Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Limba maghiară”

Horváth Mihály, Istoria maghiarilor, 1846 (despre răscoala lui Horea)

Horvath Mihaly, A magyarok tortenete, 1846Horvath Mihaly 1Horvath Mihaly 2„La fel ca toate celelalte revolte populare, și această revoltă a românilor a izvorât din defectuoasa alcătuire a relațiilor sociale. Acest popor gemea de secole sub povara samavolniciei, datorită căreia, după cum se întâmplă în mod obișnuit, s-a scufundat în degradare morală și sălbăticie. Demnitatea de sine a dispărut de mult din sufletul său și, sub povara aservirii, s-a obișnuit cu slugărnicia. Dar și răbdarea popoarelor își are limitele ei; din momentul depășirii acestora, începe și dezlănțuirea furiei sufletelor sălbăticite. Această furie distruge și pustiește în mod nestăvilit, ca un instrument cumplit al răzbunării în mâinile unei Nemesis a omenirii asuprite. Acest lucru s-a întâmplat și cu poporul român din Transilvania […]

Horvath Mihaly 3[Horea] începea să se considere un personaj din ce în ce mai important. Având anumite cunoștințe istorice și știind că odinioară Transilvania a fost o provincie a Imperiului Roman, iar românii sunt rămășițele poporului roman, el a început să viseze la unirea tuturor românilor într-un stat separat, independent, a cărui Casă domnitoare avea să fie întemeiată de el.”

Traducerea din Melinda Mitu, Sorin Mitu, Ungurii despre români, Iași, 2014
Sursa imaginilor: Mihály Horváth, A magyarok története (Istoria maghiarilor), vol. IV, Pápán, 1846.

Hotărârea nobililor din Turda de a-i izgoni pe români din oraș (1711)

Orbán Balázs , Torda város és környéke, Budapesta, 1889 (textul pe site-ul Bibliotecii Naționale Széchényi din Ungaria)

Orbán Balázs , Torda város és környéke, Budapesta, 1889 („Orașul Turda și împrejurimile”). Textul pe site-ul Bibliotecii Naționale Széchényi din Ungaria)

Vedere din Turda

Vedere din Turda

Congregatia tuturor nobililor din Turda 1Congregatia tuturor nobililor din Turda 2Sursă imagini: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj.

Traducerea din Romulus Seișanu, La Roumanie. Roumania. România. Atlas istoric, geopolitic, etnografic și economic, București, 1936 (pe Dacoromanica):

„Anul 1711. Ziua 19. Luna iulie. Congregația tuturor nobililor din Turda

Aflăm că românii se înmulțesc foarte tare printre noi, în paguba noastră. Orașele și satele vechi, frumoase și locuite de maghiari și sași, întru atât sunt pustiite de locuitori, prin înmulțirea românilor, că acum nu mai auzim de ele. Pentru motivul amintit mai sus hotărâm în comun, ca fiecare gospodar, sau văduvă din oraș, este îndatorată să alunge în timp de 8 zile pe toți românii din case și de pe pământurile lor, iar dacă nu voiesc să plece, să fie izgoniți. Dacă va fi un gospodar, ori văduvă, atât de neajutorată, încât să nu-i poată izgoni cu forța, ofițerul orașului e obligat să le dea ajutor. Dacă se va afla un cetățean, sau văduvă, care nu va îndeplini ordinul, până la 12 zile (?), să fie pedepsit irevocabil și ofițerul luând cu sine destule forțe, e dator să alunge pe românii îndărătnici și pe vitele lor, din cuprinsul orașului […] Nimeni dintre locuitorii din Turda-Nouă și Veche, să nu dea românului nici loc de casă, nici loc afară, să nu-i vândă și să nu-i dea loc de locuit aici […]”

Traducerea propusă de Arnold Platon:

Prin mari pagube și prin prejudiciul adus Libertăților Noastre Nemeșești remarcăm că s-a înmulțit foarte tare printre noi Românitatea, care mai degrabă se compune din persoane ce ocolesc datoria lor față de Domn și Patrie. Și datorită ticăloșiilor și vărsărilor de sânge, /neputând trăi în locuițele lor, făcându-și cuib [aici]/? în vremurile acestea nefericite și schimbătoare, s-au apucat și aici de vărsări de sânge, unii dintre ei au bătând, rănind onorabili membrii ai Nobilimii, pe unii din noi chiar omorându-ne.

Deci împreună cu locuitorii orașului Turda innobilat de către Nobila Țară, prin voia Milostivului Domnitor de Fericită Amintire, este evident pentru noi, că vechile și frumoasele noastre orașe și sate, care înainte de asta erau /locuite/? de unguri și sași, datorită înmulțirii românilor, întru atâta fură pustiite de locuitori, că acuma nici veste, nici amintire nu se mai aude de ele. Pentru motivul amintit mai sus hotărâm, în comun acord, ca fiecare Gospodar, sau Văduvă din oraș, este îndatorată să alunge, în timp de 8 zile, pe toți românii din case și de pe pământurile lor, iar dacă nu voiesc să plece, să fie izgoniți. Dacă va fi un Gospodar, ori Văduvă, atât de neajutorată, încât să nu-i poată izgoni cu forța, Ofițerul orașului e obligat să le dea ajutor. Dacă se va afla un Gospodar, sau Văduvă, care nu va îndeplini ordinul, să fie pedepsit pe loc și fără preaviz cu până la 12 forinți amendă și ofițerul luând cu sine destule Brațe, e dator să alunge pe Românii Refractari și pe vitele lor, din hotarele orașului.

(Hotărârea spune mai departe, că dacă nu se găsește pentru ciobănit om ungur, se permite ca Turda Veche să primească 4, Turda Nouă 3 păstori români, dar aceștia să nu aducă la pascut mai mult de 120 de oi (proprii) printre oile orașului, oi străine să nu primească, etc. și apoi continuă așa):

Tot în acestă Adunare se hotărăște, ca pe viitor, nimeni dintre locuitorii Turzii Vechi sau Noi să nu poate vinde, ori înstrăina, unui Român nici a sa casă, nici teren de casă, nici a sa moștenire, nici pentru locuire să nu-i ofere cazare. Celui care va încerca, aceluia, oricine va fi el, obiectul vândut pe loc să-i fie confiscat, întru folosul orașului, iar cumpărătorul din oraș să fie dat afară.

Pentru menținearea hotărârii noastre și de acum încolo prin legământ, și pentru a ne aminti pe viitor, ne-am iscălit numele prin Juratul-Notar. Și de s-a găsi printre noi unul care va ajunge la alta părere față de hotărârea mai sus, neținându-se de ea, se va exclude dintre noi, pe loc fiind pedepsit cu 24 de forinți [amendă], și de va fi în continuare refractar, să fie lipsit de onoare.

(Urmează 135 de semnături)”

Traducerea propusă de Eduard Keresszegi pentru documentul din 1712:

„Nici blestem nici pedeapsă, nici hotărâri aspre nu au oprit infiltrarea românilor și asta arată nu altceva ci că locuitorii Turdei cu simț al dreptății, al răbdării și educației s-au ridicat peste orice prejudecată și nu i-a alungat pe aceștia, care și-au găsit adăpost și apărare cu toate păcatele comise de ei, și nu numai că i-au răbdat și i-au primit pe nenorociți, ca niște iubitori de oaspeți, pe deasupra și-au împărțit cu aceștia drepturile civice și politice, chiar și pămînturile. Poate că asta s-a întâmplat împotriva logicii și a previziunii înțelepte dar în orice caz asta arată sufletul primitor al Turdenilor și ar fi o urâtă nedreptate și nerecunoștință ca cei primiți în sânul lor să nu-și arate prinosul și recunoștința frățească.”

Vasilie Popp – Despre începutul tipografiilor în Transilvania (Sibiu, 1838)

Disertatie despre tipografiile romanesti in Transilvania 1„Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor pănă la vremile noastre. Scrisă de Vasilie Popp, a frumoaselor măestrii, a filosofii și medicinei doctor, și C.C. Montano-Cameral Fisic în Zlatna. Sibiu, 1838. S-au tipărit la Gheorghie de Clozius.

Disertatie despre tipografiile romanesti in Transilvania 2Despre începutul tipografiilor în Transilvania peste tot.
II.

Pe la începutul veacului al șaisprezecilea întinzându-se dogmele luteranilor și ale calvinilor prin toată Ungaria și Transilvania, se străduia fieștecare parte a sămâna și a lăți dogmele sale cu cât ar putea cu mai mare folos, și socotind că prin tipărirea cărților cu atâta mai lesne s-ar putea ajunge acel scopos: în scurtă vreme au râdicat 26 de tipografii,

Disertatie despre tipografiile romanesti in Transilvania 3din care numai una era a papistașilor, celelalte toate, sau că era a luteranilor, sau a calvinilor a). Acești noi reformatori nu era mulțămiți, ca numai pe acelea nații, care se ținea și urma dogmele Apusului, să le tragă cătră dogmele sale, ci se străduia în tot chipul, ca și pe cei de legea Răsăritului, pe greci, sârbi, și mai vârtos pe români, carii era întinși prin toată Transilvania, și în oareșicare părți a Ungarii, a-i vâna spre învățăturile sale.

Pentru aceia începură a tipări cărți grecești, sârbești și românești, prin care amesteca învățăturile sale. Dar nu numai acești învățători prin dogmele, ce sămâna prin cărțile sale, dar însuși mai mari țării la adunările de obște, se silea în tot chipul, ca învățăturile acestora se să lățască întru toate națiile, și deosebit întră români.

În Dieta sau Adunarea Țării din 30 noemvrie 1566 articulul 36.37. aceste următoare stau însămnate: În treaba cucerii încă mai nainte cu obșteasca înțelegere s-au hotărât, ca după cuprinsul articulelor mai dinainte, propoveduirea Evanghelii (după înțelesul înnoitorilor) nici într-un feliu de nație să nu se înpedece, nici creșterea cinstii lui Dumnezeu să nu se vateme, ba mai bine toate

_________________
a) Nemethi Memoria Tipograph. Pestini. 1818. pag. 9.

Disertatie despre tipografiile romanesti in Transilvania 4închinăciunile idolești, și cele împotriva lui Dumnezeu lucruri să se curăță, și să înceteze; și acum de nou s-au hotărât, ca în țara aceasta în toate națiile acest feliu de eresuri (credința Apusului și a Răsăritului) să se lapede, mai vârtos întră românii, a cărora păstori orbi fiind, povățuesc pe orbi, și așa pe sine și poporul duc spre perire. Acelora, care nu ar vrea să asculte adevărul, să poruncească Înălțimea Sa (prințul țării) ca cu episcopul și superintendentul Gheorghie să se dispută din Biblie, și să meargă la înțelesul adevărului, să se prindă, fie episcop român, preot, sau călugher, și numai de alesul episcop Gheorghie superintendentul, și de preoții prin același aleși, să asculte, iar ace(i)a, carii s-ar înprotivi acestora, să se pedepsească ca cei necredincioși țării a).”

Sursa: Biblioteca Națională a Austriei.

Post Navigation