Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Pravila lui Vasile Lupu”

Pedepse aspre în Pravila lui Vasile Lupu (Iași, 1646)

Din Pricina a VIII-a

„79. Ceia ce vor aprinde casa omului sau aria cu pâinea, sau aria cu fânul, în pizmă pentru să-și răscumpere despre vreun vrăjmaș, ce-i va fi făcut vreu răutate, pre unii ca aceia ca să-i ardză în foc.”

Din Pricina a XIII-a

„116. Cela ce va vinde feciorul altuia sau robul altuia, sau fie pri ce om, de va fi boiarin să-l bage în ocnă, iară de va fi slugă, ce să dzice om mai de gios, dentăi să-l poarte de coadele cailor, // de-acii să-l spândzure; iară de va fi om de-a firea, atunce să-i tae capul.”

Din Pricina a XIII-a

„154. Cela ce va fura cruce den beserică, măcar de-are fi și de lemn, acela fură lucru svințit și den loc svințit; certarea lui iaste să-l spândzure sau să-l ardză în foc de viu.”

Din Glava VIII

„16. Căruia i să va tâmpla de să-și ucigă pre tată-său, în dzilele cele vechi, întăi-l bătea // cu vine de bou verdzi, foarte tare, și atuncea viu îl băga într-un sac și într-acel sac bagă și un dulău și un cucoș și o năpârcă și o moimă, și de aciia-l arunca în mare cu toate acestea, de vrea fi aproape marea, iară de nu, îl lepăda unde știia nește heri sălbateci.

17. Iară acmu, lasă pre voia giudețului; îi dă moarte mai cumplită decât altor, cumu s-ar dzice, întăi tae mâna ceia ce-au ucis, într-acel loc unde au ucis pre tată-său, și de-aciia-l legă de coadele cailor și-l duc trăgând pre ulițe până la locul cel de pierdzare și întâi îi tae capul, deaciia-l tae platovițe sau și într-alt chip, după cumu-i va părea giudețului; iară nice într-un chip nu să cade să-l îngroape în pământ.”

Glava XXXVI

„4. Robul sau nămitul sau sluga de va face silă fetei stăpânu-său, să-l ardză în foc de viu, iară de va fi fost cu voia fetei, să-i facă moarte și ei.”

Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)

Pentru ceia ce suduesc și ocărăsc pre neștine cu scrisoarea (1646)

Glava 50 din Pravila lui Vasile Lupu (Iași, 1646)

Glava 50 din Pravila lui Vasile Lupu (Iași, 1646)

„1. La capetele ce scriem mai sus, dzis-am cum sudalma să face și cu scrisoare, care sudalmă cu scrisoare să face așia: când va scrie neștine și va pune și niscare cuvinte de ocară și de sudalmă împrotiva cuiva, scriindu-i și numele lui și multe cuvinte rele și sudălmi asupra lui, aceaste ocără cu scrisoarea să fac în multe fealiuri; uneori scriu hârtii cu sudalme și cu ocări asupra cuiva și le aruncă pre ulițe sau în mijlocul târgului unde sâmt mai mulți oameni pentru să citiască mulți și să înțeleagă ocărăle lui; alții scriu și lipăsc hârtii pre ziduri sau pre păreți pre unde trec oameni; alții cu meșteșug nu scriu numele omului, ce scriu niscare semne ca acelea ce nu le au, de toți înțeleg

Pentru ceia ce suduesc si ocarascși cunosc pentru cine grăiaște și pre cine ocărește.

2. Cela ce va face polojenii ca acelea cu ocări și cu sudălmi asupra altuia, aceluia ca să i să tae capul, după cum dzic mulți dascali. Aceasta să înțelege și să face, când acele scrisori și acele polojenii cu sudălmi și cu ocări vor fi tocmite cu vicleșug ca acela asupra cuiva, ca să i să facă moarte aceluia om; iară de nu vor fi așa cumplite, ce vor fi mai iușoare așia ca-n chip de glume, atunce cela ce va fi făcut acel fel de scrisori să va certa, după cum va fi voia giudețului, ce să dzice cum va fi și omul acesta ce-au făcut une ca acelea și cum va fi și cel suduit și ocărât; vor socoti dece au-l vor goni și-l vor scoate den moșiia lui și-i vor lua toate bucatele domnești, sau-l vor trimte la ocnă, sau va rămânea fără de cinste, care lucru iaste mai rău de toate, că nu-l crede nime ce grăiaște, nice să crede nicăiuri mărturiia lui, nice iaste volnic să dea al său cui va vrea, nice să facă zapis cuiva, nice să moșnenească ocina cuiva și alte ca acestea; sau iarăși pre unul ca acela să-l poarte pre ulițe pren // tot târgul sau să pață altă pedeapsă, după cum va fi voia giudețului, având giudețul de pururea putere la lucrure ca acestea să certe și cu moarte […]”

Sursa foto: Biblioteca Națională a României

Cum și când poate bărbatul să-și bată muiarea și în ce chip (din Pravila lui Vasile Lupu, 1646)

„Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe...” (Iași, 1646)

„Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe…” (Iași, 1646)

Pravila lui Vasile Lupu 1„Cum și când poate bărbatul să-și bată muiarea și în ce chip. Glava 23

1. Poate să îndirepteadze și să cearte bărbatul pre muiare-ș, pre lucru adevărat și pre direptate, iară nu cu înșelăciune și fără de cale și încă să o bată și când va fi cu vină, după deală ce va fi făcut, și atunce cu măsură, să nu o prea treacă, cu blândeațe, iară nu cu vrăjmășie, fără vină și fără ispravă.

2. Doaă lucruri oarecari sprijinesc pre bărbat să nu să cearte, cându-ș va bate muiarea: când o va fi bătut pre vina ei; a dooa, când o va bate puținel. Pentru că de o va bate fără vină sau când o va bate cu vrăjmășie, să va certa și mai vârtos când

Pravila lui Vasile Lupu 2va fi vina micșoară; iară de va fi vina mare, ce să dzice, de o va afla în vreun lucru de-a preacurviei, sau de o va găsi făcând vreun vicleșug spre moartea lui, atunce macar cu ce vrăjmășie o va bate, nu să va certa întru nemică de la giudeț.

3. Muiarea ce o bate bărbatul cu vrăjmășie și mult fără de măsură, poate să-ș ceară la giudeț să să desparță; iară să cade să fie despărțeala cu leage, să fie bătaia așea de mare și într-acesta chip, cât să stea lucrul în cumpănă, de va fi vie, de nu să va despărți de dânsî; pentru că de va fi bătaia micșoară, nu să vor despărți.

4. Cela ce va fi vrăjmaș și cumplit spre muiarea lui, bătându-o fără de vină, sau o va bate cu vrăjmășie pentru puțintea vină, să va certa într-aceasta chip: să piardză a treia parte den darurile ce-i va fi dăruit muiarea; iară de nu-i va fi dat daruri, să va certa să dea muerii sale a patra parte de câtu-i va fi dzeastrea. Aceasta iaste, când nu vor mai treace dzeastrele de trei sute de galbeni; iară de vor fi dzeastrele mai mult, atunce-i va da numai o sută de galbeni, și dzeastrele fie cât știe.

5. Muiarea poate să să desparță de bărbatul său

Pravila lui Vasile Lupu 3sângură, cu putearea ei, când o va bate des și fără vină; și daca să vor despărți, să cade să o hrănească bărbatul și să o îmbrace, cum să cade.

6. Fără de măsură și cum nu să cade și cu vrăjmășie să cheamă bătaia, când să face cu toiagul și mai vârtos când să va svărâma lemnul, sau să facă cu acesta rane să margă sânge, sau când o va lovi cu lemnul în obraz, sau în cap: atunce de pururea să va certa bărbatul pentru vrăjmășia lui.

7. Bărbatul poate să-ș bată muiarea cu măsură pentru vina ei, macar de are avea și zapis să nu o bată.

8. Nu să cheamă bărbatul vrăjmaș muerii sale, de o va bate numai o dată. Iară de o va bate de pururea și de mai multe ori, fără de vină, atunce să dzice că iaste cu vrăjmășie asupra ei.

9. De-ș va bate neștine muiarea cu pumnul, sau cu palma, nu să cheamă că iaste cu vrăjmășie asupra ei, de o are bate cât de mult și de des.

10. Bărbatul poate să-ș pue muiarea în hiară, sau să o închidză, cum are fi în temniță, numai pentru doaă vine: dece, una iaste cându o va afla făcând preacurvie, iară a dooa când o va găsi că-i face hicleșug să-l omoară; iară dirept alte vine nu va putea, nici să o închidză, nice să o bage în  here.”

Sursă imagini: www.dacoromanica.ro

Post Navigation