându-să la acea vreme aicea, și răposatul fericitul întru pomenire sfinția sa patriarhul Sfântului Mormântu chir Hrisantie, după cererea și pofta sfinției sale s-au orânduit să se deie una sută lei pe anu ajutăroriu și Sfântului Mormânt pentru școalele de acolo, și alți bani ce vor prisosi să fie de chiverniseala copiilor celor străini și săraci pentru îmbrăcămintea și hrana lor; care așezământ s-au întărit și cu hrisovul domniei mele a nu se strămuta. Și această așăzare fiind sorocită cu bună rânduială nu era a se da niciodată sminteală școalelor de vreo zăticnire sau stricare.
Numai după maziliia noastră viind fratele nostru, domniia sa Constantin voevod, și socotind să facă alt așăzământ, făcând rânduială a se plăti lefile dascălilor de la Visterie și să nu se mai supere pe preoți, cu o nădejde că va putea birui Visteriia, au stricat așezarea noastră. Dar pe urmă, viind fratele nostru, domniia sa Ioan vodă, și Visteria, după cum pururea se află cu multe trebuințe, nu s-au putut plăti lefile dascălilor de la Visterie, și au dat o pricină de strămutarea școalelor.
Ci cum dar, miluind Dumnezeu de am venit și cu a treia domnie la strămoșesc scaunul nostru și cercetând de rândul școalelor, n-am suferit a rămâne orașul acesta fără școale de învățătură, ce am tocmit și am așăzat iarăși acele patru școale cu patru dascăli, precum au fost mai înainte și leafa dascălilor am orânduit-o iarăși de la preoți, iertându-i pe dânșii de alte dăjdii: să deie ei numai un galbăn într-un an pentru școale, însă zece potronici la Sfântul Gheorghie și zece potronici la Sfântul Dimitrie. Care bani să-i strângă sfințiia sa părintele mitropolitul ce va fi, și de la sfințiia sa să deie dascălii lefile lor, însă dascălul cel mare elinesc 360 lei, și al doilea dascăl 120 lei, și dascălul slovenesc 130 lei și cel românescu 100 lei. Și acești bani pe jumătate să li se deie la sfântul Gheorghie, și pe jumătate la Sfântul Dimitrie; și din ceilalți bani ce mai prisosesc, tot pe rânduiala ce făcuse și mai înainte, 100 lei pe an să se deie la Sfântul Mormânt pentru școalele de acolo, și să se chivernicească și copiii cei
streini și săraci cu hrana și îmbrăcămintea; purtătoriu de grijă să fie și acestora tot însuși sfințiia sa părintele mitropolitul . Însă ce va cuprinde trebuința copiilor celor străini, și săraci, cu izvod gospod să se rânduiască, să-i dea sfințiia sa și să facă căutare și școalelor, luând seama dascălilor de două ori într-un an, cu ce fel de silință să poartă asupra învățăturii copiilor, și fieștecare copil cum se învață, și la ce se sporește. Datoriia sfinției sale să fie a cerceta toate și a le așăza.
Însă socotindu-se că unele ținuturi fiind depărtate nu pot ajunge toți locuitorii cu copiii lor la școalele de la Iași, și mai vârtos cei săraci, fără putință, și pentru ca să cuprindă să se împărtășească totți de această milă, s-au socotit la trei episcopi a țării să se mai așăze trei școale slavonești și românești, la trei episcopii: la Roman, și Rădăuți și la Huși. Pentru care să aibă purtare de grijă sfințiile sale episcopii a găsi dascăli învățați la slovenie, la romănie, ori din cei ieșiți din școalele de la Iași, ori dintr-alții, și să se așeze la fieștecare episcopie câte o școală de învățătura copiilor. Și acei trei dascăli de la acele trei școale să fie datori a se sili cu învățătura copiilor, atât cu sârbiia cât și cu romăniia; și leafa lor s-au rânduit câte 80 le de dascăl pe an, care bani să-i dea pe jumătate la Sfântul Gheorghie și jumătate la Sfântul Dimitrie. Însă sfințiia sa părintele mitropolitul să dea acei bani din banii preuților, ce arată mai sus, la mâna episcopilor, și episcopii să plătească dascălilor; și acei dascăli să aibă și scuteală de birul Visteriei, nici un ban să nu deie, numai să păzească slujba lor, grijindu-se de învățătura copiilor; și iarăși sfințiile sale episcopii să facă necontenită cercetare școalelor, adese luându-se saama cum învață copiii și la ce sporesc, ca și dascălii să se silească, și copiii să se procopsească cu învățătura lor. Iar prăvitoriu și zapciu cu puterea domnească a se împlini aceste toate să fie d(umnea)lui vel vist(iernic) și când s-a plini anul să aibă a lua seama acestor bani, de unde s-au cheltuit și ce au rămas, și izvod lămurit să arăte la domnie. Ci dar precum s-au așăzat rânduiala acestor școale, să stea nemutată și nestrămutată.
Iar cine s-ar ispiti a sfătui într-alt chip, ca să mute și să strămute această pomană ce s-au făcut de folosul obștiei, care este podoaba țării, și cu odihnă și cu nesupărare și a boerimei, și cu odihna preoților, lipsindu-se de acea dajde ce da mai nainte și fără pagubă țărei și a Visteriei, cine va îndrăzni a se atinge de stricarea acestui așezământ și dintru a căruia pricină se va lipsi acest folositoriu izvor, ori domn va fi, ori boeriu sfătuitor, unii ca aceia să aibă blăstămul Sfinților Părinți celor 318 a Soborului a toată lumea de la Nichiea, și de ai noștri a patru a Țării sfinți arhierei, carii s-au iscălit mai jos, ca de un sobor să fie dați anatemii.
Și întărim hrisovul acesta, întâi cu a noastră încredințare, Noi Grigore Ghica v(oe)v(od), și cu preaiubiți fiilor domniei mele, Scarlat și Mateiu, și cu tot Sfatul nostru, boerii Divanului domniei mele, d(umnea)lor: Costachi Razu vel vornic de Țara de Jos, i Radul Racoviță vel vornic de Țara de Sus, i Gheorghe hat(man) i pârcălab Sucevschii, i Alistar Hrisoscoleu vel spăt(ar), i Enachi Hrisoscoleu vel post(elnic), i Dimitrache Calmașul vel ban, i Ilie Costachi vel stol(nic), i Vasilie Razul vel comis.
Și pentru mai mare întemeiere am poroncit cinstit și credinciosului boerului nostru d(umi)sale Sandul Sturza vel logofăt ca să scrie și a noastră pecete să pue
Și s-au scris hrisovul acesta aicea, în orașul Iașilor, în a treia domnie a domniei mele, de Gheorghie Vrabie logofăt de taină, veleat 7256 (=1747) dechembrie 25.
Io Grigore Ghica voevod.
Nichifor mitropolit Moldavie; Iacob episcopul Rădăuțului; Ioanichie episcopul Romanului, Doroftei episcopul Hușului.
Iscăliți și toți boerii de sus arătați.
Procit Vasile Vasiliev Buhăiescu biv vel vist(iernic).”
Sursa transcrierii: Ioan Caproșu, Documente privitoare la Istoria Orașului Iași. Vol. V. Acte interne (1741-1755), Iași, 2001
Sursa facsimilului: Muzeul de Istorie din Suceava (prima fotografie e realizată de Lucian Spetcu)
Tipărituri vechi 