Gheorghe Săulescu, Gramatică românească, Iași, 1833
„Grammatică românească seau Observații grammaticești asupra limbei românești pentru scoalele normale și ghimnaziale. Compusă de D. Gheorghie Seulescul, profesorul filologhiei în ghimnazia națională din Mănăstirea S[finții] O. Tri-Erarhi. Partea I-ia Etimologhică. Iașii. În Tipografia S[fintei] Mitropolii. 1833.”
„Înalt Preasfinției Sale Arhiepiscopului și Mitropolitului Sucevii și Moldavei D. D. Veniamin Costachi, cavaleriu epitropu al scoalelor publice și patron lietaraturei naționale. Spre semnul adâncei sale încunoștințe dedică această parte a grammaticei moldoromânești. Autoriul.”
„Înalt Preasfințite Arhipăstoriu,
Literatura dacoromană în curgere de vecuri, dela discălecarea coloniilor Romane la 105. A. H. au înotat în ocheanul timpurilor noianuri de pericole, și de inviforările urgitoarelor fortuni repezită, veni graiul Românesc și împreună nația aproape de a se înmormânta în genuchile perzerei și a stângerei dintre limbele Evropei, din acărora preanobilă împărătească viță Romană se trage; încât plăgile struncinărei de abie vecuri faboritoare le vor pute vindeca. Însă preaputernica mână guvernătoare soartei vecurilor și a națiilor, puind stavilă nenorocitelor pentru noi perioade, răsări întimpurile de față aurora unei mai fericite epohe pentru literatura și nația noastră, încredințind Voă toiagul arhipăstoriei patriei […]”
Pe pagina din dreapta: „Întroducere
Grammatica este o măestrie, ce ni mvață bine a ceti, a scrie, a înțelege și a vorbi între o limba.
Părțile îmvățăturei grămaticale sânt cinci:
1. Ortoepia, regulele dreptei sillabiri.
2. Prosodia, regulile dreptei respunderi.
3. Ortografia, regulile dreptei scrieri.
4. Etimologhia, ce ni mvață a cunoaște părțile cuvântului, adecă rădăcina din care se trage, statul și mutările fiește căruia cuvânt.
5. Sintaxul, ci ni mvață regulele compunerei părților cuvântului după firea însușirea grăirei unui poporu.”
Sursa imaginilor: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași
Tipărituri vechi 