Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Institutul de Filologie Română Iași”

Știre despre cutremurul din ianuarie 1838 în ziarul „Romania” (București)

Nr. 11 din 13 ianuarie 1838

Nr. 11 din 13 ianuarie 1838

„București

Cu inima plină de durere pomenim grozavul cutremur de marți de la 11 Ianuarie și care în București s-a simțit seara la 9 ceasuri fără un sfert. Mai întâi un șuerat și pe urmă un bâjâit spăimântător a prevestit întâmplarea aceasta care a umplut pe toți de groază nespusă. În grabă după aceea au urmat clătinările pământului și vreo câteva isbituri puternice care au înghețat inimile tuturor de spaimă. Norocire că sguduiturile acestii întâmplări care s-au făcut în undulații, n-au ținut mai mult decât vreo câteva secunde, și lumea era încă deșteaptă, încât au putut lua măsuri de scăpare.

Spaimă și primejdie mare era în teatru unde se reprezenta Angelo de trupa franțozească, și unde se afla față Măria Sa Prea Înălțatul nostru Domn, o mare parte din nobleță și mulțime mare de public. La cele dintâi semne de cutremur a încetat reprezentația; îmbulzeala tuturor care vrea să scape afară, spaima și țipetele damelor și groaza tuturor de obște, îmfățișa o șenă foarte spăimântătoare. Măria Sa Prea Înălțatul nostru Domn alerga în toate părțile teatrului ca să însufle curaj în inimile cele slabe și să aducă ajutor la persoanele ce avea trebuință. După ce a încetat cutremurul, și după ce s-a liniștit lumea din teatru, Măria Sa, pe jos, a plecat prin oraș ca să vază stricăciunile pricinuite de această întâmplare ale căria urmări au fost grozave, și să dea porunci spre mângâerea, ușurarea și ajutorul acelora care au fost jertfe ale acestui cutremur.

Puține zidiri din București au rămas nevătămate; toate mai mult sau mai puțin au pătimit stricăciuni simțitoare. Pe lângă aceste pagubi, avem să plângem nenorocirea multora care și-au pierdut viața sub dărâmăturile de case, păreți și coșuri ce au căzut pe dânșii și i-au îngropat în ruinele lor.”

Sursa fotocopiei: Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași.

Reclame

Universu. Noătăți din toată natura, cultura, literatura, București, 1845

Universu, Bucuresti, 1845„Universu.
Noătăți din toată natura, cultura, literatura.
(Mens agitat molem, Virg. liv. 6)

Duminică, 15 Iulie. Nro 2. București, 1845. Anul I.

Ce este Canicula? Arșița?

Timpul de la 12 Iulie până la 11 Avgust se numesc Canicula (cățelușa; latin), care este constelație și steaoa (Siriu) cea mai strălucioasă văzută numai cu ochii. Canicula, în acest timp, răsare tot de o dată cu soarele, de aceea s-au numit zile caniculare (cânești). Arșița cea mare, în aceste 30 de zile ale Caniculei, se face pentru cea mai mare părută appropiare și întârziare a soarelui peste Europa, de aruncă razele mai drept peste creștetu-ne, iar nu căci se împreună căldura caniculei cu a soarelui, răsărind de o dată amândoă aceste stele enorme, precum credeau Egiptenii, și alții. Ca să se arate cea mai mare putere a căldurei, s-a numit și constelația Leul, pentru că el este cel mai vârtos animal, iar acea stelime cam seamănă și cu făptura leului.”

Sursa fotocopiei: Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași.

Amfilohie Hotiniul, Gramatica fizicii (sfârșitul sec. XVIII)

Ms.rom.BAR 1627, 151r (din partea a III-a)

Fotocopii după originalul păstrat la Biblioteca Academiei Române din București, ms.rom. 1627, f. 151r (din partea a III-a)

„Cap 3. Pentru Meteografie de obște, adică pentru gheți, neguri, noori, ploi, roaî, omăt, grindină, ghiață, fulgeri, tuneti, focuri draghi(?), zburători și altile asemine arătări

Î. Oi ave o mare plăcere auzindu-te a vorbi asupra unui lucru nou plăcut și curioz, deci te rog ca să-mi tâlcuești acee, care de Dumnata să chiamă Învățătura de Meteografie, care să fie închipuire cuvântului meteora.

R. Îi cuvânt grecesc Meteoron, // că va să zică înălțare în sus, ori dasupra noastră, în aer, cum sânt noorii, fulgerile, și altele […]

f. 154r

f. 154r

Î. Toți știu că ploae să face din nori. Dar în ce feli să face mai cu apropiere această închipuire?

R. Când sânt multi adunări de nori înpinse încoace și încolo, de la purtare vânturilor, vin a să mesteca și a să întrupa într-un loc. Și așa îndesându-se cu alții vin a să dezlega întru a lor ce dintăi supstare de apă, și răceala aerii esti // o putincioasă mijlocire pentru ca să prindă noorii și să-i îndesască în apă. Apa într-acel fel făcută de la noori, fiind mai gre de cât aera, trebue de nevoe să cadă pintre aer, în chipul carele noi îi dăm nume de ploae […]

f. 155v

f. 155v

Î. Dară grindina, nu să face e iarășile într-un feli ca și omătul?

R. Când noorul să disface în ploae și esti râdicat mult în sus, în // aeră, ori că toată părțile aerii sânt foarti răci, picăturile de apă înghiață în vreme când cade, și să fac în suptstare de ghiață albă și vârtoasă de chip și mărime osebite și atocmite la părticelile de apă, după gradile de căldură și de frig a vântului și altele, și această suptstare viind pănă la noi, esti acee care noi numim grindină, au piatră.”

Articol postat prin bunăvoința Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași.

Post Navigation