Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Udriște Năsturel”

Istoriia lui Varlaam și Ioasaf, tradusă de Udriște Năsturel (Țara Românească, circa 1670)

Ms. rom. 588 de la Biblioteca Academiei Române (f. 27r)

Ms. rom. 588 de la Biblioteca Academiei Române

„Iară înpăratul des venia la cercetarea coconului, că-l iubea foarte cu o dragoste mare. Dici într-una de în zile, grăi cătră înpăratul: Pohtiiam // a ști de la tine un lucru oarece, domnul meu înpărate, păntru care lucru pururea neîncetat o scârbă șî grije-m roade sufletu.

Iară tată-său de cuvintele acelea duru-l în inemă șî zise: Grăiaște-m prea iubite, fătul mieu, ce scârbă iaste aceasta ce te cuprinde, și eu mă voiu nevoi a o schimba de grabă întru bucurie.

Zise coconul: În ce chip m-ai închis aici înlăuntru cestor ziduri șî porțile mi-ai încuiat, și m-ai pus a fi de tot neeșit șî tuturor nevăzut?

Zise tată-său: Voia-mi iaste, fătul mieu, să nu vez ceva de celea ce ți-ar întrista inema, și ți-ar tăia veselia, că-ți port grija, ca întru dulceață necurmată

Varlaam si Ioasaf 27vșî întru toată bucuriia și veselia să trăești în tot veacul.

Zise fiiul cătră tată-său: Bine zici, domnul mieu înpărate, ce într-acesta chip eu nu în bucurie, nici în veselie trăesc, ce mai vârtos întru scârbă șî întru strimtură multă, atâta cât acele bucate șî băutură, fără ticneală-mi sânt și amară. Că aș pohti să văz toate câte afară de în caeste porți și de ți-e voia să trăesc viiață fără durere, dă învățătură, să es când voiu vrea șî să-mi îndulcesc sufletul cu vederea lucrurilor ce au fost nevăzute de mine până acum.

Îngrijat fu înpăratul dacă auzi acestea

Varlaam si Ioasaf 28rși cugeta că de-l va opri de în voia lui ce cerea, de mai mare scârbă șî întristăciune-i va fi făcătoriu. Ce zise: Eu, fătul mieu, face-voiu pre pohta ta. Atunce porunci să gătească cai șî slugi aleș și toate lucrurile ce sânt de podoabă înpăratului, și-l slobozi să iasă cându-i va fi voia. Șî deade poruncă celora ce era cu dânsul, să nu cumva să aducă spre întimpinarea lui ceva de în lucrurile ce fac omului scârbă  șî întristare, ce să pue cătră întimpinarea lui tot ce e bun șî ce e frumos și ce aduce dulceață, de-acelea să arate coconului; șî danțuri bine tocmite pre ulițe jucând

Varlaam si Ioasaf 28vși cântând cântece și multe feliuri de priviri să pomenească, ca mintea lui într-acelea să se zăbovească și să se îndulcească de ce va plăcea.

Dici cu cinste ca aceia eșind pururea feciorul înpăratului la primblare, într-o zi (păntru nepaza slugilor că fusese oarecum uitat atunce a păzi ca mai nainte, după porunca înpăratului) văzu doi oameni de carii unul era gubav, iară altul era orb, pre carii văzându-i, cutremură-se în suflet și grăi celor ce era cu dânsul: Cine sânt aceștea, că văerată e vederea lor?

Iară ei nu mai putură ascunde lucrul ce venise la ochii lui, ce ziseră: Acestea sânt patimile omenești // cari au obiceaiu a se întâmpla oamenilor, de în lucru stricat șî de umedealele trupului […]

Varlaam si Ioasaf 29vDe-aciia iarăș preste puține zile, întimpină pre un unchiaș vechiu de multe zile, cu fața-i zbârcită șî slab de în vine șî gârbovit șî preste tot cărunt și-i căzuse dinții șî pălpăia de în gură ca cela ce n-are dinți, pre carele văzându-l cuprinse-l o spaimă șî-l aduse aproape de sine, de întreba să știe acea minunată vedere […]”

Sursa foto: Medievalia

Vestigii medievale la Târgoviște

Turnul Chindiei ridicat de Vlad Țepeș (în incinta Curții domnești)

Descrierea lui Paul de Alep (sec. XVII):  

„În mijlocul acestei Curți este un turn de piatră, mare și înalt, care ne-a uimit prin înălțimea lui; acolo se află orologiul orașului și acolo stau de strajă mulți paznici. În timpul cinei aceștia bat dintr-o tobă asemenea unei khalilie de la noi, pentru a opri circulația în timpul nopții; după aceea aprind o lumină mare și atât timp cât rămâne aprinsă lumina, nimeni nu îndrăznește să umble pe ulițe. În zori de zi bat iarăși din tobă, sting luminile și se trag lovituri de tun pentru a vesti pe toți locuitorii din oraș că pot să umble pe străzi; acesta este obiceiul lor. Când găsesc pe cineva umblând noaptea – ferească-ne Dumnezeu! – straja îl ucide.”

Sursa: Călători străini despre Țările Române. Vol. VI, București, 1976 (pe http://www.dacoromanica.ro/)

Scrisoare trimisă în 1476 de către Vlad Țepeș brașovenilor (facsimil din Turnul Chindiei)

„Cu mila lui Dumnezeu Io Vlad (Iω Вʌaд), voevod și domn. Scrie domnia mea multă sănătate bunilor prieteni și frați ai domniei mele, județului și tuturor pârgarilor din Brașov (Брашωв). Și după aceasta vă dau de știre că vor să vie voinici (юнаци) de acolo la domnia mea, să-mi slujească. Dar domnia mea acum n-am ducați, ca să le plătesc leafă; însă oricine ar vrea să vie la domnia mea, fie că ca fi Ungur (Ȣгрин), fie Săcui (сакȢи), fie Român (вʌах), sau orice ar fi, dacă voiește să-mi slujească domniei mele, voi să-l trimiteți la domnia mea, și să vie la domnia mea cu cartea voastră, ca să-mi slujească. Iar domnia mea îl voi milui și-l voi hrăni, ca și pe slugile domniei mele. Însă leafă n-am de unde să le dau. Și cartea domniei mele s-o țineți la voi și s-o arătați voinicilor. Astfel vă rog, ca pe niște frați ai mei (моωм братїѩм), faceți-mi această slujbă. Și Dumnezeu să vă bucure (И Богь ви вєсєʌит).”

Sursa traducerii: Ioan Bogdan, Documente privitoare la relațiile Țării Românești cu Brașovul și cu Țara Ungurească în sec. XV și XVI. Vol. I (1413-1508), București, 1905  (pe http://www.dacoromanica.ro/)

Epitaful lui Mateiaș Postelnicul din biserica domnească de la Târgoviște, primele versuri în limba română pe o piatră de mormânt (1652), atribuite lui Udriște Năsturel

Aicea zac eu, Mathei, în cest pământ reace
Pentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace.
Cela ce-am fost oarecând de toţi prea lăudat
Acum zac fără suflet cu lut împresurat.
Numai vă rog, greşitu, tot să mă iertaţi,
Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetaţi. 

Sursa transcrierii: biblior.net

Pisania bisericii mânăstirii Stelea, ctitorită de Vasile Lupu în 1645, ca gest al împăcării cu Matei Basarab

Traducerea: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, iată eu, robul şi închinătorul Io Vasile Voevod din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei. Acest sfânt hram al Învierii lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos l-a făcut mai înainte Stelea negustorul, unde zace şi trupul răposatului părintelui meu, Nicolae Vel Aga. Iar acum când mi-a dăruit Dumnezeu domnia Ţării Moldovei, am dărâmat acea dintâi Sfântă Biserică până în temelii şi cu ajutorul lui Dumnezeu am început s-o zidesc din nou, în zilele fratelui nostru, Io Matei Basarab Voevod, din mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Ungrovlahiei şi s-a săvârşit, cu voia lui Dumnezeu în luna lui septembrie 7 şi anul 7154”. Sursa traducerii: site-ul mânăstirii Stelea

Prima piatră de mormânt a lui Mihai Viteazul

Transcrierea:

„Aice zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihail, marele voevod, ce-au fost domn Țării Rumânești și Ardealului și Moldovei; cinstitul trup zace în Câmpia Tordei și când l-au ucis neamți, ani au fost 7109 (1601), în luna August 9 zile. Această piatră au pus jupan Radu Buzescu și jupâneasa Preda.”

Sursa: Muzeul Mânăstirii Dealu

Cartea carea să chiamă Răspunsul înprotiva Catihizmusului calvinescu (copie manuscrisă)

„Predoslovie cătră creștini.

Cartea carea să chiamă Răspunsul înprotiva Catihizmusului calvinescu, făcut de părintele Varlaam, Mitropolitul Suceavei și Arhiep(i)sc(o)pul Țărăi Moldovei, tipărită în anul de la facerea lumii 7153, și de la Mântuirea lumii 1645.

Nu se laude nime de bună credință
De n-are lucruri bune prea cu socotință.

Varlaam Arhiep(i)sc(o)pu și Mitropolit Țărăi Moldovei cu milă de la Dumnedzău cătră creștinii den (Ardeal) și și cătră alți creștini toți carii sintu pravoslavnici.

Credincioși pravoslavnici și adevărați fii sf(i)ntei a noastre beserici apostolești, iubiț(i) creștini și cu noi de un neam rumâni, pretutindirea tuturor ce să află în părțile Ardealului și și într-alte părți pretutindiria […]

Raspunsul impotriva Catehismului calvinesc 2[…] tâmplăndu-//mi-se estimpu în părțile Țărâi Rumânești, cu trebe domnești și a nărodului în Trăgoviște cu cei mai de frunte și mai de-a firea vorovindu, mai vrâtos cu oarecare boiarin cinstit și slovesnicu și a toată destoniciia și înțeleagerea harnicu, dereptu pravoslavnicu creștin, al doile log(o)fet și frate Doamnei a bunului credincios și a luminatului Domnu Io Matei Voevoda, cu mila lui Dumn(e)dzău Domnu Țărâi Rumânești, dumnealui Udriște Năsturel, carele, ca un iubitor de învă(ță)tur(ă) și socotitor credinței cei dereapte în mijlocul altor cărți noao ce mi-au arătat, adusu-mi-au și o cărțulie mică în limba noastră rumânească tipărită, și deaca am cetit, am vădzut sămnul

Raspunsul impotriva Catehismului calvinesc 3ei scrie Catihizmul creștinescu, caria o am aflat plină de otravă de moarte sufletească, de care lucru, iubiții miei fii, mărturisescu înnaintea lui Dumn(e)dzău cu firea mea că mare grije și multă scrâbă au cuprinsu sufletul și inima mia, pentru care lucru îndată am chemat și am strânsu săbor dintr-amăndoao părțile, și din Țara Rumânească, și din Țara Moldovei; cu atâta că doară să poată ei clăti inima voastră, ce-i întărită și rădăcinată pre temeliia cea bună și tare a besearecei noastre pravoslavnice, cât cuget și socotescu, cândai cu aceaste menciuni și amăgituri, cu carele ciarcă // și ispitescu în tot chipul să poată afla pre neștine prostacu și neștiutor, carele făr de cale li-au pus și rău le tâlcuescu cătră a lor perire. Pentr-aceea am socotit că am o datorie mare, să fac răspunsu și să arăt strimbătura și tlâcul cel rău a lor, ce tlâcuescu rău și strâmbadză scriptura sv(â)ntă, ș-aceasta nu că doară prepuiu ceva întru fapturile ceale pravoslavnice a creștinătăței voastre, că știu foarte bine și sintu adeverit cum credința voastră, ce-ați apucat voi dintâiu și d-inceput, nici unul de voi cărțile ceale ereticești și dăscăliia și învățătura lor în număr nu le socotiți […]

Raspunsul impotriva Catehismului calvinesc 4Otveatnic, cartea ace să chiamă Catehizmusu, carea cu voia și cu porunca Domnului creștinescu Racolți Gheorghi, Craiul Ardealului, Domnul părților Țărâei Ungurești și Săcuilor Șpan, carea s-au întorsu din limbă diecească și slovenească pre limba rumânească, cu svatul și cu îndemnătura și cu cheltuiala Domniei lui Ciulai Gheorghi, păstoriul sufletescu a curței Mării Sale. Cu scrisoarea s-au ostenitu popa Gheorghi de Secul, și s-au izvodit în cetate în Belgradu (Alba Iulia) și s-au tipărit în sat în Prisacă. Meșterul tipariului au fost popa Dobrea din Țara Muntenească, și s-au început în luna lui Iul(ie) 5 dzile

Raspunsul impotriva Catehismului calvinesc 5și s-au săvârșit în luna lui Iul(ie) 25 dzile, în anul de la Facerea lumii 7148, de la Nașterea lui Hristos 1640. Această cărțulie au agiunsu și la noi, la românii din Țara Moldovei și din Țara Rumânească. Cetit-am și am aflat întru ia poruncile d(u)mn(e)zăiești ceale bătrine și ceale noao a dulcelui domnului H(risto)s, Sf(i)nților Ap(o)s(to)li […]”

Articol postat prin bunăvoința Bibliotecii Academiei Române – filiala Cluj.

Transcrierea după: N. Drăganu, Codicele pribeagului Gheorghe Ștefan, Voivodul Moldovei, publicat în Anuarul Institutului de Istorie Națională, vol. III (1924-1925), Cluj, 1926 (pe www.digibuc.ro)

raspunsul-impotriva-catehismului-calvinesc

Ediția originală din 1645, de pe care s-a făcut copia manuscrisă (sursa foto: www.digibuc.ro)

Post Navigation