Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Stavrinos”

Stavrinos îi mustră pe unguri și pe alemani pentru uciderea lui Mihai Viteazul (1642)

Stavrinos, Vitejiile preacucernicului și preaviteazului Mihai Voievod, Tom I, Veneția, 1642

Stavrinos, Vitejiile preacucernicului și preaviteazului Mihai Voievod, Tom I, Veneția, 1642

Stavrinos 6Stavrinos 7„Anathemă ticălosului de Szekel Mihai, care au fost causa de s-a pierdut un asemine bărbat care era mare ajutoriu creștinătății. V-ați făcut vouă înșivă cu aceasta un mare rău. Spuneți-mi, după ce l-ați mâncat în mânia voastră, spuneți-mi, pre cine ați vătămat? Pre voi înșivă, căci vedeți ce câștig v-a adus pizma voastră: ați pierdut Ardealul și Ungaria toată. De ar trăi încă eroul, țara voastră n-ar fi amărâtă și robită, nu v-ar călca tătarul și bugicanul, nici ungurul, nici altcineva. Dacă trăia Mihai, nici un Szekel Moisi n-ar cuteza, în pizma voastră, să se facă Crai în Ardeal. Vedeți ce ați câștigat din rivalitatea voastră! Cesarelui ați făcut prin aceasta mare daună. Credeți, unguri ai Ardealului, s-au dus țările voastre, pentru totdeauna sunt pierdute. Acum vedeți, fără îndoială, ce a fost Mihai, acuma după ce v-au luat Ardealul și șede în scaun alt Crai, care v-a rușinat și v-a gonit bătuți cu vergi ca pe niște câni râioși. Ungurul de frică v-au împins la vânzare; i-ați ascultat, și de aci amarul și lacrimele în casele voastre. Voi ați rămas rușinați, și dânșii vreun bine n-au văzut. Dumnezeu i-a urgisit să fie fără patrie, să-și vândă țara prădată și averile răpite, să meargă unde nu vreu, să se despartă de ai lor, să se depărteze de vetrele părintești, să-și lase case, să-și lase copii. Pentru că au adus pre Moise și l-au făcut Crai, de aceea Dumnezeu au trimis asupră-le mare urgie; pentru că sunt perfizi și trădători, s-a mâniat Dumnezeu și-i ceartă cum vedeți: moșiile lor le calcă nepedepsiți turcii și tătarii, muierile lor umblă goale pe drumuri; dară, precum zice David în psaltire, cine sapă groapa altuia, el va cădea într-însa. De zece ori ați jurat, măgari mincinoși, să fiți supuși credincioși împărăției; și ați cerut să vină fratele Cesarelui, acel mărit, să fie rege vouă, al spurcatului vostru neam; și pe urmă nu ați vrut să vină în Ardeal un rege ca acela, ci ați zis să faceți rege din sânul vostru, și ați făcut cum ați voit; dară și acest Crai nu v-a plăcut; ci ați jurat lui Basta să fiți cu dânsul și să-l puneți cap al vostru, de va scoate și va alunga din țară pre Mihai; pre urmă l-ați gonit și pre dânsul cu rușine, și ați adus pre Sigismund; ați călcat jurămintele ce făcuserăți, v-ați arătat perfizi și nelegiuiți părăsind pe creștini carii era onoarea voastră și îmbrățișând pe turci carii era dușmanii voștri. Dară voi, ca și aceștia, sunteți păgâni nebotezați și măgari, fără adevăr, fără lege, câini spurcați, credința nu este în voi nici cât într-o oală găurită. Unul Mihai știa să vă facă să uitați toate minciunile voastre și de aceea l-ați mâncat, orbi și măgari ce sunteți.”

Traducerea preluată și adaptată din: A. Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru România, Tom I, București, 1862 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursă imagini: Σταυρινός, Ανδραγαθείαις του Ευσεβεστάτου, και Ανδρειωτάτου Μιχαήλ Βοεβόδα, τ. 1, Ενετίησιν, 1642.

Reclame

Stavrinos, Vitejiile preacucernicului și preaviteazului Mihai Voievod (Veneția, 1642)

Stavrinos, Vitejiile preacucernicului și preaviteazului Mihai Voievod, Veneția, 1642Stavrinos 1Povestea preafrumoasă a lui Mihail Voievod cum domni în Vlahia, cum tăie pe turcii care se aflară acolo, cum săvârși multe fapte vitejești și, pe urmă, fu ucis cu pizmă, fără luptă

Introducere, în stihuri

Poveste de tot minunată, poemă cu rime preafrumoasă, pe care cei înțelepți foarte mult și-o doresc; o poveste preafrumoasă mă apucai să scriu, a lui Mihail cel minunat, și vreau să nu încetez, până nu voi scrie despre strădaniile și faptele lui vitejești, războaiele pe care le purtă și toate rânduielile lui cu ungurii, cu tătarii, cu turcii, cu bogdanii [=moldovenii], și cum, apoi, fu ucis în câmpii Turdei. O să vă spun sfârșitul lui, o să vă spun moartea lui, ca să vă întristați voi toți, și prietenii și rudenii.

Stavrinos 2Alte stihuri tot despre el

Aici sunt scrise stihuri slăvite și lăudate despre Mihail cel viteaz și lăudat. În ele se arată vitejiile lui, moartea și răsplățile lui. Se arată cum din pizmă căpătă durere, din marea ciudă. Și îi rămase în pustietate trupul fără cap. Păcat de așa voinic! Asemenea bărbat vestit să fie dat pe nedrept pierzării! Se arată cum în Turcia se purtă vitejește. Pe turci, unguri și tătari îi ținea drept măgari. Bogdaniei [=Moldovei], Erdeliei [=Ardealului], nu le arătă prietenie, ci cu sabia le făcu să fie ale sale. Dar, pizma înverșunată făcu să fie pierdut. Au încetat toate cuvintele care spuneau lucruri mărețe în încăperile de sus. Și încep mâhniri și dureri, pe care le dovedește această poemă […]

Stavrinos 4Cum Sinan pașa ieși din Constantinopole și veni în Vlahia asupra lui Mihai

Și, atunci, Sinan pașa ieși din Constantinopole. Și venea drept în Vlahia, cu toată voința sa. Dorea să pătrundă înăuntru, ca să o asuprească. Iar pe Mihai voia să-l nimicească. El acestea le voia. Dar, Mihai voia altele. Și meșteri el ceva împotriva lor, fapte mari. Când veniră și-l înștiințară că venea Sinan pașa cu puternice oști, în grabă scoate tabără la Călugăreni, să vadă pe Sinan pașa ce are de gând să facă. Trimise și la Jitman [Sigismund Báthory], să vină din Erdelia cu toate oștile sale din Ungaria. Și veni și poposi aproape de Copăceni, iar turcii veniră și ei la Călugăreni. Și ieși înainte și-i întâmpină pe pod. Acolo să fi văzut pe turci înotând ca porcii. Câți veneau asupra sa, ca un balaur îi risipea, pe mulți în mocirlă, jos, îi prăvălea.

Stavrinos 5

Cum prăvăli pe Sinan pașa de pe cal în glod

Și pe însuși Sinan pașa, întâiul serdar, îl aruncă de pe cal; în glod îl azvârle. Ca un porc se înglodă și își pierdu turbanul. Și îi căzu feregeaua, de râseră de el toți. Și era gata să se înece acolo în mocirlă. Aceasta îl făcu să simtă atare rușine, de parcă ar fi stat în furci. Îl făcu să-i dea greș toate laudele de sine. Așa își pierdu minciunile și își pierdu năzuințele […]

Stavrinos 3Cum Mihai trecu dincolo și arse Nicopolea și Vidinul

Și Mihai ajunse a doua zi, ca un fulger mare ajunse dincolo. Și merse la Nicopole și pornește război. Cetatea o pârjoli, orașul îl jefuiește. Și străbătu la Vidin cu multă semeție. Acolo i se închină toată Bulgaria. Și ieșiră turcii la Vidin, ca să se bată, căci îl păzeau, ca să nu fie jefuit. Iar Mihai merge asupra lor cu voinicii cei vrednici și intrară în mijlocul lor ca leii. Și pe unii îi prinse de vii, pe alții îi ucide. Șase mii erau, nici unul nu scapă. Cetatea o împresură și voia să ia. Pune foc și arde târgul ei în întregime. Luară avere din belșug, toți se încărcară – veșminte și alte lucruri – și nimica nu lăsară. Sclavi și sclave din belșug îi aduceau iarăși domnului Mihai cei care îi luau. Și atunci, se sculă. Trece în Vlahia, cu numeroasele prăzi pe care le aducea din Bulgaria. Și veni la Târgoviște, se așeză în scaunul său, cu ai săi boieri toți, care erau ai săi. Iar turcii se îngroziră și stăteau înspăimântați. Numai cât îi auzeau numele, că erau morți. Și stăteau și se mirau cum să-l îmblânzească și cum să se poarte cu el, ca să nu-l întărâte. Și porunci împăratul, sultanul Mehemet și chemă pe Ibraim Pașa și-i vorbește asa: Spune-mi ce o să facem cu acest Mihai? Mi-a prădat țara și o pradă iarăși. Cu ce mijloc să-l prindem? Cum să-l păcălim? Căci să ne batem cu el nu putem. Cetățile ni le-a dărâmat, ținuturile ni le pradă. În Vlahia și în Paradunavon [=teritoriile din dreapta Dunării] el domnește. Și acum dă-mi un sfat, ce-i de făcut în aceasta? Oare să trimitem un om, să meargă la el, cu vorbe de pace să-i grăiască și cu plocoane frumoase să i se închine?. Atunci, Ibraim Pașa zice împăratului: Cum ai poruncit, așa să facem; să nu fie altminteri. O să trimit, Împărate, pe un om de-al meu, care este foarte înțelept și-mi este credincios. Este și un boier care a venit de la Mihai. Să-l trimitem și pe el să meargă iarăși. Să meargă amândoi cu scrisorile noastre, să ia și plocoane din vistieria noastră. Să-l rugăm să lase mânia. Și să domnească peste Vlahia și toată Erdelia. Căci el a prins cutezanță. Altfel, nu se îmblânzește. Și, cu cât mai mult îl supărăm, cu atât mai rău se întărâtă”.

Sursa traducerii: G. Mihăilă, Dan Zamfirescu, Literatura română veche (1402-1647), vol. II, București, 1969 (www.dacoromanica.ro).
Sursă imagini: Σταυρινός, Ανδραγαθείαις του Ευσεβεστάτου, και Ανδρειωτάτου Μιχαήλ Βοεβόδα, τ. 1, Ενετίησιν, 1642.

Post Navigation