Liturghie, Chișinău, 1815
„Întru slava Sfintei, ce-i de o Ființă, de Viață Făcătoarei și nedespărțitei Troițe, a Tatălui, și a Fiului, și a Sfintului Duh. Cu porunca prea Blagocestivului Singur Stăpânitoriului Marelui Domnului nostru Împăratului Alexandru Pavlovici, a toată Rossiia [urmează membrii familiei împăratului]”
„Cu mila lui Dumnezeu, Smeritul Gavriil Exarh Mitropolit Chișinăului, și Hotinului.
Tuturor celor ce vor ceti aciastă Păstorească a Noastră Învățătură, Blagoslovenie Cerească le cerem de la Începătoriul Păstorilor, și Mântuitoriul nostru Ii[su]s H[risto]s.
Din Pronia celui prea Înalt încredințăndu-să colo povățuirea Pravoslavnicei Biserici a Oblastei Bassarabii, după neaparata Păstoreasca datorie, nu încetăm a pune pre cât să poate , în bună orănduială aciastă Sfintă Biserică, și pre slujitorii ei.
Între multe alte cuvincioase așăzări care am cunoscut a fi trebuință spre a să pune mai cu deadinsul în lucrare. Înștiințându-ne că Bisericile într-aciastă Oblastie, într-altele, sânt lipsite și de cărțile trebuincioase, ne-am silit a așăza Tipografie, în Mitropolia Eparhii noastre, ce este în Chișinău, pentru a căruia punere în lucoare căștegând Blagoslovenia Prea Sfintului îndreptătoriului Sinod a toată Rossiia, iată că întâiu cia mai trebuincioasă Bisericilor carte, de care într-aciastă Eparhie este prea mare lipsă, Slujebnicul, care în limba Rumânească să zice Liturghie, cu ajutoriul lui Dumnezeu o am tipărit-o, urmând întru toate întocma tălmăcirei
Slavenești, și așăzării Liturghiilor ce să tipăresc în Rossiia, pe care noi din cele Slavenești îndreptându-o, cât s-au putut mai bine, am adaos-o cu Sinaxariul celor 12 luni cu toate prochimenile trebuincioase preste tot anul, și cu alte folositoare învățături spre povățuirea Preoților, care învățături în cele mai denainte tipărite Rumânește Liturghii, nu să află.
Drept aceia de trebuință am socotit a arăta aicea de obște la toți, iară mai ales Preoților carii slujesc în limba Rumânească, că aflând într-aciastă Liturghie oareși care cuvinte într-alt chip tălmăcite, nu precum să află în cele mai denainte Rumânește tipărite Liturghii, să nu se mire de aciasta, nici să socotească a fi greșală, ci mai vârtos să știe, că iaste îndreptare celor mai înainte făcute grașale: pentru că noi n-am socotit cu cuviință a urma greșalelor, ce le-au făcut alți tălmăcitori, ori pentru neștiința limbii, sau pentru necunoștința tâlcuirii Dumnezeești Liturghii, ori siindu-să a schimba vechile greșale metahirisite de atâta mulțime de vreme […]”
Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/
Tipărituri vechi 
Pingback: Limba română la Chişinău în 1815