Bordeiul indienesc, Iași, 1821

„Bordeiul indienesc. Alcătuit în limba franțeză. Prin I.V.H. de Sen-Pier [Bernardin de Saint-Pierre]. Iar acuma pe Românie tradus de prea cuviosul Leon Asachi [tatăl lui Gheorghe Asachi], Arhimandrit al Mitropoliei Iașului. Tipărit în Iași, 1821.

Înalt Evgheniei Sale, Vornicului a Prințipatului Moldavii, Mihail Sturza, curator a shoalelor publice și a Seminariului de la Socola, a bunelor învățături și a limbii daco-romane alesului protector.

Cătră cetitoriu

Știut iaste că limba carea o vorbim, s-au urzit din acea Latină, întru o epohă cu acea Italiană, Franțeză, Spaniolă și Portogheză, care sânt astăzi mai învățate și Armonioase limbi a Evropei, dar stările înprejur, priind acestora, înpiedecase pre a noastră Limbă de a le urma întru înaințarea lor, așa dar depărtată fiind Gheograficeaște, între neamuri streine și a lui Mars neîncetate turburări, pierzind podoaba ei și mult timp în nemernicie petrecând, până atâta să dezbinasă de la cea Latină, încât deabiia să zărea o umbră de a eii strălucită înceapere.

Însă a ghintelor Romane
N-a peri faimosul nume.
Și voroava de-a lor viță;
Înflori-va toată lume!

Care plini de arătându-să prin însuși fapta vădeaște a Proniei privigheare asupra neamului acestuia, căci după cursul cel mai mult de o mie de ani, vedem astăzi treziți pe Români cu multe opinteale sârguindu-se în toate trei țări, ca să aducă Limba lor la căzuta eii stare, prin carea să se lumineză Compatrioții întru relighioase și politicești învățături; ci până acuma să afla în mâinile streinilor ca o moștenire privileghiuită, de carea numai cu multă iconomie ei ne înpărtășa, de unde să trage vederata și trista a neamului înapoiare întru cunoștința celor ce i să cuvinea a ști, precum și a Limbii de multe veacuri pruncie.

Mulțemind acuma prea putearnicului Dumnezeu, pentru însuflețirea Românilor cu acea lăudată răvnă, de carea și în Moldaviia, vreadnici bărbați dau vederate dovezi, să cunoaștemcu toți datoriia noastră de-a urma pildei lor, și de a dori din inimă ca să se unească cătră aceasta și protecția Părintescului și Luminatului Domnitoriu, Mihail Grigoriu Suțul Voevod, înpreună cu a strălucitului Sinat, pri a cărora ajutoriu înaințindu-să Limba noastră va vesti odoarăle folositoare lor științe, și vreadnică izvor, ce poate a o adăpa, ca să crească la înălțimea înfloritelor sale surori […]”

Pe ultima pagină: Sonetu a lui Gheorghe Asachi

Ceale neguri ce-s în râpa fleghetonului născute,
A lor aripi întinsease preste a Dachiei câmpie,
Iar fantomi al rătăcirii; prin un somn trăndăvie,
Ținea mult timp îngânată a Românilor vârtute.

Musele în nemernicie spăimântate umbla și multe.
Neîndrîznind Idioma Patriei din cenușa ei să-nvie!
Numai Zefirul și râul cu întristată armonie.
Tânguia, gemând, a Patriei strălucirile pierdute.

Însă proniia îndurată ne-au sfărâmat fatale fiere,
Și în zare acum răsare dulcea zorelor scântea,
Ce pre Soarele vesteaște de la depărtate sfere.

Ș-așteptând Moldaviia zioa, când văzu Raza întea,
Înălțând spre Steale Ochii, c-un suspin de mângâere;
A Învierii meale, zis-au, zioa întâi va fi acea!

Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/

Single Post Navigation

← Older Entry

Newer Entry →