Tipărituri vechi

românești sau despre români

Francesco della Valle de vorbă cu călugării din Târgoviște (1532)

Culegere de istorie maghiară, Pesta, 1857

Culegere de istorie maghiară, Pesta, 1857

Francesco della Valle 1Francesco della Valle 2

„Târgoviștea (Tragovista) este un oraș nu prea mare, așezat în șes și înconjurat de ziduri. Castelul din acel oraș, în care locuiește domnul țării, e împrejmuit cu pari de stejar foarte groși. Locuitorii trăiesc după legea ortodoxă (legge Greca) și se îmbracă cu haine lungi, purtând pe cap căciuli asemenea celor croate. Limba lor e puțin deosebită de limba noastră italiană; ei își zic în limba lor romani (Romei), spunând că au venit din vremuri străvechi, de la Roma, pentru a se așeza în această țară; și când vreunul întreabă dacă știe careva să vorbească în limba lor valahă (lingva valacca), ei spun în felul acesta: știi

Francesco della Valle 3românește? (Rominesti?), adică știi să vorbești limba română (sai tu romano?), din cauză că limba lor s-a stricat. Căci ei sunt oameni barbari și aspri în obiceiuri. În acest oraș a fost înălțată o biserică a sfântului Francisc având câțiva călugări observanți, care fac slujba bisericească potrivit regulelor bisericii romane. Această țară este mănoasă, are de toate în afară de vin, în locul căruia obișnuiesc oamenii să bea bere. Pe un deal în fața orașului se află o mânăstire, sau mai degrabă o abație foarte mare, în care locuiesc niște călugări greci, care ne-au făcut o foarte bună primire și ne-au povestit toată istoria așezării locuitorilor din această țară, după cum urmează. Precum că împăratul Traian, învingând și cucerind această țară, a împărțit-o între soldații săi și a prefăcut-o în colonie romană, încât aceștia trăgându-se, după cum se spune, din vechi coloniști păstrează numele de romani. Dar, în decursul veacurilor, au schimonosit așa de mult numele, ca și obiceiurile și limba, că abia îi mai poți înțelege, de aceea își zic astăzi români (Romei). Aceasta este tot ce am putut afla de la acei călugări. Stăpânul meu s-a oprit aici câteva zile, apoi s-a hotărât să treacă în țara voievodului Petru (Rareș), domnul Moldovei sau al Valahiei de Sus (Valachia superiore), după cum vrem să-i spunem. Această țară este vecină cu tătarii, cu polonii și cu Țara Românească (Vallachia inferiore), pomenită mai sus. El făcea acest drum pentru a trata cu acest voievod Petru. După ce a mers două zile a fost înștiințat de garda sa, care călărea totdeauna înainte pentru a asigura drumul, să nu treacă mai departe, pentru că acel Petru i-a pregătit o cursă pândindu-l cu 15.000 de călăreți cu gândul să ne taie pe toți în bucăți […]”

Sursa traducerii: Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, București, 1968 (www.dacoromanica.ro)
Sursa imaginilor: Magyar történelmi tár, Pesta, 1857

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: