Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Gheorghe Asachi”

Gheorghe Asachi, Itineraru sau Călăuzul la Pion, Iași, 1840

tableau-de-lhistoire-moldavedochia-si-traian-1840„Dochia și Traian dupre zicerile populare a românilor cu Itinerarul muntelui Pionul de Aga G. Asachi, mădular a mai multor academii. Eșii. La Institutul Albinei. 1840.

Ceahlăul. Aceeași stampă apare și în revista Icoana Lumei (Iași, 1840)

Ceahlăul. Aceeași stampă apare și în revista Icoana Lumei (Iași, 1840)

itineraru-sau-calauzul-la-pion-1Itineraru sau Călăuzul la Pion.

Vrând a întreprinde călătoria la acest munte, neapărat este a fi însoțit de lăcuitori de munte numiți Plăeși seau Vânători de Alpi, oameni de soiu frumos, purtând strae antice precum se înfățoșază de colona Traiană la Roma. Acești oameni sânt îndresneți, neobosiți, ageri la minte și voioși. Asemene escortă se poate căpăta prin mijlocirea dregătoriilor locale sau prin proprietarii învecinați.

Locurile purcederei sânt Târgul Pietrei sau al Neamțului. De la această dintâiu politie, așezată pe malul stâng al Bistriței, și care este depozitul negoțului lemnelor de durat, duc doă drumuri la Pion. Unul numai pentru pedestri și cai de sercinale, merge de-a lungul riului, și nu îmfățoșază decât numai o cărare având despre o parte stânci, iară despre alta adâncurile Bistriței. Ferul cailor, călcând timp îndelungat, au săpat acolo un fel de scări pentru care acel drum se numește Scăricica. Aceasta este obicinuita trecere a călugărilor, a păstorilor și a oamenilor de la munte, carii se coboară în șes spre a-și cumpăra cele trebuincioase. În această parte se află Mânăstirea Bistrița […]

itineraru-sau-calauzul-la-pion-2Din anul 1835, când Pre Înălțatul Domn, s-au suit pe acest munte, săhastrii au sepat oarecare cărări, ce să pot pe alocure încă și acum întrebuința. Aice se părăsesc umbrile cele plăcute a bradului spre a se cățăra pe niște stânci unde nu cresc alta decât fragi și un feliu de pomușoară numită Afine. Suind pe la sgheabul numit al Gardurilor, după o mergire de un ceas, călătoriul agiunge pe culmea muntelui preste care să întinde un podiș de 2000 având în cea mai mare a sa lărgime 600 stânjini. Pământul este coperit de mușchiu elastic, carile s-acufundă sub pasul omului și mai ales a calului. La celalant capăt al culmei se înalță măgura numită Țiclăul, care este foarte greu de suit, și care are în vârf un tăpcean numai de câțiva stânjini unde se află înălțată o cruce și o toacă. Deosebit de această măgură se înalță alăture, în formă de turn, Panaghia, o stâncă de bazalt, care, samănă urzită de o singură vărsătură vulcanică.

În cursul unei zile sănine, lipsite de aburi și de nouri, vederea este de aice frumoasă mai presus de toată descrierea. Din partea Transilvaniei

itineraru-sau-calauzul-la-pion-3se descopăr nenumărate vârfuri de munți albastrie învăliți în neguri și îmfățoșind icoana unei mări tulburate și a undelor sale celor legănate. La poalile muntelui despre răsărit se vede Bistrița șerpind pintre codrii negri, pe a căria maluri sânt sămănate mănăstiri și sate, în o depărtare întinsă se zeresc gene prelungite de aburi albii, și acele sânt cursul apelor Moldovei și a Siretului. Noi nu vom întreprinde sarcina cea grea a descrie răsăritul și apusul soarelui: condeiul cel mai maestru nu este în stare a zugrăvi cu nemerire această sțenă măreață, care îmfățoșază armonia cea minunată și totputernicia Ziditoriului! […]”

Sursa: fotocopii de la Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Gheorghe Asachi, Țiganii. Idilu cu căntice, Iași, 1856

Gheorghe Asachi, Tiganii, Iasi, 1856„Țiganii. Idilu cu căntice, de G. Asachi.
Prezentat în 24 Ianuarie 1856. Pe Teatru Național.
Iașii. Tipografia Institutul Albinei. 1856.

Gheorghe Asachi, Tiganii 1Prefață.

Sclavia Țiganilor, întrodusă în Moldova la o epohă, pe cănd mai mult puterea decăt dreptatea era legea Statului, s-au tolerat îndelung ca una ce era întrețăsută cu interesele societăței. Desființarea acestui abuz anti-creștinu, treptat pregătită, astădzi s-au complectat dupre ordinul Î.S. Grigorie A. Ghica V(oie)v(od). Prin asta, patriea s-au arătat demnă a întra în familiea civilizatei Europe. Toți filantropii nu numai că au salutat cu entuziazm astă măsură, ci fie-care s-au grăbit a depune pe altarul patriei, un tribut de recunoștință și de prosfora materială. Pentru a da ocazie la o publică manifestare a acelor nobile sentimente și a recunoștinței emancipaților, s-au inprovizat idilul de față, dupre caracterul etnic a Țiganilor și dupre modelul co-

Gheorghe Asachi, Tiganii 2mic ce ni-au lăsat între alte scrieri anticul Teocrit.

Reprezentarea repetată a acestei mici compuneri, fie-care dată s-au încuviințat prin aplauze unanime, care nu se pot atribui decăt la sentimente de propriul triumf ce, societatea serbează prin istu mare act de filantropie.

Spre a înpărtăși și pe doritori, carii n-au avut ocazie a asista la astă reprezentare, s-au pus sub tipar istu mic product, a căruea vănzare Institutul Albinei il va prosfora pentru o facere de bine.

Iașii Februarie 1856.”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

Lexicon de conversație, Iași, 1842

Lexicon de conversatie 1„Lexicon de conversație prelucrat și publicat de o soțietate literară supt direcția Agăi G. Asachi. Broșura I. 1842.

Lexicon de conversatie 2Înștiințare.

Dorința a înlesni Românilor dobândirea feliuritelor cunoștințe, au îndemnat pe o soțietate de literați a întreprinde acest măreț și ostenitor lucru, precum s-au publicat prin programa de mainainte. Înse greutățile ce s-au întimpinat la început, au fost adus oarecare întârziere. Dupre măsurile acum luate, tipărirea s-au pornit, și astăzi sântem în stare a produce broșura I-ia a lexiconului, după care pe rând vor urma și celelalte pănă la încheerea tomului întăiu, care poate fi de 20 coale, o câtime ce răspunde la îndoit număr de formatul obicinuit.

De aice se vor putea încredința cetitorii de folosul lexiconului de conversație, ce împlinește lipsa unei bibliotici, și cuprinde atât cuvintele vechi, cât și neologismul întrodus în limba noastră, încă spețiale cunoștințe despre cele ce interesează pe întreaga Românie.

Acest lexicon având a cuprinde obiectele istorice, atingătoare și de celelalte provinții lăcuite de Români, soțietatea se adresează încă odată cătră DD. literații din Țara Românească și Transilvania, cerând întru aceasta a lor împreună lucrare, și poftindu-i să împărtășască articule originale de istoria Anticvităților și Geografia acestor provinții, care articule se vor tipări cu însemnarea de numele autorilor respectivi.”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

Navigare în articole