Filip Vighel, viceguvernator al Basarabiei între 1824-1826, despre români
F. F. Vighel, Memorii, partea a VI-a, Moscova, 1865
„Ca urmare a indignării grecești, unii imigranți din Constantinopol, dar și o mulțime de boieri ce au trecut Prutul, se aflau la Chişinău, în dauna Odesei, unde traiul şi se părea mai scump. Aproape cu toţi am făcut cunoştinţă şi puteam studia felul Moldovenilor. Români sau Romani, cum se numeau pe sine, provin de la amestecul urmaşilor colonizării romane cu Dacii-Slavii, cuceriți de Traian. În limba în care vorbesc, latina a luat rolul hotărâtor; dar literele la ei sunt aproape aceleași ca și la noi. și din vocabularul slav aproape o treime a rămas la ei în uz. În caracterul lor nu a rămas nimic roman, și ce nu ar spune, sunt multe asemănări cu noi, – deși asemănări schimbate de împrejurări, în care ei se află. Oamenii de rând au aceleași griji, aceeași iubire mai mult pentru păstrarea decât pentru sporirea proprietății. Pentru bunurile supreme e mai multă vanitate decât la noi. Pentru liniștirea acestei vanități e nevoie de lux, pentru a cărui întreținere e nevoie de aur: dar de lăcomie pentru acest metal pe boierii moldoveni să-i acuzi nu se poate, deoarece ei îl câștigă, nu îl păstrează. Echipaje pompoase, veșminte, diversifică puțin, liniștesc somnul vieții lor, în contextul trândăviei impuse, la care sunt condamnați de poziția lor. Valahii și moldovenii au fost mai mult scufundați în adâncă sforăială decât oprimați de guvernarea turcească.
Unii bătrâni, în acest timp, exceptând propria limbă, știau puțină greacă. Iar boierii de vîrstă medie, chiar și cu bărbi, urmând exemplul bunilor lor indrumători, Rușilor, aproape toți vorbeau franțuzește, alții și nemțește. Eforturile noastre definitiv de a-i cârni spre vest aveau și atunci succesul dorit. Nimeni din ei nu știa rusește și nu erau curioși să vadă Moscova sau Petersburgul; din vorbele lor se putea observa, că nordul nostru ei îl socoteau țară sălbatică. În schimb mulți din ei au mers la Viena, care e mult mai aproape, și unde, desigur, e și mai cald, și mai vesel. La Paris pe atunci încă nimeni nu se gândea. Cum să nu se vadă (doar să nu cadă statul Rusesc), că principatele Dunărene, mai devreme sau mai târziu, dar inevitabil trebuie dacă nu să intre în componența sa, atunci să fie alipite soartei lui cu regături trainice și să trăiască sub scutul său unic.”
Traducere realizată de Cahuleanu
Sursa imaginilor: Воспоминания Ф. Ф. Вигеля (Memoriile lui Vighel, partea a VI-a)
Tipărituri vechi 
Traducerea e incompleta, „uita” multe nuante. De asta, de altfel, Voronin a si luat un intrepret personal, fara sa aiba multa nadejde in traducatorii bucuresteni, pe timpul sau. Iata o traducere cat de cat apropiata:
„Ca urmare a revoltei din Grecia, nu doar emigrantii din Constantinopol, ci si o multime de boeri Moldoveni, refugiati de peste Prut se aflau la Chisinau, de preferinta pana la Odessa, unde traiul le parea mult mai scump. Aproape cu toti m-am cunoscut si am putut studia sufletul Moldovenilor.
Rumani sau Romani, cum ei se numesc, isi trag originea din amestecul ramasitelor colonizarii Romane cu Slovenii-Daci, cuceriti si supusi de Traian. Iin limba pe care o vorbesc, latina a luat o pondere majora, dar literele la ei sunt asemenea la ale noastre, si slavona a ramas la ei in utilizare cam la o treime din limbaj. In caracterul Moldovenilor nu a mai ramas nimic Roman, si orice nu ar spune, au multe in comun cu noi – in comun, insa modificat de imprejurarile in care se afla. La locuitorii simlpli e aceeasi nepăsare, aceeasi treagere mai mult la a pastra, decat a-si inmulti averea. Paturile mai inalte insa au cu mult mai mult orgoliu decat la noi. Pentru a-l indestula este nevoie de lux, pentru el, e nevoie de aur, iar in lacomia catre acest metal nu put sa fie invinuiti, deoarece il dobandesc, dar nu-l pastreaza. Echipaje luxoase, costume diversificate, linistesc somnul vietii lor, in mijlocul unei trandavii involuntare, la care sunt condamnati din cauza pozitiei lor. Valahii si Moldovenii au fost mai mult adanciti in somnolenta decat oprimati de guvernul Turcesc.
Unii batrani, exceptand limba natala, cunosteau un pic si din Greaca. Boerii insa de varsta medie, fie si cu barbi, urmand exemplul bunilor sai mentori, Rusiilor, aproape toti vorbeau Franceza, altii si Germana. Incercarile noastre de a le intoarce definitiv spre Est au avut si pe atunci succesul scontat. Nimeni din ei nu stia Rusa sau din curiozitate sa priveasca spre Moscova sau Peterburg, din cuvintele lor se putea intelege ca nordul nostru il considera ei ca o tara salbateca. In schimb, multi din ei calatoreau in Viena, care e cu mult mai aproape, si unde, intr-adevar e mai cald si vesel. Despre Paris atunci nimeni nici nu visa. Cum oare nu se putea de vazut (numai doar sa nu cada Statul Rusesc) ca statele Dunarene, mai devreme sau mai tarziu, dar inevitabil, daca nu devin parte a sa [a Statului Rus, n.t.], cel putin sa fie legate indisolubil de soarta lui, si sa traiasca sub unicul sau scut.
Si cum la nimeni nici prin gand nu a trecut ca locuitorii lor, la Vest, unde le-am indicat calea, mai intai de toate trebuie sa intampine romano-catolicismul contrar ortodoxiei si duhul republican contrar autocratiei noastre. Dar mai mult de o suta de ani rar cand cunoastem noi ce facem, noi tot ratacim, pana cand Providenta sa ne indrumeze pe calea cea dreapta.”
textul recunoscut pentru traducere automata se poate gasi aici:
http://eneada.md/index.php?option=com_content&view=article&id=65&Itemid=37
Multumesc pentru completari; eu nu cunosc rusa, asa ca am apelat la un prieten de la Chisinau.