Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Lvov”

Cuvinte de laudă dedicate mitropolitului Kievului Petru Movilă (Lvov, 1639)

Apostol, Lvov, 1639

Apostol, Lvov, 1639

Stema Movileștilor

Stema Movileștilor

Fragment din prefața dedicată de tipograful MIhail Slioski lui Petru Movilă

Fragment din prefața dedicată de tipograful Mihail Slioski lui Petru Movilă

Apostol, p. 19„Ai în urma ta nenumărați bărbați din sângele Movileștilor, eroi ca cei ieșiți din calul troian, bărbați cu frica lui Dumnezeu, învățați în virtuțile vitejești ale zeului Marte, strălucind ca soarele în credința creștină pravoslavnică. Dintre acești viteji, niciunul nu se poate asemăna cu preaputernicul tău parinte de sfântă amintire, Simion Movilă, mare voievod și domn al Țării Moldovei și împreună cu el, cel egal în virtuți mari și în evlavie, preastrălucitul și puternicul domn, unchiul tău, cel ce odihnește întru Domnul, Ieremia Movilă, domn și voievod al aceleiași țări, față de care tace orice răutate și invidie. Tu însuți ai făcut să strălucească în regatul și coroana Poloniei această casă preastrălucită, care cu cetățenii ei de frunte este înrudită, împărtășești cu ele stemele neamului. Într-un cuvânt ești și fiu și frate și unchi al unor cnezi preaslăviți și al unor prea puternici senatori ai Coroanei Poloniei și ai Marelui Ducat al Lituaniei, unul deasupra tuturor. Dar aceasta nu este totul… pentru că nu este o podoabă mai mică a strălucirii neamului tău, faptul că ai adus așa mari slujbe și merite acestei Republici, încă de când erai în cinul mireniei, cu credință vitează și inimă eroică. În toate prilejurile și în toate luptele ai arătat că nu ai pierdut meritele moștenite. Aceasta o mărturisește înaltul, preastrălucitul, neînvinsul monarh, stăpânul cel mai înalt al acestei țări, Vladislav al IV-lea, Regele Poloniei, domnul nostru care domnește astăzi cu fericire, cu prilejul expediției împotriva dușmanului acestei țări, turcul.”

Sursa traducerii: P. P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, București, 1971 (pe Dacoromanica/ Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa foto: Old Printed Books. Digital repository of European rarities

Reclame

Obșteniască giudecătorească rânduială de criminal, Liov, 1789 (pentru temnițe)

obsteniasca giudecatoreasca randuiala 1„Obșteniască giudecătorească rânduială de criminal. Liov. S-au tipărit în tipografia pilăreștilor clironomi la anul 1789.

obsteniasca giudecatoreasca randuiala 2Stih 61.

Fieștecare temniță să fie curată, uscată, să aibă vezduh și lumină, îndestulă, și așa alcătuită, ca sănetatea robului să nu fie pusă la primejdie, și însuș robu altui rău să nu fie supus fără numai încât este de trebuință a fi pezit, ca să nu poată scăpa, pentru aceaia este a socoti ca una urmare de securație asopra personi(i). Încât este starea temniți(i), și încât este după peristasuri, de-a purure să să socotească mai gios scrisele ponturi:

1. fereasta pă care întră văzduhu și lumina să nu fie făcută spre un drum deșchis, sau spre cale, ci spre un loc acoperit, și să fie făcută așa de sus, ca nici de afare să nu să poată uita cineva în temniță afară, nici

obsteniasca giudecatoreasca randuiala 3să poată grăi robu cu cineva. Feriasta să fie făcută cu druji de hier și deși puși, ca să nu poată scăpa robu, nici să-i poate nimene arunca oareceva din afară.

2. unde zidu sau nu este destul de gros sau de sintu păreți uzi, să fie păreți pă din lontru blăniți cu scânduri groase.

3. ușa asemene să fie blănită cu scânduri groase îndoit puse. La mijlocu uși(i) să facă borta mică, iară cu închisoare, însă pă din afară. Care aceasta bortă este spre aceaia, ca să tracă vânt în temniță, și temnițeru de-a purure să poată vide pă rob făr’de a deșchide ușa cea mare; la ușe să pue doi druji de hier deasupra, și din gios, cu doaî lăcăți tari.

4. fiind în temniță sobă atuncea soba să fie pă dinlontru cu cratii de hier bine făcută, asemene și hornu, ca să nu poate scăpa robu pă aceste locuri.

5. pentru culcat să fie divan de scânduri, și așa făcut, ca fiind de trebuință, să poată pă rob priponi cu lanț de divan […]”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.

Manifest prin care bucovinenii erau chemați să lupte cu Napoleon (Lvov, 1813)

Manifest, Lvov (1)„Treizăci și opt de ani sănt, de cănd vă aflați ascultători milostivului schiptru Austrii și întru această lungă vreme ați fost scutiți de datoriile ce să află în legătura de obște, în dătoriile fiește căruia lăcuitor a înpărăției; măcar că înpărăția a căria sănteți, și supt a căriia ocrotire înțăleaptă și milostivă stăpănire aveți siguranție, odihnă, și norocire, au fost silită spre alte războae vărsătoare de sănge, mai ales de 20 de ani încoace.

După ce au fost în zădar toată silința pre milostivului înpăratului nostru spre facere unii păci stătornice, de iznoavă să află silit spre siguranție noroadelor, care îi sănt de la Dumnezeu încredințate, spre facere unii păci îndelungate pentru Evropa care au agiuns prin războaele îndelungate la ră stare a să scula cu armele asupra înpăratului franțuzăsc, care cu putere sa nu numai că au luat mai multe țări din înpărățiia austriicească, ce încă și alte staturi le-au înpărțit și le-au răsipit, și nu încetează asupra norocul noroadelor întru această parte de lume, în care vă aflați și voi lăcuitori.

A sa mărire nici întru acest ceas în care celelalte provinții să slăvesc prin jărtvire la slujbe oștenească nu voește a rădica scutire ce ați avut pănă acum, a nu da recruți; însă fiindcă toate celelalte provinții să întrec una pre alta în dare de oști mari, și fiindcă urmare patriotească a lăcuitorilor Bucovinei din anul 1809 și acum nu este uitată; așădară a sa înpărătească mărire nădăjduește de la dragoste și iubire ce au dovedit nobili, tărgoveții, și țăranii din Bucovina asupra patrii, și pre înaltei persoanei sale, cum că aceste stări vor pune toată silința a înpleni părințască voia măririi sale, care razămă spre așăzare a doaă frai batalioane

Manifest, Lvov (2)ușoare, și o divizie de rezervă numai din bucovineni ce să vor meldui de bună voia lor, nădăjduind că cu bucurie vor primi prilejul acesta, a dovedi de iznoavă iubire, credința, și dragoste lor asupra patrii.

Bucovineni! Mari era întămplările a anului 1809, în care v-ați făcut vrednici de o laudă așe mare, însă încă cu mult mai mari sănt în ceasul de acum, în care sănteți chiemați a înpreuna putere voastră cu a celoralalte țări moștenitoare; adevărat că pentru voi încă nu este primejdie așe aproape, precum era atunce; însă nu știți că înpăratul franțuzăsc în anul trecut au năvălit pănă la Moscva, cum că oaste lui au prădat biserici, au răsipit oltariuri, au stricat icoanele sfinților, au prădat tărguri și sate, și au însămnat pașii săi cu sănge, și cu stricăciune? Nu știți că numai stătorniciia, răbdare și înpreunare norodului Rossii cu oștile au biruit pre dușmanul de obște, din care biruință s-au născut stricăciune oștilor lui celor mari, ținere odihnei binelui și a norocului vostru rază încă din biruința vrăjmașului de obște, asupra căruia pre milostivul monarhul vostru s-au înpreunat cu puternicul înpărat a toată Rossiia, cu craiul Prusiei, șvezii, și anglezii. Toți din țările austriicești, din mare înpărăția Rossii, și din țările prusăști ce sănt în stare a purta arme le-au apucat, ca ori să izbăndească liniște de obște a noroadelor Europii, siguranțiia și stătorniciia scaunelor monarhicești, ori să moară, și voi ați pute prăvi fără lucrare la acest sfănt război? Ați vre să vă însărcinați sănguri cu rușine la lume viitoare neînpărtășăndu-vă la acest război ce s-au început pentru norocul noroadelor. Nu poate fi aceasta că aceasta că atunce nu ați fi acei oameni, care ați fost în anul 1809. Sculați-vă dar tinerii Bucovinii care puteți purta arme, adunați-vă și vă înarmați, ca să fiți părtaș cinstiți războiului ce este spre siguranțiia scaunelor monarhicești, și pre odihna și binele noroadelor, agonisindu-vă lauda ce pururea va rămăne în istorie, cum că ați agiutat spre

Manifest, Lvov (3)izbăvire Europii de lăgăturile ce vre a i să pune. Înpăratul și stăpănitoriul vostru vă chiiamă la aceasta, iare lege și datoriia sudițască vă poroncește plata înplenitei datorii, bună plăcere monarhului, și a dinpreună trăitorilor, lauda lumii viitoare așteaptă pre voinicul și viteazul fiiu a Patriei.

Urăciune și rușine va agiunge pre cel fricos, care uitănd datoriia și cinste sa temăndu-să s-ar feri de la acest război sfănt, numele lui să rămăe pururea însămnat cu rușine. Iară acela, care pănă întru tâta jaruita datoriia și cinste sa, și prin taină ar fugi în țară streină neascultănd chiemare monarhului său, și a patrii sale întru această vreme, acela să fie pururea lipsit din legătura statului a înpăratului Austrii, pre acela prinzindu-să să-l agiungă pedeapsa ce mai mare, și apoi să fie îngrozit afară dintru o înpărățiia, acăriia mădulariu a fi l-au făcut nevrednic necredința și vătămare datorii sale.

În Leov la 13 Septemvrie 1813.

Petergraf f. Goes, Gubernator a Țării.
Bernard Baron fon Rozeti, al doile Prezident a Gubernii.
Gheorg Riter fon Exner, Vițeprezident a Gubernii.
Ioan Nobel fon Plațer, Sfetnic de Curte și Kranzhauptman a Bucovinii.
Ignaț Riter fon Kolmanhuber, Sfetnic de Gubernie.”

Sursa: Fotocopie de la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

Post Navigation