Dorința unirii Principatelor în proclamația Divanului Ad-hoc din Moldova din 9/21 Oct. 1857
„Astăzi 9/21 Octombriu, Annulu 1857. Adunarea ad-hoc, adunăndu-se în salla ședințelor salle, a votatu în unanimitate următoarea formulă:
Ne unim în principiu cu următorele patru puncturi, adică:
I. Kiezăsuirea Autonomii și a drepturilor noastre internaționale dupe cum sunt hotărâte amândouî prin capitulațiile din anii 1393, 1460 și 1513, încheate între Țerrile Române cu Î. Poartă suzerană precum și neutralitatea teritoriului Moldo-Român.
II. Unirea țerrilor România și Moldavia într-un singur Statu și subt un singur Guvernu.
III. Principe streinu cu moștenirea tronului, allesu dintr-o dinastiă domnitoare d-alle Europei, ai quărui moștenitori născuți în țerra, amu dori să fiiă crescuți în religia Țerri(i).
IV. Guvernu constituționalu represintativu; și, dupe dattinele quelle vekki alle țărri(i), o singură addunare obștescă, quare va fi întocmită pe basă electorală largă înquâtu să represinte interessele generale alle Populații Române.”
Sursa: document fotografiat de Lucian la Muzeul Unirii din Iași.
Tipărituri vechi 
Daca privim mai atent este vorba de o dinastie asiatica (turci khazari)
Ceva argumente aveţi? Sau doar intuitie feminina?
Pingback: MDCCCLIX (O mână de bărbați sau A patra cale) | Drumurile lui Spetcu