Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Tipografia Institutul Albinei”

Gheorghe Asachi, Itineraru sau Călăuzul la Pion, Iași, 1840

tableau-de-lhistoire-moldavedochia-si-traian-1840„Dochia și Traian dupre zicerile populare a românilor cu Itinerarul muntelui Pionul de Aga G. Asachi, mădular a mai multor academii. Eșii. La Institutul Albinei. 1840.

Ceahlăul. Aceeași stampă apare și în revista Icoana Lumei (Iași, 1840)

Ceahlăul. Aceeași stampă apare și în revista Icoana Lumei (Iași, 1840)

itineraru-sau-calauzul-la-pion-1Itineraru sau Călăuzul la Pion.

Vrând a întreprinde călătoria la acest munte, neapărat este a fi însoțit de lăcuitori de munte numiți Plăeși seau Vânători de Alpi, oameni de soiu frumos, purtând strae antice precum se înfățoșază de colona Traiană la Roma. Acești oameni sânt îndresneți, neobosiți, ageri la minte și voioși. Asemene escortă se poate căpăta prin mijlocirea dregătoriilor locale sau prin proprietarii învecinați.

Locurile purcederei sânt Târgul Pietrei sau al Neamțului. De la această dintâiu politie, așezată pe malul stâng al Bistriței, și care este depozitul negoțului lemnelor de durat, duc doă drumuri la Pion. Unul numai pentru pedestri și cai de sercinale, merge de-a lungul riului, și nu îmfățoșază decât numai o cărare având despre o parte stânci, iară despre alta adâncurile Bistriței. Ferul cailor, călcând timp îndelungat, au săpat acolo un fel de scări pentru care acel drum se numește Scăricica. Aceasta este obicinuita trecere a călugărilor, a păstorilor și a oamenilor de la munte, carii se coboară în șes spre a-și cumpăra cele trebuincioase. În această parte se află Mânăstirea Bistrița […]

itineraru-sau-calauzul-la-pion-2Din anul 1835, când Pre Înălțatul Domn, s-au suit pe acest munte, săhastrii au sepat oarecare cărări, ce să pot pe alocure încă și acum întrebuința. Aice se părăsesc umbrile cele plăcute a bradului spre a se cățăra pe niște stânci unde nu cresc alta decât fragi și un feliu de pomușoară numită Afine. Suind pe la sgheabul numit al Gardurilor, după o mergire de un ceas, călătoriul agiunge pe culmea muntelui preste care să întinde un podiș de 2000 având în cea mai mare a sa lărgime 600 stânjini. Pământul este coperit de mușchiu elastic, carile s-acufundă sub pasul omului și mai ales a calului. La celalant capăt al culmei se înalță măgura numită Țiclăul, care este foarte greu de suit, și care are în vârf un tăpcean numai de câțiva stânjini unde se află înălțată o cruce și o toacă. Deosebit de această măgură se înalță alăture, în formă de turn, Panaghia, o stâncă de bazalt, care, samănă urzită de o singură vărsătură vulcanică.

În cursul unei zile sănine, lipsite de aburi și de nouri, vederea este de aice frumoasă mai presus de toată descrierea. Din partea Transilvaniei

itineraru-sau-calauzul-la-pion-3se descopăr nenumărate vârfuri de munți albastrie învăliți în neguri și îmfățoșind icoana unei mări tulburate și a undelor sale celor legănate. La poalile muntelui despre răsărit se vede Bistrița șerpind pintre codrii negri, pe a căria maluri sânt sămănate mănăstiri și sate, în o depărtare întinsă se zeresc gene prelungite de aburi albii, și acele sânt cursul apelor Moldovei și a Siretului. Noi nu vom întreprinde sarcina cea grea a descrie răsăritul și apusul soarelui: condeiul cel mai maestru nu este în stare a zugrăvi cu nemerire această sțenă măreață, care îmfățoșază armonia cea minunată și totputernicia Ziditoriului! […]”

Sursa: fotocopii de la Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Reclame

Despre curățirea aerului în orașul Iași (1837)

„Reglementul Organic a Prințipatului Moldovei. Eșii. În Tipografia Albinei.  1837.”

„Reglementul Organic a Prințipatului Moldovei. Eșii. În Tipografia Albinei. 1837.”

Regulamentul organic al Moldovei 2„Art. LVIII. Curățitul și măturatul uliților și a ogrăzilor, atârnă de la îngrijirea lăcuitorilor; drept aceea, mercurea și sâmbăta la ceasurile hotărâte pentru fieștecare cvartal, proprietarii casălor și năimitorii rândurilor de gios, sânt îndatoriț a mătura sau a pune de a să mătura drumul obștesc pardosit sau podit înainte feții casălor lor, a dughenilor, a grădinilor, a ogrăzilor înaintea zidiului lor și altor locuri pănă la mijlocul uliții lor, tina să va grămădi pe la capătul acelor casă sau dughene, iară gunoiul ogrăzii să va face grămadă lângă poartă spre a putea fi rădicat de cotiugile orașului.

Art. LIX. Afară de zilele și ceasurile hotărâte, oprit va fi de a arunca și de a lăsa pe uliță necurățenie; portarii și lăcuitorii rândurilor de gios vor fi răspunzători, și următorii înprotivă să vor rădica la Orășănească Poliție.

Art. LX. Iară pentru tăerea și rădicarea gheții de pe uliți, să va îngriji Eforia. Soma trebuitoare pentru această lucrare este prin tahmin arătată la Articul cheltuelilor.

Art. LXI. Iară cât pentru gunoiu, fieștecare proprietari de cai sau de alte vite, este îndatorit de a-l scoate și a-l căra cu a sa cotiugă sau cheltuială, la descărcările înadins hotărâte pentru aceste gunoiuri din fieștecare cvartal. Căratul să va face dimineață și anume: iarna

Regulamentul organic al Moldovei 3pănă la opt ceasuri, iară vara pănă la șasă ceasuri, cotiugile sau carăle vor fi tare bine închisă spre a înpiedeca împrăștierea gunoiului pe uliță.

Art. LXII. Rădicarea tinii, a gheții și a necurățăniilor, să va urma în toate ulițile pardosite sau podite de pe piață și de pe toate locurile obșteștelor comunicații, spre aceasta Eforia va cumpăra cu ai săi bani 36 cotiuge, fieștecare în cuprindere de 36 palme, adecă săcriul cotiugii să aibă 4 palme în lung, 3 în lat și 3 în înălțime, fiind bine închisă, și având doî lopăți de lemn, un hârleț, o mătură și o cange îngiugată cu doi boi, și având pe lângă câte doi oameni vrednici, cotiuga va ave la locul cel mai arătos însămnat numărul său, cu însămnarea cvartalului în care ar fi lucrătoare.

Art. LXIII. Cotiuga va rădica toate afară de țărnă, prund, moluz, zgură, și rămășițuri a cărnurilor de căsăpie. Lepădătorii de acest feliu de lucruri, datori vor fi a le căra cu a lor cheltuială la obșteștile descărcări, nu va fi ertat a le lepăda aiurea, nici a arunca ceva pe fereastă în uliță, căci din înprotivă urmare vor fi supuși ștrăfuirii sau trupeștii pedepse.

Art. LXIV. Afară de acele doî zile a săptămânei, un hotărât număr de cotiuge va rădica în toate zilile de la piață necurățăniile și ori ce alte rămășițuri și de pe toate ulițile stărvurile când nu s-ar putea dovedi lepădătorii unor asemene; iar pentru uciderea câinilor acelor ce nu ar ave stăpăni, să vor năimi doi câneri, care ucigându-i îi vor îngropa în depărtarea cuviincioasă de la oraș, și groapa trebue a fi de un stânjin de adâncă, și spre a fi cunoscute aceste măsuri să va publicarisi că nimine nu este volnic a ave câine fără de sămn […]”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.

Răscoala ieșenilor din 1819

„Istoriea Moldovei pe timp de 100 ani pănă în dzilele noastre. Scrisă de Post. Manolachi Drăghici. Tomul II. Iașii. 1857. Tipografia Institutul Albinei.”

„Istoriea Moldovei pe timp de 100 ani pănă în dzilele noastre. Scrisă de Post. Manolachi Drăghici. Tomul II. Iașii. 1857. Tipografia Institutul Albinei.”

Din partea a VIII-a

Din partea a VIII-a

„În ace vreme să afla Agă Alecu Mavrocordat Moldovanul, pe urmă Logofăt, și Hatman unul Suțachi ginere lui Iancu Calimah, frate domnitorului, care țăpuind Iașul cu străji din toate părțile după un simplu prepus de ciumă, zapcii lor să pusesă pe prădat și nu lăsa pe nime să iasă seau să între fără de parale, încăt oprisă comunicațiea nu numai a Iașului cu țara, dar și a tărgoveților cu mahalalile și de toate cele pentru îndestularea viețuirii. Fiind lipsiți să făcusă un monopol la barieri în folosul zapciilor, dezbrăcănd oamenii pănă la piele cu prețurile ce pune obiectelor după voință și plăcere, că nime nu ave voe să cumpere de la locuitorii țării producte, afară de dănșii.

rascoala iesenilor 2Niște aseminea măsuri dar nesuferite, covărșind de la o vreme răbdarea poporului, s-au rădicat locuitorii din Tătăraș ca la 1.000 de oameni și călcănd rohatcele în picioare au întrat în tărg pe la 9 ceasuri de dimineață, unde mai adunăndu-se apoi și din oraș peste 1.000 unii cu arme alții cu pietre în mănă, au mers la Mitropolie, au rădicat pe Veniamin Mitropolitul, puindu-l în fruntea lor ca și pe toți boerii ce întălne pe uliță, s-au pornit înspre curtea domnească clocotind văzduhul de zgomotul lor și de amenințările ce făceau asupra Agăi și a Hatmanului. Calimah atunci simțind revolta aceasta după ce s-au rădicat tătărășenii, au adunat toți arnauții ogeacului cu Bim-bașa Sava, ce să pute socoti la vreo sută de oameni, și închizănd porțile, pentru că în acea vreme curtea ave porți sănătoasă de lemn în trei părți a ogrăzii, care s-au desființat la facerea cazarmiilor în domniea lui Mihaiu Voevod Sturza, s-au pus neferii la meterez, iar slujbașii cei fără arme, precum diecii de Vistierie cu emacii lor un personal de 50-60 de amploeați aflători la curte. Diecii de Divan și alți boeri de Divan, în slujbă și fără slujbă, apucăndu-i vremea acolo, cum au auzit vuetul poporului că să apropie de zidiuri au stricat ferestile și au sărit în grădina curții de la vale, de unde prin fundul grădinii pe sprăvălișul dealului despre amează s-au împrăștiet ca puii de pătărnichi, țintind cu toții spre Frumoasa și la șesul Bahluiului, acolo însă de vale oprindu-se de un gard ce dispărțe gredina de comisiea domnească, au avut truda ce mare pănă l-au trecut pe deasupra unii rămăind spănzurați de fundul ceacșărilor cu capitele în gios, aninăndu-se de parii ascuțiți a îngrăditurei, altora rumpăndu-se poalele giubelii seau a anteriilor de matasă și fluturănd în vănt

rascoala iesenilor 3ca niște bandiere feliuri de feliuri după dănșii, și ei fugănd fără de papuci care cum s-au putut înprăștie în toate părțile. După ce au sărit de pe fereastă, căutăndu-și scăparea vieții, după ce s-au văzut pe șes au înplut bordeile în țăgănimea domnească de boeri, trăgăndu-se spre Holboca ca de acolo mai lesne să poată trece peste apa Prutului. Alții însă care ave vii la podgorii ăși schimba hainele cele scumpe cu a țiganilor și o croea pe gios prin cărămidării la Zaniea sau la Bucium, în sfărșit era o turburare din cele mai grozave în tot cuprinsul orașului, ce să făce și mai fioroasă auzind clopotele răsunănd la toate bisericele din Iași trasă de insurgenții ca să rădice pe toată suflarea cu dănșii.

Agiungănd deci poporul la răspintinea uliții ce făce spre Sfănta Vinere, și întălnindu-se cu o altă mulțime ce vine despre Ciric fiind ulițele mai toate pline, s-au oprit acolo de înpușcăturile arnăuților, care începusă a slobozi focuri de cum s-au zărit fruntea poporului în dreptul Triisfetitelor, și au ucis vro 8 oameni nevinovați, aflători în gramadă, dar atunci s-au făcut feară sălbatică poporul văzind ucidere și au prins a urla strigănd porțile la pămănt și foc în tot orașul.

Mitropolitul Veniamin fiind în mijlocul lor precum s-au zis, și văzind deznedejdea ace mare a orășenilor, au îngenunchet îndată și i-au rugat să steie, făgăduindu-le că va isprăvi el toate ceririle ce ave de făcut cătră Vodă. Blăndeța deci și smereniea arhiereului în atăta au pătruns duhurile sălbatici a prostimei, încăt au potolit negăndit furiea ce aprinsă de răzbunare mulțimii și au făgăduit să-l asculte dacă să înbracă cu mijlocirea din partea lor cătră stăpânitorul țării.”

Sursa: Biblioteca Digitală a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu

Post Navigation