Tipărituri vechi

românești sau despre români

Eustratie logofătul, Pravilă aleasă (1632)

Din prolog

Din prolog

„Pravilî aleasî, scoasî și tocmitî și dentru multe svinte scripturi cercatî și găsitî, caria de toți prea înțelepții și buni credincioșii, iaste cinstitî și priimitî, pentru că îndeamnă pre toți pravoslavnicii spre cunoștința vieții și celor nedeprinși cu tocmala creștinătății tuturor le aratî în toate fealurile calia pocăinții și celora ce pre ceastî lume poftesc să lăcuiascî de toate pre voe, le spune cum la aceia de apoi, vor să fie sufletele lor mare nevoe și pentru îndrăznire să vor aduce pre sine la mare perire, și cu nesocotința vor să-și piiardză toatî nevoința. Pentru că ceia ce nu vor înbla pre urma acestora dumnedzăești învățători, aceia vor să fie ca o turmă de oi fără de păstor, cum scrie și svânta evanghelie, că oile ceale de turmî înțeleg și cunosc glasul păstoriului său. Păstorii și învățătorii simt dascălii și părinții noștrî cei sufletești, arhiereii și duhovnicii, cum grâiaște svânta scripturî, unde dzice: întreabî pre părintele tău și-ți va răspunde ție mai marii tăi și-ți vor spune ție, ce va să fie la ceia de apoi, că va să vie dzua perirei, și iaste de stî gata înaintia voastrî, dzua mănii și a urgiei lui Dumnedzău […]

Din epilog

Din epilog

(de la rândul 6) Dup-acia și eu, un păcătos și mai neînțelegâtoriu de toți, răvnind urma învățăturii și neagiungând cu firea m-am apucat de-am scos aceastî cinstitî carte de pre limba greceascî pre aceastî limbî, ce să cheamî acmu rumăniască, luând izvod de la multe fealuri de limbi, carii vădzând și ei scâdere și inpuținare întru toate lucrurile înțelepciunii, dupî tocmala lumii și di după cumpâna vremii, cunoscând că vin toate spre svrășit, au scos toate adăncurile și meșteșugurile cărților, de le-au arâtat la vedeare tuturor ca să cunoascî și cei mai proști și neînvățați. Pentru acesta lucru socotind și eu și nevoind un micșor peaning ce am luat de la Dumnedzău, pentru mai nemicî ustenealî, acesta ca să nu-l ascundz în pămănt ce să-l dau și eu altor cui va fi lipsit: cănd ai doarî, nu l-are mai înpuțina, ce l-are mai adaoge și l-are mai creaște; una aceasta, alta audzănd și cel cuvănt, ce scrie svănta scripturî, c-au dzăs îngerul lui Dumnedzău, cătrî prea înțeleptul Toviia, tainele înpăraților, să le ție neștine, și să le ascundzî, bine iaste, iarî tainele lui Dumnedzău, și a împărțirii ceriului, iaste bine să le arate neștine tuturor, și iarâș aceasta, un pomânt încuiat sau un izvor de apă reace, să fie astupat, de ce folos ar fi celor însătați? […]”

Sursa: Fotocopii de la Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Anunțuri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: