Leonard Gorecki, Descrierea războiului purtat de Ioan (Vodă cel Cumplit) Domnul Moldovei, în anul 1574, cu Selim II Împăratul turcilor
„Descrierea resbelului ce a purtat Iuon, Domnul Moldaviei (Palatini Valachiae în text), cu Selim II, Împăratul turcilor, la început cu mare succes, iar în urmă, trădat de Ieremia Cernăuțianul, moldovian (Valacho), fu omorât de turci în contra credinței date și întărite prin jurământ. De Leonard Goreciu, nobil polon.
Voind a descrie resbelul ce a purtat Ion, Domnul Moldaviei, cu Selim împăratul turcilor, cu atât de mare succes la început: găsii de cuviință ca să arăt în scurt, pozițiunea țării,
începutul și creșterea națiunei, feracitatea pământului, datinele și alte asemenea, scoase din a doua decadă a istoriei polonilor, care o am prelucrată, în douăzeci de cărți, până la moartea lui Sigismund I, regele Poloniei. Țara Românească (Valachia), care odinioară se chema Mysia și Dacia, la răsărit se mărginește cu Marea Neagră, la Miazăzi cu Istrul, la Apus cu Transilvania, la miazănoapte cu Rusia sau rutenii. Toată regiunea aceasta se împarte în două: Țara Muntenească (Valachiam Transalpinam) și Moldavia (Moldauiam). Țara Muntenească se mărginește la Răsărit cu un lac pescos care se formează din apele Prutului, într-o mare întindere, iar Prutul se varsă în Dunăre; la Miazăzi se mărginește cu Dunărea; la Apus, atinge marginile Transilvaniei, la Severin, unde se văd încă cu mirare cei 34 pilaștri ai podului lui Traian, pre care Dunărea nu-i acoperă cu totul; la Miazănoapte se termină cu Hoina (Putna?), râu neînsemnat […]
Bătălia de la Cahul (1574)
Avea Cernăuțianul 13.000 călăreți viteji, foarte bine înarmați. Deci, îndată ce se dete semnalul de resbel, și turcii, așezați în cea mai bună ordine de bătaie, sta gata de luptă, trădătorul Cernăuțianul, el cel dintâi, a purces asupra turcilor. Dar de abia se apropia de inamic, și în loc să înceapă bătaia, el, așa precum era înțeles cu turcii, a poruncit stegariului de a lăsat steagul în gios, și și-au luat pălăriile cu toții, ridicându-le în sus în sulițe și în săbii, și plecând capetele la turci. Văzând turcii această închinare de bună voie, și-aruncă sulițele în sus, poftindu-i să treacă la sine. Iar oastea lui Iuon Vodă, înspăimântată de această faptă a Cernăuțianului, se retrase, alergând cu toții la Iuon și spuindu-i că totul
e pierdut. Iuon însă, ca om cu inimă mare ce era, de loc nu se turbură, ci-i invită pe toți să nu-și piardă inima pentru Ieremia, ci să plece îndată cu toții asupra turcilor. Iar turcii, văzând turburarea cetelor române, mișcară asupra lor, puind în frunte pre însuși Cernăuțianul cu ai săi, mânându-i dennapoi ca pre niște vite, asupra oștii Domnului lor, bătându-i și ucigându-i. Pre care văzându-i Iuon Vodă, cuprins de mânie, porunci să descarce tunurile într-înșii. Astfel periră trădătorii, și câți n-au pierit de focul lui Ion Vodă, îi ucidea turcii den urmă, de nu putea acum străbate la oastea lui Iuon Vodă, de trupurile lor căzute și de râul de sânge ce curgea dintr-înșii. Într-aceea cazacii, după datina lor, lovind pre turci din coaste, îi turburară foarte; de altă parte, veniră românii, care întrecu pe turci fără asemănare în trup și în inimă, în arme și în vigoare, și făcându-și drum prin turci, îi tăia cu mare putere […]
În cele din urmă, Ioan Vodă se predă turcilor și este ucis mișelește
Ajungând la turci, vorbi cu Pașii patru ore întregi, când Capigi-basia, simțindu-se ofensat prin oarecare cuvinte ale lui Iuon, și uitându-și de credința dată și întărită prin jurământ militar, luă hangerul și-l tăia în față și în pântece. Vulnerat astfel, îl apucară ianiciarii, și pân a nu-și da încă sufletul, îi tăiară capul, iar trupul îl legară de picioarele a două cămile care, gonite într-o parte și alta, îl rupseră în bucăți. Capul îl înfipseră într-o suliță lungă, trupul sfâșiat și rupt în mici bucăți, oasele le împărția între sine, în sângele lui încă cald își încrunta sabiele și-l da cailor să bea, rugându-se lui Dumnezeu ca să le dea și lor inimă ca a lui Iuon Vodă și asemine măestrie de resbel. Așa finit avu Iuon Vodă, bărbat memorabil, care fu omorât prin perfidia turcilor cu atâta cruzime și fărădelege, lăsând întristarea și părerea de rău în inimile tuturor […]”
Harta Țărilor Române din ediția germană a lucrării
Traducere după A. Papiu-Ilarian, Tesauru de monumente istorice pentru România, Tom III, București, 1864 (pe www.dacoromanica.ro)
Sursa ediției latine: Leonhardus Gorecius, Descriptio belli Iuoniae, Voiuodae Valachiae, quod anno MDLXXIIII, cum Selymo II, Turcarum imperatore, Francofurti, 1578
Sursa ediției germane: Warhafftige Beschreibung des Krieges welchen der Walachische Woiewod Juon mit den Türcken gefüret, 1578 (Biblioteca Națională a României)
Tipărituri vechi 