Miron Barnovschi întărește Vărvarei și ginerilor ei mori la satele Zmiani și Rumâni (1628)
„† Io Miron Barnovschi Moghila voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Iată au venit înaintea domniei mele și înaintea tuturor boierilor domniei mele, mari și mici, Vărvara, fiica lui Telea stolnic, și ginerii ei, Buciumaș pitărel și Zaharia diac, și s-au pârât de față înaintea noastră cu Ionașco Marmure și cu fratele lui, Mierea uricar, și cu cumnatul lor Toader și de asemenea cu Albul și cu Efrim și cu alți răzeși ai lor pentru niște mori pe pârâul Smila, zicând Ionașco Marmure cu frații lui și cu răzeșii lui că ei au jumătate la apa Smila. Iar Vărvara cu ginerii ei au arătat ispisoc de pâră și de ferâe de la sfântrăposatul unchiul domniei mele, Eremia Moghila voievod, că s-au pârât Vărvara, fiica lui Telea stolnic, și ginerii ei cu Toflea Murgoci și cu Nechita aprod și cu Molodeț șetrărel și cu popa Gavril, ginerele lui Gherman, și cu alți răzeși ai lor pentru satul Rumâni (РȢмъни) și pentru jumătate din satul Zmiani și a rămas atunci Vărvara cu ginerii ei pe acești oameni mai sus-scriși pentru că ea a avut privilegii de cumpărătură de la Petru voievod cel Bătrân, că a cumpărat tatăl ei, Telea stolnic, de la Efrim Huru fost mare vornic
acest sat Rumânii (РȢмънїи) și jumătate din satul Zmiani și cu tot venitul.
Deci domnia mea am văzut acest ispisoc de pâră de la Eremia Moghila voievod și alt ispisoc de la Costantin voievod și domnia mea am văzut că este dreaptă cumpărătură a lui Telea stolnic acest sat Rumânii și această jumătate de sat din Zmiani. Iar Ionașco Marmure cu frații lui și cu toți răzeșii lor au rămas din toată legea noastră, ca să stăpânească jumătate din satul Zmiani și jumătate de moară, ce va fi pe hotarul Zmianilor. Iar Vărvara cu ginerii ei s-au îndreptat și și-au pus ferâie în vistieria domniei mele, 12 galbeni.
De aceea să aibă ei a stăpâni acest sat Rumânii și cu mori ce vor fi în acest hotar și iarăși jumătate din satul Zmiani, cu morile la Smila, care le au. Și mai mult să nu aibă a-i mai pârî și nici să nu câștige pentru această pâră, niciodată în vecii vecilor. Și altul să nu se amestece.
S-a scris la Iași, în anul 7137 (=1628) decembrie 10.
† Însuși domnul a poruncit.
† Dumitrașco Ștefan mare logofăt a învățat.
† Borăleanul (a scris).”
Sursa foto: Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale.
Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, Seria A. Moldova, vol. XIX (1626-1628), București, 1969 (www.dacoromanica.ro).
Tipărituri vechi 