Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Traci”

Neamul ulach din Geografia armenească a lui Vardan Vardapet (sec. XIII)

Mémoires historiques et géographiques, 1819

Textul în limba armeană

Textul în limba armeană

Traducerea franceză

Traducerea franceză

„Către Apus este Frankistanul. Spania e triunghiulară. Acolo se găsesc moaștele Sfântului Apostol Iacob și multe mine de aur, unde sunt chinuiți condamnații la moarte. La Apus ajungi la țara aganațienilor și de acolo la orașul de aramă, care azi e ruinat și e numit Liurike. Acolo e capătul lumii unde s-a dus Sf. Pavel. Apoi e Țara alamanilor, unde se găsesc rămășițele Sf. Maici a lui Dumnezeu. Aceste popoare sunt din rasa arsacizilor, din urmașii viteazului Tiridat. Constantin îi ceruse, și Tiridat îi trimise 400 de oameni. Țara germanilor este lângă Galia și Oceanul Nordic. Dalmația este către izvoarele Dunării. Italia e la răsăritul Galiei și la sudul Dalmației; acolo e marele oraș Roma, întemeiat de regele Romulus. Acolo se găsesc sorii lumii, Sf. Petru și Pavel. Este scaunul patriarhal al latinilor, care sunt franci. Sunt în Apus patru capitale: adecă Roma, Milanul, Anglia și Parisul. Trei sunt reședințe regale, iar Parisul e locul unde se adună doctorii.

Dincolo de râul Dunării este neamul goților. Apoi sunt rușii, al căror oraș Moscova le este capitală. În vecinătate se găsește neamul ulach, apoi acela al bulgarilor, care se întinde până la Țara sarmaților;

Mémoires historiques et géographiques (p. 452)

Mémoires historiques et géographiques (p. 453)

iar de acolo se merge la iberieni. Toți sunt înspre Nord-Vest. Țara thracilor e la răsăritul Dalmației. Thracia are șapte țărișoare, râuri, orașe, insule și orașul Samandria, care e pe Lova și pe Seciova, de unde se merge până la Constantinopol. Veneția este un port în mijlocul mării, unde se studiază chimia și unde se dă argintului culoarea aurului. Sunt la franci douăsprezece neamuri de limbi diferite, opt la romani și opt la iberieni. Olintul e un oraș în Thracia, lângă Stagira, patria lui Aristotel. Mai sunt încă multe neamuri, orașe și țări, care nu ni se par vrednice a le descrie și de care de aceea n-am voit să ne ocupăm.”

Sursa traducerii: A. Decei, Românii din veacul al IX-lea până în al XIII-lea, în lumina izvoarelor istorice armenești, în Anuarul Institutului de Istorie Națională, vol. VII, 1936-1938, publicat la București, în 1939 (pe www.dacoromanica.ro)

Sursa imaginilor: Jean Saint-Martin, Mémoires historiques et géographiques sur l’Arménie, Vol. II, Paris, 1819

Rhesus, regele tracilor (din Iliada)

Homer, Iliada

Iliada (greaca)

Iliada (latina)

În Cântul al X-lea:

„Carienii se află înspre mare aşezaţi, de asemeni şi paionii cu arcuri rotunjite, lelegii, cauconii şi slăviţii pelasgi. Către Thymbre, sorţul rândui lycienii, pe mysienii semeţi, pe phrygienii strunitori de cai şi pe maionii cei cu frumoase care. Dar de ce mă întrebi şi vrei totul să ştii? Vreţi oare s-ajungeţi în tabăra troiană? Sosiră de departe războinicii traci şi ei se află acum la marginea taberei. În fruntea lor e Rhesus (Ρήσος), vlăstarul lui Eioneus. Cei mai frumoşi cai ce i-am văzut vreodată sunt sirepii lui Rhesus, mai albi decât zăpada, mai sprinteni la fugă decât suflarea vântului. Din aur şi argint e carul ferecat şi-mpodobit frumos. Rhesus e-nveşmântat cu totul în aur, armele-i sunt minuni, şi nu-s deopotrivă cu ale muritorilor, mai degrabă par pe măsura zeilor celor fără de moarte. Duceţi-mă, acum, aproape de corăbii sau lăsaţi-mă aici fedeleş legat, până ce vă întoarceţi. Atunci veţi şti, abia, dacă eu v-am minţit ori de-am spus adevărul.”

Traducere de Radu Hâncu (Homer, Iliada, București, 1999)
Sursa imaginilor: Homeri Ilias Sev Potivs omnia eus quae extant opera, Basileae, 1570

Obiceiuri ale tracilor după Herodot (484-425 î.Hr.)

Ediția din Basel, 1559

Cartea a V-a

„Neamul tracilor este cel mai numeros, după cel al inzilor. Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, el ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotința mea. Dar acest lucru este cu neputință și niciodată nu se va înfăptui. De aceea sunt aceștia slabi. Tracii au mai multe nume, după regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleași la toți, afară de geți, trausi și de acei care locuiesc la nord de crestonai.

Despre obiceiurile pe care le au geții, care își spun nemuritori, am vorbit. La trausi găsim aceleași datini ca și la restul tracilor – înafara celor legate de naștere și moarte, când ei fac ceea ce vom arăta. Rudele stau în jurul nou-născutului și plâng nenorocirile pe care va trebui să le îndure nou-născutul, o dată ce a venit pe lume. Sunt pomenite atunci toate suferințele omenești. Când moare cineva, trausii îl îngroapă glumind și bucurându-se. Cu acest prilej ei amintesc nenorocirile de care scapă omul și arată cât este el de fericit în toate privințele.

Cei care locuiesc mai sus de crestonai iată ce obiceiuri au. Fiecare ţine în căsătorie mai multe femei. Când unul din ei a murit, se iscă între femeile mortului mari neînțelegeri, iar prietenii își dau toată osteneala și arată o nespusă râvnă ca să afle pe care din neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită vrednică să primească cinstirea este lăudată de bărbați și de femei; apoi e înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Și după aceea trupul acesteia este înmormântat împreună cu cel al bărbatului ei. Celelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, căci li se duce astfel o foarte mare ocară.

Iată și datinile celorlalți traci. Își vând străinilor copiii, iar pe fete nu le păzesc, ci le dau voie să aibă legături trupești cu bărbații care le plac. Își păzesc însă nevestele cu strășnicie, cumpărându-le cu mulți bani de la părinți. Tatuajul este socotit semnul neamului ales, cel netatuat fiind considerat om de rând. În ochii lor, trândăvia trece drept cea mai mare cinste. A munci pământul e lucrul cel mai de rușine, iar când trăiești de pe urma războiului și a prădăciunilor – spun ei – faci un lucru cât se poate de bun. Acestea sunt obiceiurile lor cele mai vrednice de luare aminte.

Singurii zei pe care îi cinstesc sunt Ares, Dionysos şi Artemis. Dar regii lor, fără ceilalți cetățeni, cinstesc dintre zei îndeosebi pe Hermes și jură numai pe el, susținând că se trag din acesta.

Iată cum se fac înmormântările oamenilor bogați. Expun timp de trei zile cadavrul; apoi jertfesc tot felul de animale și, după un mare ospăț, înainte de care îl jelesc, îl înmormântează pe răposat, fie arzându-l, fie îngropându-l. Ei ridică apoi o movilă și statornicesc felurite întreceri, la care răsplățile cele mai însemnate se dau luptelor în doi – cum este și firesc acest lucru. Așa se fac înmormântările tracilor.”

Sursa imaginilor: Biblioteca Națională a României (Herodotus, Historiae libri IX. Interprete Laurentio Vala, Basileae, 1559)

Sursa traducerii: V. Iliescu, V. Popescu, Gh. Ștefan, Izvoare privind Istoria României (Fontes ad Historiam Dacoromaniae Pertinentes). Vol. I. De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus, București, 1964 (pe www.dacoromanica.ro)

Post Navigation