Anaforaua marilor boieri hotărâtoare pedepsilor pentru tâlhari, 1783
„Arhiva Românească. Subt redacția lui M. Kogălnicean. Tom II. Iașii. La Cantora Foaiei Sătești. 1845.”
„… Al doele. Pe tâlharul ce va fi fur de cai, de boi și de alte furtușaguri mari, când se va prinde întâeași dată în faptă de furtușag, plătind toată paguba, să se pedepsească cu închisoarea temniții, certându-se cu bătae după vinovățiea lui, și trecându-se la condică fapta lui, prin chizășie să se sloboadă. Ear al doele rând de se va prinde, bătându-se pe toate ulițile orașului Iașii, să se trimeată la pedeapsa ocnii, ca să stea acolo cât se va socoti. Ear când și a treea oară se va prinde tot într-aceeași faptă de furtușag, și mai ales cunoscându-se a fi tâlhar rău și nepărăsit de aceste fapte, pe unul ca acesta să se pedepsească earăși cu moarte după hotărirea pravilei. Așijderea și cei ce vor fi gazde tâlharilor ucigași, sau furi,
asemine pedeapsă să ia ca și tâlharii, earăși după a pravilei hotărire. La locul ce se va face furtușag, pe vorniceii și fruntașii satelor de acolo de pin pregiur, să se apuce cu strinsoare ca numaidecât să afle pe furii acia, sau pe gazdele lor. Ear neaflându-i să fie datoare acele sate a plăti toată paguba care se va face, cum și ucidere unde se va face, earăși satele de pin pregiur să fie datoare a da seamă și a găsi pe ucigașii acia, sau pe gazdele lor, fiind lucru știut, că ori ce fel de tâlhar, până nu va avea gazdă, nu poate săvârși fapta sa. Deosebit după poronca Înălțimei Tale ce s-au dat pe la toate țânuturile la ispravnici, pentru cei ce îmblă pin țeară, ori cu ce trebuinți, atât străini, cât și pământeni, să-și ia răvaș de la stăpânul satului, sau de la preot și vornicel; de isnoavă să se dea tare poroncă, ca să se păzească aceasta, și să se urmeze de cătră toți, și în fieștecare sat ce va veni om fără răvaș, să-l cerceteze cu amărunt și să-l ducă înaintea dregătorului acelui țănut, ca să se îndrepteze […]”
Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.
Tipărituri vechi 