Povățuitorul educației copiilor de amăndoă sexurile, Iași, 1846
„Povățuitorul educației copiilor de amăndoă sexurile, prelucrat după mai mulți autori franțezi de D. Dimitrie Pop. Bacalaureat în frumoasele litere. – Profesor de limba franțeză. Membru soțietăței lingvistice din Paris, etc. Iașii. În Tipografia Institutului Albinei. 1846.
Înaltă Prințesă.
Nu putem dedica mai bine acest uvraj despre educațiea tinerimei Române de amândouă sexurile decât unei Prințesă atât luminată cât și virtuoasă, carea, în vecul începerei unei nouă epohe de țivilizație și de slavă pentru patriea mea, se bucură să vadă că toate clasele soțietăței se înpărtășesc de bunurile educației și a învățăturei, și carea, însuflată de sentimenturi adevărat patriotice, cu o nobilă grăbire s-au făcut Patroana institutului de educație a tinerelor fete Moldovene; în sfârșit, unei Prințesă la carea videm strălucind în cel mai nalt grad atâtea frumoase însușiri care o fac cea mai bună soție și cea mai simțibilă mamă […]
Cap II.
Despre vrâsta de la 12 – 16 ani. – Ideia fetelor despre căsătorie. Nestatornicia gustului și a caracterului fetelor de la 12 – 16 ani. – Primejdia ce urmează din cetirea romanurilor în astă vrâstă. – Fireasca plecare a tinereților cătră exagerație și entusiazm. – Deosebite primejdii ce urmează din pre multa cetire a cărților religioase.
Copila învățind catehisul, au văzut că taina nunței urmează după taina sfântului maslu, și eu am aflat, zice D. Barrier, de la mai multe femei, care au fost elevele mele, și care mi-au rămas prietine, că vremea în carea ele au gândit mai mult la căsătorie au fost de la 13 – 16 ani a vrâstei lor. După această vrâstă, fata au înțăles trebuința acestei uniri; ea au văzut că averea, buna cuviință sânt totdeauna căutate și trebue neapărat să facă parte din această faptă atât de importentă. Ambiția, dignitatea, sănătoasa giudecată liniștesc atunce ideile ce neștiința și singura natură stârnisă în mintea ei.//
Adeseori o tânără de 18 sau 19 ani cu greu se hotărăște să se căsătorească; în loc că la 16 ani singura plăcere a podoabelor nunței și dorința ce are să audă că o numesc cuconiță sau madamă o îndeamnă să se căsătorească cât mai în grabă.
Copila cea mai bine crescută, cea mai frumoasă, agiungând în vrâstă de 12 ani are se treacă un spațiu de patru ani pănă va agiunge în vrâstă de 16; în care vreme va perde o mare parte din grațiile trupului și a frumuseței. Talia ei cât de regulată de ar fi, în acești patru ani se schimbă; argumentele cele mai false o scot din supunerea copilărească ce avusă păn atunce.
În cursul acestor 4 ani mama va băga de samă că fie-sa este stăpânită de o dorință de a plăce; ea va imita tot ce i se va păre plăcut. Dacă vreuna din prietenile sale, mai în vrâstă cu doi sau cu trei ani, și carea au căpătat oarecare succesuri în lume, ar ave defectul de a vorbi cepeleag, tânăra fată o va imita, și n-a vorbi alt fel decât ca prietena sa; dacă va auzi citând grațiile vreunei tinere femei, carea din nenorocire ar ave vreun defect în mers sau în ținerea trupului, tânăra fată va imita această neperfecție din fire, închipuindu-și că au căpătat vreuna din grațiile acelei femei; în sfârșit ea se va sili să imiteze moda cea mai ridicolă.
Atunci mama cu răbdarea și cu sfătuiri pline de blândeță, trebue să o facă să se rușineze de toate aceste rătăciri, și mai cu samă se o ferească pentru totdeauna de mania ce au unele femei de a-și schimosi glasul și pronunția […]”
Tipărituri vechi 