Nicolae Istrati, Mihul, Iași, 1850 (dramă despre Ștefan cel Mare)
„Mihul. O trăsătură din resbelul lui Stefan cel Mare cu Matei Corvin Regele Ungariei. Dramă originală în trei acte de Neculai Istrati. Iașii. Tipografia Buciumului Roman. 1850”
Ștefan cel Mare al Moldovei
„Dinga
Țineți minte cănd Stefan aice năvăliră,
Cum au găsit pe unguri de multă băutură
Cu totu-n amețire și buimăciți de somn?
V-aduceți iar aminte că regele-a scăpat
Înnoaptea ce grozavă rănit el în trei locuri,
Ș-aviea cu un mic număr din gloata sa cea multă?
Că-n spete i se-nfinse un fier înveninat,
Trimis de Mihul nostru, din arcul seu ghibaci?
Ei bine, pe o parte plăeșii și țeranii,
Pe alta și toți Leșii trimiși de Cazimir,
S-au așezat prin plaiuri, s-au înpanat prin munți,
De n-au scăpat nici unul din ungurii fugari,
Și astăzi stau pe plaiuri, pe văi și prin zăvoae
De-alungul pe toți munții grămăzi, grămăzi de oase,
Ear noi cu Stefan Vodă pe rege am gonit,
Sfărmând cu arma-n mână catanele-n Ardeal,
Ș-apoi în pace iarăși ne-am coborât din munte.
Era înse firește ca Stefan să învețe
Pe unguri a cunoaște Românii cine sânt,
De-aceea o poruncă cătră oșteni s-au dat
Oprind pe fiecare sub steaguri să rămâie,
Ș-ndată primăvara gătiți la noă lupte,
Noi am trecut iar munții cu toții în Ardeal
Gonind regeștele-arme, zdrobind și pe Secui,
Și țara lor cu arma, cu focul am certat-o
De n-au rămas cotună, un sat seau o cetate
Scutită de pedeapsa predreptei răzbunări
Ce-au meritat Săcuii și Ungurii nătăngi.
Acum în bună pace ne-ntoarcem ear acasă
Precum stremoșii noștri se întorceau odată,
Cu laudă ș-onoare la Roma-nvingători.”
Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași
Tipărituri vechi 