Tipărituri vechi

românești sau despre români

Condica lui Gheorgachi, Iași, 1762 (ceremonialul de la Curtea Țării Moldovei)

2r. Condică ce are întru sâne obiceiuri vechi și noă a prea înnălțaților domni, care s-au făcutu din porunca prea înnălțatului, luminatului și iubitoriului de Hs. Domnului mieu și oblăduitoriului a toată Moldaviia: Io Grigorie Ioan Voevod, care s-au alcătuit și s-au scris de mine prea plecata slugă, Gheorgache vtori logofăt aici în orașul Eșului, la anii 1762 Noemvrie 5.

3r. Pinax adecă însemnare de ceale ce să află întru această Condică

„Orânduiala Domnii noao
Orânduiala boieriilor
Orânduiala mucareriului
Domniia Mării sale lui Grigorie Voevod
Orânduiala la zioa Agiunului Nașterii
Orânduiala în zioa Nașterii
Țărămoniia ce să face la Sfete Vasilie
Orânduiala în zioa Agiunului și în zioa de Bobotează
Alte obiceae vechi ce avea Domnii cei dinainte
Orânduiala în zioa Învierii
Țărămoniia ce să face la Sfete Gheorghie
Orânduiala cându merge Domnul la Svităi
Orânduiala cându face Domnul Mitropolit sau Episcop cându moru
Rânduiala iarăși cându face Domnul Mitropolit sau Episcop; cându face paretisis
Rânduiala divanului
Țărămoniia ce să face la solii cei streini ce trec pin Eși
În ce chip se adună Domnul cu Hanul și cu Pașii cei cu trei tuiuri, cându trec pin Eși la sarhatul lor
Al Mării tale mică, plecată și dreaptă slugă: Gheorghie al doilea logofăt.”

4r. Țărămoniia Domnii noao, cându vine Domnul în scaon, cu ce politică și rânduială să cinstește

„Domnul, după ce ia Domniia la Țarigrad, îndată avându gata pre unul din oamenii săi și cu călărașii carii să întâmplă acolo, în menzâl, vin la Moldova cu zaptu-ferman și cu cărțile Domnului la caimacami, pe carii îi orânduește Domnul.

Deci boerii caimacami, deosăbitu de alte trebi și purtări de griji ce au din poronca Domnului, gătescu rădvane, carătă și cară pentru agârlâc și le trimit la Țarigrad, cu toate ceale trebuincioase. Și mai nainte pân a nu sosi Domnul la Gălați, fieștecarele din boerii țărăi (afară de caimacami), s-au silitu ca să iasă întru întâmpinarea Domnului la Gălați, așteptându-l la vadul Dunării, de iasta parte, unde și saivantu iaste întinsu pre malul Dunării. Și cându iase Domnul din ghecitu, stau boerii la rânduiala lor de-i fac alaiu și mergându Domnul la saivantu, mergu toți boerii, pe rânduială, de-i săruta mâna și poala. Și lângă Domnul stă un boeriu, care iaste mai cunoscutu Domnului și arată pe fieștecare din boeri, cine iaste și ce boerie au avutu; și de acolea, îndată să ridică Domnul de merge la târgul Galaților, la gazda ce iaste rânduită și gătită, petrecându-l și boerii. După ce intră Domnul în casă, mergu și boerii toți înlăuntru și le zice Domnul de șăd, dându-le și cahfea. Pe urmă, eșindu boerii dela Domnu, mergu pela gazdile lor.

A doao zi mergu boerii de să închină Domnului și după cafea să face un divan de giudecăți norodului. Unii din Domni au făcut și masă boerilor (dar nu toți). Apoi de la Gălați și până la Eși, la toate conacile face Domnul divan, dându-le Domnul tuturor o mângâiare ca aceaia că vor avea toți o dreptate […]

5v

Domnul, descălecându la scara bisearicii, mai nainte să află mitropolitul cu episcopii, cu ceilalți arhierei și cu igumenii la ușa bisericii, preotul cu sfânta evanghelie, diiaconii îmbrăcați în stihare, cu cadelnițile a mână și citeții cu lumini aprinse în doă sfeșnice; și după ce să sue Domnul pe o scară sau doao, să scoboară și mitropolitul ca doao trei scări și luând din mâna preotului, în mâna sa, sfânta evanghelie, o dă Domnului de o sărută și cel ce iaste protopsaltis îndată începe a cânta axion. Și agiungându Domnul în mijlocul bisericii, îș ia cuca din cap și să închină cătră icoana Mântuitorului Hs. și o sărută, asemene și cătră icoana Preacistii și a proschinitarului. Și apoi stând în mijloc, între cele două sfeșnice, din-a-dreapta îl ia  (5v: ) episcopul de Roman și den-a-stânga episcopul de Rădăuți și-l ducu pe ușa cea împărătească în sfântul oltariu și țiindu-l unul de o mână și altul de alta, încungiură sfântul preastol, cântând: Ησαΐα χορενε, iar pe limba rumânească: Isaiia dănțuește. Și stându mitropolitul în dvera cea mare și episcopii aducând pe Domnu și îngenunchindu-l înnaintea sfântului preastol, Domnul încă plecându-și capul și mitropolitul puindu omoforul asupra creștetului Domnului, cetește molitfa cea orânduită de încoronare, puindu asupra capului Domnului și ipogonation, ce să chiamă nebederniță. După săvârșirea molitfei, îl miruește și sărutându Domnul mâna mitropolitului, mitropolitul încă sărută creștetul Domnului; și vrându ca să iasă Domnul din oltariu, stându afar, din partea din-a-dreapta, ceaușii cei împărătești, episcopul de Roman și din partea din-a-stânga, episcopul de Rădăuți, sau de Huși (de nu iaste Rădăuțul), îl iau pe Domnul de susiori și-l duc de-l sue în domneasca strană. Și stându mitropolitul în mijlocul ușii cei împărătești, blagoslovește pe Domnu și diaconul îndată începe: Ελέησον ήμάς ό Θεός; și pomenește pe mitropolitul, pe Domnu și pre tot creștinescul norod și face mitropolitul otpustul, cântăreții Τόν δεσπότην și Πολυχρόνιον. Și coborându-să Domnul din strana sa, merge de să închină în mijlocul bisericii și eșindu afară din biserică și încălecându, își pune iarăși cuca în cap și cu tot alaiul merge de întră în curtea domnească […]

8v. Din Capitolul „Țărămoniia ce să face la mucareriu”

De la rândul 9: Deci intrându Domnul în divanul cel micu, unde și beizadealile să află cu mitropolitul, cu alți arhierei și cu toată boerimea și stând Domnul în picioare lângă scaon, scoate din sânul său hatișeriful cel împărătescu și după sărutare puindu-l pe cap, îl dă în mâna lui divan-efendi, carele sărutându-l și el îl citește în veliglas. După cetirea hatișărifului, îndată divan-efendi ia caftanul după brațile boeriului și merge cătră Domnu și Domnul sărutându-l, îmbracă caftanul și slobozindu toate tunurile, să face șănlic cu mehterhanea și cu toată rânduiala. Și Domnul șezându în scaon, vel visterul cetește tâlcuiala hatișărifului pe rumânie […] ”

Alaiul în biserică. Sursa: Dan Simionescu, 1939

Sursa facsimilelor: Fotocopiile Condicii lui Gheorgache de la Biblioteca Academiei Române – Filiala Iași

Sursa transcrierii și a schiței cu alaiul din biserică: Literatura românească de ceremonial. Condica lui Gheorgachi, 1762. Studiu și text de Dan Simionescu, București, 1939 (se găsește pe http://www.dacoromanica.ro/)

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: