Viața Sfântului Mucenic Hristofor (sec. III)
„Întru Slava Sfintei și ceii de o Ființă și de viiață făcătoarei și nedespărțitei Troițe, a Tatălui și a Fiiului și a Sfântului Duh.
În zilele bine credinciosului și de Hristos iubitoriului Domnului nostru Scarlat Alexandru Calimah Voevod.
Cu blagosloveniia și ajutoriul prea osfințitului Arhiepiscop și Mitropolit a toată Moldaviia Kirio Kirio Veniamin, și cu miluirea bine credinciosului și de Hristos iubitorilor patrioți.
S-au tipărit această sfântă și prea folositoare carte carea cuprinde întru sineși viețile Sfinților din Luna lui Maii, care s-au tălmăcit din limba Rusască în cea Românească, mai adăogându-se cuvinte la Praz(nice) și din cea Ellinească spre folosul de obște.
În Sfânta Mănăstire Neamțul, întru a sa Tipografie. În vremea cuvioșiei sale Kir Silvestru Arhimandritului și Starețului al sfintelor Mănăstiri Neamțul și Secul. În Anul de la Hristos 1813, Sept. 3.
Viața și pătimirea Sfântului Marelui Mărturisitoriu Hristofor, și acelor înpreună cu dânsul.
Apucând cu nedreptate prea răul Dechie înpărățiia Romii, întru anii de la Hristos 250 și luând pre Valerian ajutătoriu la ocârmuirea înpărăției, îndată au râdicat mare goană asupra Creștinilor […]
Întru aceale zile făcând războiu un voevod al înpăratului cu alte oarecare neamuri, și biruindu-le, s-au întâmplat între aceale neamuri și unul din cei cu capul de câine, carii mănâncă pre oameni, cărora le zicem noi căpcăini de era întru acel războiu, pre carele voevodul l-au luat rob. Carele era la minte din fire înțelept și cu bună cunoștință, cugetând Dumnezeeștile Cuvinte întru inima sa, carele văzind pre ellini pedepsind totdeauna pre Creștini cu multe fealiuri de munci, să mâhniia foarte și înpreună pătimiia dureare ca un milostiv ce era și îndurat. Dară fiindcă nu putea să vorbească ca un om și să mustre pre ellini, s-au dus de la dânșii la un loc deosebi, afară din cetate, și căzind la pământ, au făcut cu mintea rugăciunea aceasta, zicând: Doamne Dumnezeule atotțiitoriule auzi smereniia mea și arată Milostivirea Ta spre mine nevrednicul robul tău. Deșchide buzele meale și dă-mi graiu omenesc, ca să pociu a mustra pre tiranul.
Așa rugându-să el, îndată s-au aflat înaintea lui un om purtătoriu de haine albe și au zis cătră dânsul: Reprove, că așa să numiia mai nainte, s-au auzit rugăciunea ta și scoală-te să iai Daru de la Domnul. Deci sculându-să s-au apropiiat de buzele lui omul acela purtătoriu de albe, și suflându-i în gura lui, îndată au vorbit fără de înpiedecare și mergând îndată în cetate și văzind pre Creștini muncindu-se de muncitori, l-au durut inima foarte
ca cum însuși ar fi pătimit munci; și au zis acestea cătră ellini: o, povățuitori ai întunearecului și de toată fără de legea plinilor! Nu vă ajunge voaă, că ați vândut pre sufletele voastre Satanii, ci ne siliți și pre noi, carii ne teamem de Dumnezeul cel adevărat, să perim înpreună cu voi. Eu sânt Creștin și nu sufer să mă închin Dumnezeilor celor deșerți, și urâciunilor celor netreabnice.
Acestea zicându-le sfântul, un oarecarele slujitoriu cu numele Vachios carele să întâmplasă aproape de dânsul, l-au lovit preste gură. Iară fericitul au zis lui cu blândeațe: Sânt legat de Mântuitoriul mieu Hristos, și pentru aceasta nu-ți fac ție cuviincioasa răsplătire. Iară deaca m-ași mâniia, nu poate să mă biruiască toată înpărățiia voastră cea stricată și răzvrătită.
Deci ducându-să Vachios în cetate, unde era înpăratul, i-au vestit lui acestea, zicând: Sânt puține zile de când muncind voevodul pre Creștini dupre dumnezeiasca ta poruncă, s-au arătat în mijlocul norodului un uriiaș înfricoșat, tânăr cu vârsta, iară chipul și căutătura sălbatecă, dinții lui es afară din gură ca ai porcului, capul lui iaste ca de câine, și în scurt să zic atâta iaste de grozav, cât nu pot nicidecum să-i povestesc chipul lui, carele huleaște pre dumnezei și pre înpărățiia ta. Pentru aceaia l-am lovit pre el cu palma preste obraz, carele s-au lăudat că nu să teame de toată înpărățiia ta. Pentru aceasta am venit să vestesc înpărăției tale, nu cumva au auzit Dumnezeul Creștinilor rugăciunea lor și l-au trimis pre dânsul spre ajutoriul lor?
Iară înpăratul au zis cătră dânsul mâniindu-să: au doară ai drac și pentru aceasta ți s-au arătat ție într-acest fealiu, nebunule. Așa au zis, și îndată au trimis doaă sute de ostași zicând: legați-l pre el și așa să mi-l aduceți. Iară deaca să va înprotivi voaă, tăiați-l pre dânsul în mii de bucăți. Numai capul lui să mi-l aduceți să-l văz, de iaste atâta de înfricoșat, precum zice ticălosul acesta […]”
Sursa: www.dacoromanica.ro
Tipărituri vechi 