Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Șerban Cantacuzino”

Alăuta Românească, Iași, 1838. Introducerea alfabetului latin

Alauta Romaneasca

„No. 4. Alăuta Românească. Supplement litterar a Albinei Românesci. Iassi 15 Avgust 1838. Acest Suplement a Gazetei esă de două ori pe lună la cantora Albinei Românești în Eși.

Alauta Romaneasca (p. 45)

Urma de Catichis & de Singelul Neofit

Această rea schimbare se făcu spre a depărta pre Români de apuseni cu carii pănă atunce ei ave asemine scrisoare. Toate documenturile latine fură arse; și numai puține fură dintăi prifăcute slovenește. Domnii nu mai scrieră latinește ci slavonește și liturghia se făcea numai în această de pe urmă limbă sau grecește. O asemine măsură o luară și Românii din Valahia și din Ardeal, și resultatul ei fu întunericul și neștiința care ne-au acoperit patria în cursul multor veacuri, fiind strămoșii noștri depărtați de toată comunicația cu Europa luminată.

De la 1439 pănă la 1580 toate trebele politicești și bisericești s-au scris în limba slavonească; numai când și când se scriea vr-o câteva hronografe a țerei Românești, însă și acele cu litere cirilice. La 1580 luteranul Vreștel Lucaci, giudecător din Brașov tipări cea întăi carte românească. Această carte ce era o cazanie, deși era tipărită cu haractir slavonesc, tot au pricinuit dipărtarea limbei sârbești și întroducerea limbei românești în biserică și în stat. Gheorghie Racoci

Alauta Romaneasca (p. 46)

voevodul Ardealului după ce îmbrățoșă legea evangelică, vroi să îndemne și pre Românii ardeleni a fi de o asemine religie cu el. Spre a-și împlini scopul, prin un hrisov din 10 Octomvrie 1643 el poronci Arhiepiscopului românilor drept credincioși din Ardeal, Simeon Stefan, de a traduce românește sfânta scriptură, fiind, zicea el, că însuși Domnul nostru Isus Hristos au poroncit apostolilor săi să propoveduească Evangelia în toate limbile.

Îndată ce cărțile sfinte fură tipărite românește în Cetatea Albă a Ardealului (Alba Iulia), ele picară în mânile tuturor Românilor din Transilvania, Valahia și Moldavia, învăpăet fiind orișicare de a înțălege cuvântul adevărului evanghelicesc care pănă atunce era necunoscut din pricina limbei slavonești. Însă această biblie tipărită prin poronca unui luteran avea o mulțime de greșeli anti-ortodoxe. De aceea clirul bisericesc a Valahiei, supt domnia lui Șerban Cantacuzino, să adună la 1686 spre o noî tălmăcire a cărților lui Dumnezeu. Amândoi frații Greciani le adusără pe Românie supt privigherea mitropolitului și a episcopilor, și la 1697 în vremea lui Brancovan voevod sfânta scriptură au eșit la lumină din tipografia ce făcusă atunce arhiepiscopul Valahiei, Antimie, și în care era stempe Turcești, Arăpești, Slavonești, Grecești și Latinești. Cât pentru trebile politicești, limba Românească să făcusă încă de mai înainte limba statului, căci Matei Basarab tipărisă în București, încă la anul 1652 o codică de legi. În Moldavia întroducerea limbei românești în trebile statului și a bisericei se făcu încă mai înainte decât în Valahia căci Vasilie Vodă îndată după traducerea bibliei în Ardeal,

Alauta Romaneasca (p. 47)

așeză la 1644 o tipografie Românească în Suceava, vechea capitalie a Moldaviei. De atunce din limba Slovenească rămaseră în țările Românești, numai … ei, cu care s-au tipărit cărțile în Ardeal, în Valahia și în Moldavia, pănă în zioa de astăzi, afară de vr-o câteva.

Catolicii au fost pricina lepădării slovelor strămoșești; ei însă le-au întrodus arăși; la anul 1677 Iisuitul Vito Piluțio tipări la Roma cea întăi carte Românească cu litere Latinești; această carte era un catihis pentru a aduce pe Români earăși la unire cu ei (1). Pilda Iisuitului fu urmată de abie o sută de ani pe urmă. La 1780 doi preuți Ardeleni, Samuil Klein și Gheorghi Șincai au dat la lumină o gramatică Românească cu litere Latinești (2). Pe urmă mulți alți Ardeleni au mers după pasurile lor, și așa episcopul Ioan Bobb au tipărit la Cluj un lixicon Românesc, Latinesc și Unguresc (3); Ioan Alexi o gramatică Românească și Latinească, din cele mai bune care avem pănă acum, la Viena (4); societatea Românească, un alt lexicon la Buda, ear foarte bun (5). Aceste cărți au împrăștiet și au ațâțat interesul obștesc, încât însuși Europeii luminați au început a se îndeletnici cu limba Românească; și așa au eșit gramatica lui Diez (6).

___________________

(1) Titlu acestei cărți este Dottrina christiana tradotta in lingua Valacha dal padre Vito Pilutio Roma 1677.
(2) Elementa linguae Daco-Romanae siue Valachicae Viennae 1780.
(3) Dictionairiu rumânesc, latinesc și unguresc – In Clus 2 tom. 1823.
(4) Gramatica Daco-Romana siue Valachica studio Ioanis Alexi Vienae 1826.
(5) Lesicon Românescu – latinescu – ungurescu – nemtsescu. Buda 1825.
(6) Gramatik der romanischen sprache von Friderich Diez. Bonn 1836.

Alauta Romaneasca (p. 48)

Însă pănă acum numai Ardelenii merită lauda că au cercat de a întroduce earăși scriptura Romană; noi Românii din Valahia și din Moldavia ne țineam tot la vechele litere cirilice. Acum s-au ivit și la noi buna inovație, prin evlavioasa grijă a părintelui Singhel Scriban carele au publicat un catihis scris cu litere Latinești pentru ușurința catihumenilor. Noi mulțămim sfinției sale părintelui pentru lucrarea sa, și dorim din toată inima ca mulți să-l ee de pildă. Părintele Neofit ar fi trebuit numai să urmeze ortografia priimită de Alexie în gramatica sa spre pildă în loc de sh (ш) ar fi trebuit să pue un s cu un punct didesupt la începutul cuvintelor, ear la mijlocul lor doi s s cum scriu Românii piste Dunăre. Așa, cuvintele Iași, moșie, groși, trebue să se scrie Iassi, mossie, grossi, ear nu Iashi, moshie, groshi. Tot asemene la cuventele ce, cel, cere, cine, au trebuit să scrie que, quel, quere, quine, ear nu ce, cel, cere, cine, pentru că haractirul limbei cere ca qu înainte de e și i să se rostească ca ч (č). Așadar totdeauna cânt în limba-mumă, adecă Latinească este qu, noi trebue să punem qu, ear nu c, încât să scriem cinci quinqui ear nu cinci, ș.a. Cu toate aceste mici greșeli, cartea este bună, pentru că va face epohă în literatura Moldaviei. Spre a încuraja o asemine inovație, și spre a înlesni streinilor cetirea limbei noastre noi vom cerca a da mai în urmă prin foile Alăutei: dintăi regulile cetirei cu litere Latine, și mai apoi însuș perioade întregi. Rugăm numai pre cetitorii nostri să nu să sparie de greutățile ce vor afla la schimbarea aceasta; să gândească că aceste greutăți vin numai din nedeprindere, că literele latine sânt mai puține la număr, mai ușoare, mai potrivite cu haractirul limbei noastre, și că fără ele nici odată nu vom pute ave o gramatică bună și regulată.

Klmn.”

Sursa: www.dacoromanica.ro

Liturghie, București, 1680

„Svinta și Dumnezăiasca Liturghie. A lui Ioan Zlataust, a marelui Vasilie și a lui Grigorie Dvoeslov. Caria într-acesta chip (gândim) că acumă întâi s-au dat în lumină întru folosul tuturor preoților, și diaconilor, ca să poată pe lesne cunoaște de a sluji cum să cade pe orânduiala ei di pre izvodul grecesc. Tipicul pre limba rumânească scos și tocmit. Den porunca și osârdiia cum și cheltuiala iaste a Preasvințitului Kir Teodosie Mitropolitul Tărgoviștii și Bucureștilor, Arhiepiscopul a toată Ugrovlahiia și Exarh laturilor i proci. Tipăritu-s-au în Scaunul Mitropolii Bucureștilor.

„Verșuri politice 8 asupra Stemei Luminatului și Înălțatului Domn Ioan Șerban C. B. Voevod”

„Prea Luminatului și Înălțatului, din mila lui Dumnezău Domn și oblăduitoriu, a toată Țara Rumânească, Ioan Șerban B Voevod, stăpân milostiv și drept sănătate, fericire și spăsenie, rugăm, și iară rugăm.”

Aciasta dar văzănd și noi, că necum lipseaște în limba noastră de-a fi ca să înțeleagă nărodul, ce încă și mulți, de nu mai mulți preoți și alalt cin beserecesc de a cunoaște orănduiala, și țeremoniile ei cum a să sluji trebue, și fieștecare la vreamea ei, de-a să dzice, și de a să glăsui, putincioși nu sănt, și mai vărtos aciasta, și den neînvățătură și den neînțeleagerea limbii pogoară, care noao jalnic și plânguros lucru iaste într-aceasta micșorare și călcare rodului nostru cestui rumânesc, carele odată și el numărat între putearnicile neamuri și între tarii oameni să număra, iară acum atăta de supusă, de ocărâtă iaste. Că nice învățătură, nice știință, nice armă, nici legi, nici niceun obiciaiu întru tot rodul, că să pomenăște astădzi rumăn*, nu iaste. Ce ca nește nemernici, și orbi într-un obor

învărtindu-se și înfășurăndu-se de la streini și de la varvari, doară și de la vrăjmașii rodului nostru, ce și să înprumutează și de carte, și de limbă, și de învățătură. O grea, și duroasă întâmplare.

* Între rumâni ce zicem, cuprindem și pre moldoveni, că tot dintr-o fântână cură”

Sursa imaginilor: Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor

Biblia de la București (1688)

„Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură ale cei vechi şi ale cei noao leage toate care s-au tălmăcit dupre limba elinască spre înţeleagerea limbii rumâneşti, cu porunca prebunului creştin şi luminatului domn Ioan Şărban Cantacozino Basarabă Voievod şi cu îndemnarea dumnealui Costandin Brâncoveanul, marele logofăt nepot de sor al Măriei Sale, carele, după prestăvirea acestui mai suspomenit domnu, Putearnicul Dumnezău, den aleagerea a toatei Ţări Rumâneşti, pre dumnealui l-au coronat cu domnia şi stăpânirea a toată Ţara Ungrovlahiei. Şi întru zilele Măriei Sale s-au săvârşit acest Dumnezăiesc lucru. Carele şi toată cheltuiala cea de săvârşit o au rădicat. Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor în vremea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie mitropolitul ţării şi exarhu laturilor şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la facerea lumii, 7197, iară de la spăsenia lumii, 1688, în luna lui noiembri în 10 zile.”

„Stihuri 8 asupra stemei prea luminatului și înnălțatului Domn Ioan Șărban C. B. Voevod.

Soarele luna gripsorul și corbul înpreună,
încă și spata cu buzduganul spre laudă să adună
Și aceaste Doamne-ți înpletesc stemă înfrumusețată,
în loc de părinți soarele și luna ți să arată.
Luminătoriu născându-te, neamului și moșiei,
prea vrednic stăpânitoriu țărâi și politiei.
Iară corbul, care au hrănit pre cel flămând Ilie,
aduce-ți Doamne cu crucea puteare și tărie.
Întinde-te ca gripsorului, spre toate stăpâneaște,
și cu spata și cu buzduganul spre vrăjmași izbândeaște
Spre cei văzuți și nevăzuți, cu mare biruință;
precum rugăm pre Dumnezău cu multă umilință
Să te întărească minunat, în domnie slăvită
cu pace și cu liniște, cu viață norocită,
Și întru al său Dumnezăesc lăcaș și fericire
să-ți dea cerescul înpărat, parte de moștenire.

Plecat robul Măriei tale,
Radul logofăt.

Ultima pagină din Biblie

Ultima pagină din Biblie

A tot meșterșugul tipografiei și îndireptării cuvintelor rumănești ostenitoriu, de Dumnezeu iubitoriul Mitrofan Episcopul de Huși. Și s-au început acest dumnezăesc lucru în luna lui Noemvrie, anul de la începutul lumii 7196 și s-au săvârșit în Septemvrie anul 7197.

Pre tine pravoslavnice cititoriu, cu umilință te rugăm, citind pre aciastă sfântă și dumnezeiască carte, unde vei afla niscare lunecături în lucru acesta al nostru să nu blestemi, ce ca un bun și cu bună inemă îndireptează și nu ne pune întru ponos, ce iartă, că și noi suntem oameni, aseamene pătimași ținuți de slabă fire, carea nu lasă nici pre un om a râmănea fără greșeala, că pre cât am putut cu nevoință am lucrat, și pre cum am aflat în izvod așa am dat și în tipariu. Ce te rugăm iartă, ca și tu să dobândești ertăciune de la prea Puternicul Dumnezău, al căruia dar și milă, și noi îl rugăm să fie cu tine pururea.

Acelaș care e scris mai sus
Cu toți ai săi ucenici te roagă.

Precum doresc să sosească la vadul cel cu adăpostire, carii sânt bătuți de valuri întru luciul mării, așa am dorit și eu să sosesc la sfârșitul cărții aceștiia.

Slavă lui Dumnezău celui ce ne-au ajutat după început, de am ajuns și săvârșitul.”

Sursele imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/

Biblioteca Națională a României (ultima imagine)

Consultați alfabetul chirilic românesc

Navigare în articole