Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Ștefan Vasile Episcupescu”

Orânduiala înpreunării (București, 1829)

„Lucrarea înpreunării și a vărsării seminții este de la vârsta de doăzeci de ani și până la doăzeci și cinci, de zminteala creșterii și a vârtutii trupului; iar de la vârsta de doăzeci și cinci și până la treizeci este în stare de sănătate de înviorarea și creșterea puterilor lui, când să va urma numai de dooă ori, mult până în trei pe săptămână; de la treizeci și până la vârsta de patruzeci de ani să poate urma înpreunarea numai în dooă rânduri pe săptămână, și este cu viețuire ticluită și hrănitoare, spre dăzmierdarea puterilor trupești; de la patruzeci și până la vârsta de cincizeci de ani

nu să poate urma peste odată pe săptămână, fără de zminteala și slăbiciunea sănătății, iar de la cincizeci și până la vârsta de șaizeci de ani nu să poate urma mai mult decât în dooă rânduri pe lună. Iar de la șaizeci și până la vârsta de șaptezeci nu să poate nici asupri, nici a să adeoga urmarea înpreunării mai mult decât odată pe lună, fără de slăbirea vederii, derăpănarea sănătății și scurtarea vieții, cine nu simte și nu știe aceasta, că să află și în cea mai bună stare de sănătate, după o înpreunare, mai greu și mai trândav la trup și la minte și slăbit ca după o boală.

Peste aceasta trebuește să se înțeleagă și să se păzească la orânduiala înpreunării și stările sănătății trupului bărbătesc și fămeesc, fiindcă să prăsădesc și ele înpreună cu chipurile înpreunătoare, din priveala unuia asupra altuia, ca și semnile cele mai mici ale trupurilor lor, în vremea prinderii pruncului întru zămislire; de aceea dar să se urmeze înpreunarea numai în starea cea mai sănătoasă, cea deșteaptă și veselă, și mai vârtos după odihna

somnului și după mistuiala bucatelor, iar nu îndată după o boală, sau după o frică și mânie, sau în mâhniciune și întristare, spre petrecere de vreme și de urât. Asemenea trebuește, pe lângă acestea, să fie și fămeia curată după curățeniia ei cea din toată luna; și după lăhuziia, sau lepădătură, după de patruzeci de zile curățită, ca și după toată altă înpreunare, fiind acea îngălăciune a ei de mare zminteală a sănătății pruncului.

Nu mai puțin și învederat folos să dovedește, dintr-această arătată orânduială, și cu întrebuințarea și paza soroacelor vremii anului, ce stau în lucrarea Soarelui și a Lunii, și sânt arătate în creșterea luminii lor. Cel mai întâi soroc al vremii de înpreunare este înălțarea Soarelui, ce să începe de la 20 ale lunii Dechemvrie, adecă de la Crăciun, și ține până la 20 ale lui Iunie, aproape de Simpietru, când atunci este zioa cea mai mare, și începe a să coborî Soarele și a să scădea zioa, cu întrarea lui prin zodiile cele rele în noapte, și înpreunarea nu numai de zminteala sănătății și

a frumuseții trupurilor înpreunătoare, ci și a pruncului care să va zămisli dintr-însele.

Cel de-al doilea soroc de vreme al înpreunării este cel după curățeniia firii fămeești, cea din toată luna, care urmează la unile cu zămislirea luminii Lunii și a creșterii ei, iar la altele urmează cu înplinirea și scăderea ei; fiind zămislirea pruncului cea dinaintea ivirii firii fămeești mai în toată vremea greșită și pătimașă, pentru care această vreme și stare fămeiască este a să feri înpreunarea, și mai vârtos cu cât va fi mai aproape de sorocul ei, până va trece și să va curăți; că vai de odrasla care să va prinde în lucrarea firii fămeești, cum și în stare slăbănoagă și neputincioasă de boală, sau uimită de somn și de beție, sau cuprinsă în turburarea valurilor unii patimi […]”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Mijloace și leacuri de ocrotirea ciumii, București, 1824

Mijloace și leacuri de ocrotirea ciumii. Alcătuite și întocmite spre ajutoriul și folosul neamului românesc. De Stefan Piscupescul, doftorul politii Bucureștilor Prințipatului Țării Românești.
Să află însemnate, și cu pecetea alcătuitoriului la C. Vasilie, legătoriul de cărți, în hanul sfântului Gheorghie celui Nou. București 1824.

Boala ciumii.

Ciuma iaste duhul morții, de fire foarte înpărțitoriu, și lipitoriu de orice materie, și în grab aprinzătoriu și otrăvitoriu vieții omenești. Acest duh lăcuiaște văzduhul întunerecului, adâncurile, și văile pământului, și țărmurile bălților și apelor. Și stăpânește și zmerduiaște mai vârtos noaptea, când supără și somnul, cu vise grozave, și mai vârtos pe copii, pe cei slăbănogi bărbați și femei, și mai vârtos pe cele lăhuze și însărcinate. Câinii, ce au cel mai desăvârșit organ al mirosului, sâmpt acest duh, și latră, și urlă în văzduh, cum și oamenii cei ce

au petrecut rana ciumii, îl sâmpt din mâncărimea și durerea semnelor lor, și iaste strein Planetului pământului nostru, pe care îl cercetează în deosebite vremi, ca un mosafir, după deosebite întâmplări: să dă de seama cometelor, când trec pe dinaintea câmpiei umbletului pământului, și vin prin preajma ocolului ce-l face înprejurul Soarelui, de să și văd cu o coadă lucedă și noroasă, cărora le zic pre prostime Stele cu coadă. Dar să zămislește acest duh și pre pământ, din putoarea stârvurilor și a mortăciunilor, și să ațâță după războaie și vărsări de sângiuri, cum și după potoape mari, și mai vârtos, după potopul Nilului, din dospirea înpuțiciunii jivinilor lui, pe căldurile verii Eghipetului, de unde apoi să aduce atât cu vântul miezii zili, ce-i zice băltean, prin văzduh, cum și cu mărfuri dintr-un
loc în altul, pe unele mai mult și mai vârtos decât pe altele, și să ține închis în lăzi și în teancuri multă vreme trândav, și mai vârtos în blănărie, în lânărie, și în bumbăcărie, și să trezește mai târziu, decât în 40 de zile, și nu să prinde, nici să ațâță în toată vremea și îndată și de tot omul, ci numai în deosebite stări și întâmplări, și zăstâmpuri de vremi ale lui. Dar când să prinde, să și ațâță numai din zmreduirea unui om, și îndată să hrănește și crește lipiiala, și otrăvirea lui de moarte din om în om, cu o neasemănată iuțime. Și ce iaste mai mult preste acestea de mirare, că începe a să scădea și a să slăbi la iuțeala lipielii și a morții lui, când iaste mai aprins, și mai încins și mai înprăstiiat într-un norod.”

Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)

Oglinda sănătății și a frumuseții omenești, București, 1829

Oglinda sănătății și a frumuseții omenești. Mijloace și leacuri de ocrotirea și de îndreptarea stricăciunilor. Alcătuită și întocmită spre folosul neamului românesc. De Ștefan Vasilie Piscupescu, dohtorul politiei Bucureștilor, a Prințipatului Țării Românești. Și pusă în tipar cu cheltuiala dumnealui Vasilie Manole, epistatul tipografii, la care să și află spre vânzare. În București. În Tipografia de la Cișmea. 1829

Bae întăritoare

Umplându-să mai întâiu o scăldătoare cu trei părți de apă limpede și proaspătă, și curată de băut, și încropită cu fiartă, pe cât va răbda mâna, să se ia aceste erburi:  frunză de izmă de grădină, frunză de mătăcină sau lămâiță, frunză de rozmarin, frunză de jaleș, frunză de cimbru, floare de soc, floare de mușățel, floare de livant și foi de floare de trandafir; din toate câte doao mâini, acestea puindu-le într-un săculeț de pânză legat la gură, să-l bage într-un cazan, să fiarbă cu una vadră de vin bun, numai ca un sfert de ceas, și îndată să se scoață săculețul din cazan, și să se bage în scăldătoarea cu apă, și să între și scăldătorul într-însa, și după ce va stoarce săculețul cu erburile în câteva rânduri în apa scăldătorii, să-l pue supt șăzut, și să șază în apă pe dânsul […]

Din Cuprins

Leac pentru curățirea și netezirea unghiilor degetilor
Leac pentru curățirea petelor unghiilor
Leac pentru fereala ciupiturilor vărsatului din obraz
Leac pentru crăpătura buzelor și a sfârcurilor țâțelor, și a țâțânelor trânjilor
Leac de vindecarea cheliei
Leac de vindecarea pecicginii
Leac de vindecarea râei
Alifie pentru curățirea și topirea perdelii ochilor, și pentru vindecarea urcioarelor pleopilor lor
Pentru văpsitul părului
Leac pentru închiderea feții părului
Leac pentru văpsitul părului castaniu din alb
Leac pentru văpsitul părului negru
Leac mai tare pentru văpsitul părului negru
Leac de crăpătura mâinilor și a obrazului de ger
Leac pentru degerătură”

Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)

Post Navigation