Carte veche și rară de la Muzeul de cultură și artă religioasă din Borzești (sec. XVIII-XIX)

Învierea lui Lazăr. Gravură din Triodul Mic (București, 1726)

Evanghelie (București, 1750). Stemele unite ale Moldovei și Țării Românești

„Stihuri poetice 10 asupra stemei prea luminatului și prea înălțatului blagocestivului Io Grigorie Ghica Voevod.

Doao închipuiri ce în pecete s-au însemnat,
Domnului Grigorie de la Hristos i s-au dat.
Bourul stăpân Moldovei îl adeverează,
Corbul al Vlahiei Domn îl încredințează,
Amândoao steme de domnie încorunat,
Pre acest de bun neam cu adevărat.
Pre Domnul Grigorie cel de bună viță,
Păzească-l Dumnezeu cu multă biruință,
Ce acum domnește Țara Rumânească.
Domnul păzească-l ca să o stăpânească.”

„Mineiul. Luna lui august, carele s-au tipărit acum întâiu rumânește, în zilele prea luminatului Domn Io Alexandr(u) Ipsilant Voevod. Cu blagosloveniia prea sfințitului mitropolit al Uggrovlahiei Kir Grigorie. Prin nevoința și tălmăcirea
iubitoriului de Dumnezeu Kir Filaret, episcopul Râmnicului. În sfânta Episcopie a Râmnicului. La anul de la Hristos 1780. De popa Costandin Tipograful Râm. și de popa Costandin Mihailovici Tip.”

Sfântul Ioan Damaschin. Gravură din Octoihul tipărit la Blaj în 1792

Minei pe luna ianuarie, Mânăstirea Neamț, 1830 (cu o gravură reprezentând mânăstirea în stânga-jos)

„Cătră cetitori

Din tot cuprinsul neamului romanesc, o iubiților cetitori! despre toate părțile, încă de demult făcându-se sârguitoare întrebare și cerere, spre câștigarea de minee bisericești, și ca un alt glas strigând în sufletele, ca să se dea acestea în tipariu, s-au aprins în inimile noastre răvnă a înplini dorința compatrioților noștri. Am prelungit însă pănă acum apucarea aceasta, ca pre un lucru foarte greu și pricinuitoriu de mare cheltuială, dar văzând cererea necontenită și căci cărțile acestea, cu cât sânt de suflet folositoare și drept slăvitorilor foarte trebuitoare, cu atât rare și mai de lipsă, am hotărât în sfârșit să punem în lucrare răvna cea aprinsă întru aceasta, la care feliuri de înpregiurări mijlocind nu putem a tăgădui, că covârșa puterea noastră […]”

„Iubitoriul de înțelepciune. Povățuit de dumnezeeștile scripturi. Adecă învățătură dogmaticească. Alcătuită de preaînțăleptul învățătoriu domnul Serghie Macreul. Acum întâi scoasă din elinească în limba românească și dată în tipar de smeritul V(eniamin) C(ostachi), M(itropolitul) M(oldovei), spre folosul neamului românesc. S-au tipărit în tip(ariul) s(fintei) m(itropolii) în Iași. În anul de la zidirea Lumii 7339. Iar de la Hristos 1831. Grigorie iconom ostenitoriu.”

Viața cuviosului stareț Paisie, Mânăstirea Neamț, 1836

„În 15 zile ale lunii lui noemvrie.

Viiața și nevoințele fericitului părintelui nostru starețului Paisie, arhimandritul sfintelor monastiri a Moldaviei, Neamțul și Secul.

A lăuda adecă pre înbunătățiții bărbați și cununi a le înpleti lor și vredniciia acestora a o lăuda și a o mări, iaste lucru folositoriu și de sporire pricinuitoriu, pentru că și dumnezeiasca Scriptură ne învață, zicând: lăudându-se dreptul, să vor veseli noroadele […]”

Hronograf, Mânăstirea Neamț, 1837

„Întru slava Sfintei și ceii de o Ființă, și de viață făcătoarei, și nedespărțitei Treimi a Tatălui, a Fiiului, și a Sfântului Duh, s-au tipărit acest Hronograf. Adecă, numărare de ani.

În zilele bine credinciosului Domn, Mihail Grigoriu Sturza Voevod. Cu blagosloveniia preaosfinții sale, Kirio Kir Veniamin, Mitropolit Sucevii și Moldaviei.

Prin osârdiia preacuvioșiei sale, Kir Mardarie, Arhimandritul și Starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul.

În tipografia sfintei monastiri Neamțul la anul 1837. Aprilie 14.

Din capitolul Istorie dinafară, și basne ellinești, spre mustrarea păgânătății lor, ce să afla în zilele lui Avraam, Isaac, și Iacov, și mai încoace.

Văzând Saturn, că tatăl lor Uranos, mulți fii naște, n-au binevoit la aceaia, de vreame ce voia ca el singur să fie moștenitoriu înpărăției, și au făcut un lucru strein și rușinos. Pre tatăl său l-au scopit cu secerea, ca el să nu mai nască copii, și au aruncat carnea acea tăiată cu sângele în marea, din care sânge ce să înpreunase cu spuma mării, s-au născut o copilă ce să chiema Venus, carea după aceaia au fost vestită curvă și a curvarilor dumnezeoaie. Iară Uranos de aceaia rană au murit, și n-au îngăduit pre Saturn frații și surorile, și norodul, și s-au încredințat împărățiia uniia din fiicele lui Uranos, ceii cu numele Vasileia, fiindcă prea înț(e)leaptă era, și cu anii mai mare decât toți frații și surorile. Și au luat Vasileia înpărățiia fecioară încă fiind, și dorind să aibă după sine moștenitoriu din rodul pântecelui său, ș-au luat eiiși bărbat pre firescul frate Ghiperion, și au născut cu dânsul doi fii parte bărbătească și muerească. Deci pre cea bărbătească parte o au numit Soare, iară pre cea muerească Luna […]

Iată ce fealiu era acei păgânești dumnezei! Curvari, pângăritori, preacurvari, silitori, vrăjitori, și de toate necurățiile, de toate mârșăviile prea plini, pentru carii atâtea basne mincinoase de Ellini s-au alcătuit, de râs vreadnice și singure râs. Oare să cade a să însura Dumnezeu, și a naște fii, și a curvi, nu numai dupre fire, ci și afară de fire? Oare să cuvine lui Dumnezeu a să priface în dobitoc, în pasere, în peaște, și ori în ce jivină? Oare a dumnezeeștii firi iaste, a să teame, a fugi, a să ascunde, și nici a ști ceale fiitoare, ci din descântece a căuta înștiințare? Ci destul iaste acum a ceale ellinești basne, care sânt nenumărate, și cine poate să le spue pre iale cu de-amăruntul; nu ajunge vreame de povestit. Destule sânt acestea spre dovadă, spre vădire, spre ocară, și osândirea prea spurcatei vieți dumnezeilor celor mârșavi, întru carii credea oamenii cei rătăciți, și să închina la idolii lor cu jertve.

Slavă lui Hristos Dumnezeului nostru, celui prea curat, celui nespurcat, celui fără de prihană, carele păcat n-au făcut, nici s-au aflat vicleșug în gura Lui. Întru carele noi credem, și ne închinăm Lui […]”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.

Viața Sfântului Mucenic Hristofor (sec. III)

„Întru Slava Sfintei și ceii de o Ființă și de viiață făcătoarei și nedespărțitei Troițe, a Tatălui și a Fiiului și a Sfântului Duh.

În zilele bine credinciosului și de Hristos iubitoriului Domnului nostru Scarlat Alexandru Calimah Voevod.

Cu blagosloveniia și ajutoriul prea osfințitului Arhiepiscop și Mitropolit a toată Moldaviia Kirio Kirio Veniamin, și cu miluirea bine credinciosului și de Hristos iubitorilor patrioți.

S-au tipărit această sfântă și prea folositoare carte carea cuprinde întru sineși viețile Sfinților din Luna lui Maii, care s-au tălmăcit din limba Rusască în cea Românească, mai adăogându-se cuvinte la Praz(nice) și din cea Ellinească spre folosul de obște.

În Sfânta Mănăstire Neamțul, întru a sa Tipografie. În vremea cuvioșiei sale Kir Silvestru Arhimandritului și Starețului al sfintelor Mănăstiri Neamțul și Secul. În Anul de la Hristos 1813, Sept. 3.

Viața și pătimirea Sfântului Marelui Mărturisitoriu Hristofor, și acelor înpreună cu dânsul.

Apucând cu nedreptate prea răul Dechie înpărățiia Romii, întru anii de la Hristos 250 și luând pre Valerian ajutătoriu la ocârmuirea înpărăției, îndată au râdicat mare goană asupra Creștinilor […]

Întru aceale zile făcând războiu un voevod al înpăratului cu alte oarecare neamuri, și biruindu-le, s-au întâmplat între aceale neamuri și unul din cei cu capul de câine, carii mănâncă pre oameni, cărora le zicem noi căpcăini de era întru acel războiu, pre carele voevodul l-au luat rob. Carele era la minte din fire înțelept și cu bună cunoștință, cugetând Dumnezeeștile Cuvinte întru inima sa, carele văzind pre ellini pedepsind totdeauna pre Creștini cu multe fealiuri de munci, să mâhniia foarte și înpreună pătimiia dureare ca un milostiv ce era și îndurat. Dară fiindcă nu putea să vorbească ca un om și să mustre pre ellini, s-au dus de la dânșii la un loc deosebi, afară din cetate, și căzind la pământ, au făcut cu mintea rugăciunea aceasta, zicând: Doamne Dumnezeule atotțiitoriule auzi smereniia mea și arată Milostivirea Ta spre mine nevrednicul robul tău. Deșchide buzele meale și dă-mi graiu omenesc, ca să pociu a mustra pre tiranul.

Așa rugându-să el, îndată s-au aflat înaintea lui un om purtătoriu de haine albe și au zis cătră dânsul: Reprove, că așa să numiia mai nainte, s-au auzit rugăciunea ta și scoală-te să iai Daru de la Domnul. Deci sculându-să s-au apropiiat de buzele lui omul acela purtătoriu de albe, și suflându-i în gura lui, îndată au vorbit fără de înpiedecare și mergând îndată în cetate și văzind pre Creștini muncindu-se de muncitori, l-au durut inima foarte

ca cum însuși ar fi pătimit munci; și au zis acestea cătră ellini: o, povățuitori ai întunearecului și de toată fără de legea plinilor! Nu vă ajunge voaă, că ați vândut pre sufletele voastre Satanii, ci ne siliți și pre noi, carii ne teamem de Dumnezeul cel adevărat, să perim înpreună cu voi. Eu sânt Creștin și nu sufer să mă închin Dumnezeilor celor deșerți, și urâciunilor celor netreabnice.

Acestea zicându-le sfântul, un oarecarele slujitoriu cu numele Vachios carele să întâmplasă aproape de dânsul, l-au lovit preste gură. Iară fericitul au zis lui cu blândeațe: Sânt legat de Mântuitoriul mieu Hristos, și pentru aceasta nu-ți fac ție cuviincioasa răsplătire. Iară deaca m-ași mâniia, nu poate să mă biruiască toată înpărățiia voastră cea stricată și răzvrătită.

Deci ducându-să Vachios în cetate, unde era înpăratul, i-au vestit lui acestea, zicând: Sânt puține zile de când muncind voevodul pre Creștini dupre dumnezeiasca ta poruncă, s-au arătat în mijlocul norodului un uriiaș înfricoșat, tânăr cu vârsta, iară chipul și căutătura sălbatecă, dinții lui es afară din gură ca ai porcului, capul lui iaste ca de câine, și în scurt să zic atâta iaste de grozav, cât nu pot nicidecum să-i povestesc chipul lui, carele huleaște pre dumnezei și pre înpărățiia ta. Pentru aceaia l-am lovit pre el cu palma preste obraz, carele s-au lăudat că nu să teame de toată înpărățiia ta. Pentru aceasta am venit să vestesc înpărăției tale, nu cumva au auzit Dumnezeul Creștinilor rugăciunea lor și l-au trimis pre dânsul spre ajutoriul lor?

Iară înpăratul au zis cătră dânsul mâniindu-să: au doară ai drac și pentru aceasta ți s-au arătat ție într-acest fealiu, nebunule. Așa au zis, și îndată au trimis doaă sute de ostași zicând: legați-l pre el și așa să mi-l aduceți. Iară deaca să va înprotivi voaă, tăiați-l pre dânsul în mii de bucăți. Numai capul lui să mi-l aduceți să-l văz, de iaste atâta de înfricoșat, precum zice ticălosul acesta […]”

Sursa: www.dacoromanica.ro