Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “secolele XI-XII”

Regele Sigismund de Luxemburg amintește papei de libertățile acordate românilor de regii Ungariei (1412)

Sigismund de Luxemburg, 1412„[…] vechimea timpului scurs ne învață și ne arată că sfinții și catolicii regi ai Ungariei, înaintașii noștri, au ocrotit cu scutul puterii lor părțile transilvane care se disting prin amestecul neamurilor și limbilor, adică al nobililor unguri, al sașilor, secuilor și chiar al conlocuitorilor români și al altor schismatici (et eciam cohabitancium Valachorum et aliorum Scismaticorum), [pe care] măcar pentru că-și aruncau privirea să caute la vecinii lor necredincioși, [i-au dăruit] cu multe și neîngrădite libertăți de diferite feluri, întru cele lumești și bisericești și nu mai puțin, în dărnicia lor față de ei, au pus ca măsură a acesteia singură nemărginirea […]”

Sursa traducerii: Ioan Aurel Pop, Conștiința publică oficială despre statutul românilor din Transilvania și Ungaria în Evul Mediu, 2009.
Textul latin din: Eudoxiu de Hurmuzaki, Nicolae Densușianu, Documente privitoare la istoria românilor. Volumul 1, Partea 2: 1346-1450, București, 1890 (pe www.dacoromanica.ro).
Sursă facsimil: Arhivele Naționale ale Ungariei.

Comunitate de vlahi pe muntele Athos (începutul sec. XII)

Die Haupturkunden fur die Geschichte der Athoskloster, Leipzig, 1894Vlahi la Athos„Expunere amănunțită a scrisorilor împăratului Alexios [I Comnenul] și patriarhului Nicolae făcută în diferite timpuri

Spunea monahul Ioan Trachaniotes că cele petrecute la Sfântul Munte mai înainte și de la început, adică cele întâmplate înainte de hotărârea patriarhului și după hotărâre, au fost scrise nu numai de monahul Leontios episcopul, ci și de mulți alți sfinți părinți. Ele se înfățișează spre știință în felul acesta.

După alungarea turmelor și vlahilor din Sfântul Munte în loc să mulțumească lui Dumnezeu că a îndepărtat o urgie mare și vătămătoare, că prin pedepsire Dumnezeu ne-a venit în ajutor și a curățit Sfântul Munte, muntele ales de Dumnezeu spre a locui într-însul, ei se jeluiau încă și mai mult și se băteau cu pumnii în piept. Și era în Sfântul Munte frământare mare ca în Egipt. Își aminteau de hrana îmbelșugată din Egipt, de cărnuri și de căldările de gătit, de ceapă, usturoi și pepeni, căci părinții de la Athos nu mai puteau uita binefacerile vlahilor: bucuriile și întâlnirile, laptele, brânzeturile și lâna, ospețele, schimburile de servicii și afacerile cu ei, adică dintre vlahi și monahi, apoi bețiile diavolești care au apărut până la urmă. Intrase diavolul în inimile vlahilor, deoarece aveau cu dânșii și femeile lor, îmbrăcate în straie bărbătești ca păstorii; pășteau turmele, slujeau mănăstirilor, aduceau călugărilor brânză, lapte și stofe, făceau și pâine în paraclisele mănăstirilor și erau, să zic așa, iobagii și slujitorii îndrăgiți ai monahilor. Faptele rușinoase săvârșite de ei nu pot fi nici povestite și nici auzite. Dar cei care sufereau și urau greșeala și doreau să îndrepte păcatele, au spus și vestit toate acestea nu numai sihaștrilor, pustnicilor și schimnicilor, ci au arătat în scris // chiar și patriarhului chir Nicolae, anume că vlahii au ca păstori femeile lor. Ce a săvârșit diavolul cu ajutorul lor nici nu putea fi încredințat scrisului […]”

Sursă imagini: Ph. Meyer, Die Haupturkunden für die Geschichte der Athosklöster, Leipzig, 1894.

Sursa traducerii: Fontes Historiae Daco-Romanae (Izvoarele istoriei României), vol. IV. Scriitori și acte bizantine, sec. IV–XV, București, 1982 (pe www.dacoromanica.ro).

Românii din Serbia în documente din sec. XII-XIII

Colecție de documente sârbești din Evul Mediu

Colecție de documente sârbești din Evul Mediu

Document din 1198-1199

Document din 1198-1199

Cel mai vechi hrisov sârbesc, păstrat până astăzi, în care sunt menționați vlahii, a fost dat de marele jupan Ștefan Nemanja în anii 1198-1199. Acesta, după ce a refăcut statul sârbesc, s-a retras în Athos, unde a restaurat mânăstirea Hilandar; cere de la împăratul bizantin câteva sate de „parici”, pe care le va darui mânăstirii, împreună cu patru prisăci și cu muntele Bogača din principatul său. Textul hrisovului urmează astfel:

„IV. Iar dintre vlahi județia lui Radu și Gheorghe și de toți 170 de vlahi […]

VII. Iar dacă ar fugi cineva din oamenii mânăstirii sau dintre vlahi la marele jupan sau sub altcineva, să fie restituiți, dacă însă ar veni între oamenii mânăstirii dintre ai marelui jupan, să se întoarcă iarăși.”

Document din 1282-1298

Document din 1282-1298

Regele Uroš Milutin confirmă aparținerea vechilor vlahi ai mânăstirii Hilandar în frunte cu cneazul Voihna (XI) și îi dăruiește și pe alții noi în frunte cu Lala (XIII). Vorbind apoi de munți și pășuni, adaugă:

„XIV. Iar cine vine din țară străină, din afară de regatul nostru, la sfânta biserică, fie paric, fie vlah sau orice strein, să fie ai sf. biserici.”

Document din 1300

Document din 1300

Regele Uroš Milutin renovează mânăstirea Sf. Gheorghe de lângă Serava în Skopje și îi confirmă hrisovul de întemeiere.

„LX. A așezat domnia mea Sfântului Gheorghe pășune îngrădită pentru vite, de la Žabljan până la Kolušina Luka și până la viile de la Vodnena și Nereška și Verichino Mjesto și Dragijev Lug. Și cine intră în acel loc îngrădit fie sârb, fie vlah, fie bulgar, să plătească 100 de perperi[…]

LXVIII. Și care vlahi se află sub Sf. Gheorghe să le fie legea Sfântului Simeon și a Sfântului Sava, pe care o țin vlahii din Mileșevo și Studenica și să aibă a ara o zi de clacă, iar ceea ce ară să și secere și să cosească fânul de la roata caprelor.”

Sursa imaginilor: Stojan Novaković (Стојан Новаковић), Zakonski spomenici srpskih država srednjeg veka, Belgrad, 1912 (la BCU Iași)
Sursa traduceri și a descrierii documentelor: Silviu Dragomir, Vlahii din Nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu, București, 1959 (pe www.dacoromanica.ro)

Post Navigation