Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Ieremia Movilă”

Cuvinte de laudă dedicate mitropolitului Kievului Petru Movilă (Lvov, 1639)

Apostol, Lvov, 1639

Apostol, Lvov, 1639

Stema Movileștilor

Stema Movileștilor

Fragment din prefața dedicată de tipograful MIhail Slioski lui Petru Movilă

Fragment din prefața dedicată de tipograful Mihail Slioski lui Petru Movilă

Apostol, p. 19„Ai în urma ta nenumărați bărbați din sângele Movileștilor, eroi ca cei ieșiți din calul troian, bărbați cu frica lui Dumnezeu, învățați în virtuțile vitejești ale zeului Marte, strălucind ca soarele în credința creștină pravoslavnică. Dintre acești viteji, niciunul nu se poate asemăna cu preaputernicul tău parinte de sfântă amintire, Simion Movilă, mare voievod și domn al Țării Moldovei și împreună cu el, cel egal în virtuți mari și în evlavie, preastrălucitul și puternicul domn, unchiul tău, cel ce odihnește întru Domnul, Ieremia Movilă, domn și voievod al aceleiași țări, față de care tace orice răutate și invidie. Tu însuți ai făcut să strălucească în regatul și coroana Poloniei această casă preastrălucită, care cu cetățenii ei de frunte este înrudită, împărtășești cu ele stemele neamului. Într-un cuvânt ești și fiu și frate și unchi al unor cnezi preaslăviți și al unor prea puternici senatori ai Coroanei Poloniei și ai Marelui Ducat al Lituaniei, unul deasupra tuturor. Dar aceasta nu este totul… pentru că nu este o podoabă mai mică a strălucirii neamului tău, faptul că ai adus așa mari slujbe și merite acestei Republici, încă de când erai în cinul mireniei, cu credință vitează și inimă eroică. În toate prilejurile și în toate luptele ai arătat că nu ai pierdut meritele moștenite. Aceasta o mărturisește înaltul, preastrălucitul, neînvinsul monarh, stăpânul cel mai înalt al acestei țări, Vladislav al IV-lea, Regele Poloniei, domnul nostru care domnește astăzi cu fericire, cu prilejul expediției împotriva dușmanului acestei țări, turcul.”

Sursa traducerii: P. P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, București, 1971 (pe Dacoromanica/ Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa foto: Old Printed Books. Digital repository of European rarities

Reclame

Câțiva boieri munteni nemulțumiți de Mihai Viteazul îl cer pe Simion Movilă ca domnitor (Septembrie 1599)

Boieri munteni 1„† La ai noștri prea iubiți și de la inimă frați: jupan Dan vistiiar i jupan Ventilă cliucear i jupan Ioan aga i Preda postelnic i jupan Jipa portar i Stanciul logofet i Mihaiu logofet, sănătate și închinăciune tremeatem domnilor voastre.

Și după aceia, noi frații domnilor voastre, căți ne aflămu acum acicea în Țeara Muntenească, dămu în știre domnilor voastre că știți că v-amu tremes mai nainte de ceastă vreme nește cărți de la noi, de la toți, și de la mitropoliți și de la toți egumenii, de-amu tremes atunce o carte la domnul la Erimie voevoda, și altă carte la domnie voastră și ne-am rugatu să rugați pre domnul, pre Erimiia voevoda, să-l năstăvească Domnul Dumnezeu să-i fie milă de noi și de ceastă țeară și de ceste svinte monastiri și beseareci să nu perimu de totu. Și de ce-amu scrisu noi atunce la domnie voastră de toate v-amu scris adevărat.

Iară acumu încă vă scriemu și vă dămu în știre că acumu, în ceastă lună a lu avgust 27 de zile, venit-au lu Mihaiu vodă steagu de la împăratul turcescu. Și între-aceia Mihaiu vodă luat-au steagul de la turci. Însă turcii totu cu înșelăciune voru să facă; că acum mai mulți se strângu pre la toate vadurile pre Dunăre. Și așa să știți domnie voastră că aimentrea nu va putea fi, ci turcii totu voru lovi țeara noastră și ne voru robi, căci că Mihaiu vodă căți săraci au fostu scăpat mai denainte vreme de în robiia turciloru și a tătarălor de-atunce până acumu, în toate lunile au băgat pre acei săraci și le-au luat în toate lunile po 15 taleri până au perit țeara de totu și se-au pustitu. Ci acumu leafă n-are de unde da oștii și nice aspri, nice de într-oo parte nu-i vine, ci acum au slobozitu oștile pre în țeară, deci pre unde află sau dobitocu sau păine sau ce voru afla, totu iau cu sila. Ci acumu ne-au măncat și poama viilor de totu și ne iau muerile și fetele de le rușinează.

Deci turcii audu și înțelegu lucru ca acesta, că leafă n-are să dea de nicăierea, aspri nu-i vinu; ci acum foarte se străngu turci mulți pretutindenea și vedemu bine că voru trece și ne vor călca și ne voru face mare rău.

Boieri munteni 2Ci de toate ne iaste cumu iaste rău; iară mai mare și mai multu rău ne iaste că de voru trece turcii acumu acicea în țeara noastră, ei voru descăleca țeara noastră și voru pune turcu de va domni țeara noastră și voru turci pre toți creștini și voru sparge atăta mănăstiri și beseareci și va peri atăta creștinătate. O vai de noi mare rău iaste pre noi că perimu acum!

Și acum iară de alta vă dămu în știre, că acumu Mihaiu vodă, dec-au spartu țeara, elu acumu va să fugă cu acei hoți ci ține. Ci vedemu că se teme de noi că-l vomu prinde, ci ne aruncă acumu năpăști și face hochimure turcești și va să ne pieiarză și pre noi, și să ne ia bucatele noastre cumu au pierdut și pre alalți […]

Ci acumu iară vă rugămu și vă ceremu să cădeți și să rugați pre domnul, pre Erimie voevoda, să-l năstăvească Domnul Dumnezeu să nu ne lase să perimu, ci să se milostivească pre noi și pre ceastă saracă de țeară ori cum va putea domnie lui; și pre unde va putea să nevoiască, macar să se roage domnie lui și prea luminatului măriii sale craiului leșescu și măriii sale canțelerului, că înțelegemu și vedemu cum se-au milostivit de-au scosu pre țeara Moldovii de în mâna tătarălor și de în măna tuturor limbilor cele rele de săntu acumu cu pace și se strănge toată țeara pri locurele loru. Cu aceia ne rogămu și noi să ne facă mare pomeană cu noi să ne scoață și pre noi cum au scosu și Moldova și într-acel chipu să fim și noi plecați și să fimu suptu arepile luminatului măriii craiului leșescu

Boieri munteni 3cumu e și domnul Erimie voevoda cu țeara Moldovei, căce că săntemu toți de o lege și de o limbă și săntu domni de rudă bună, că de greci și de frănci și de alți hoți ci ne-a venit de ne-au fost domni, ne-amu săturatu cum săntemu sătuli și de cesta, de Mihaiu vodă, că ne mănăâncă și ne-au măncat cu totul.

Și alta, noi cum înțeleagemu și auzimu, turcii încă foarte nevoescu și batu cu fratele Erimiii voevoda să ni-l dea să ne fie domnu; și l-aru lăsa să ne domnească și doară aru tocmi și această țeară cum au tocmit și țeara Moldovei de e pace de cătră turci. Că de nu voru face turcii păntru voia luminatului craiului leșesc și păntru slujba domnului Eremiei voevoda, să știți că această țeară și noi de acum săntem periți.

Și cum veți face, nevoiți să faceți curăndu în ce chipu veți face, ca să poată eși acestu tiranu de în mijloc; că de-aru eși elu, noi amu hălădui și amu avea pace și toată lumea aru fi în pace; numai acum păntru Mihaiu vodă se face toate vrajbele […]

Deci foarte ne rugumu să nevoiți. De această vă dămu în știre și Dumnezeu să vă ție sănătoși și întru pace bună, amin. Pis meseța Septemvrie 5 zili.

† Eu mitropolit kir Eftimie ot Tărgoviște și toți egumeni de la toate mănăstirile.
† Noi frații domnie voastră boiari ci săntemu acum de în Țeara Muntenească: Dumitru dvornic i Teodosie logofet i Radul cliucear i Stroe stolnic i Preda postelnic i Calotă banul i Sava armaș i Radul comis i Udrea banul și Radul Otetilișanul și de la toți alalți boiari mari și mici.

Boieri munteni 4† La ai noștri prea iubiți frați: jupan Dan vistiiar i jupan Ventilă cliucear i jupan Ioan aga i Preda postelnic i Jipa portar i Stanciul logofet i Mihaiu logofit.”

Sursa: Șt. Ștefănescu, Știri noi cu privire la domnia lui Mihai Viteazul, în Studii și materiale de istorie medie, vol. V, București, 1962 (pe www.dacoromanica).

Ieremia Movilă scutește pe 3 ani de slujbe și dări pe toți oamenii care se vor așeza în seliștea Ciulinești, ținutul Iași (1605)

Ieremia Movila, 1605(traducere) „✝Io Eremia Moghilă voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Am dat această carte a domniei mele, rugătorului nostru ieromonah igumen de la ruga noastră, sfânta mânăstire Pobrata și întregului sobor și vătămanului lor de la seliștea Ciulinești, ținutul Iași, pentru ca oricâți oameni își vor chema în acel sat din altă țară, fie Vlah (вʌaх) sau Rus (рȢсин) sau Muntean (мȢнтънин) sau Ungurean (ȢнгȢрънин) sau de orice limbă vor fi sau din oameni fugiți de acolo sau alți oameni neînscriși în dabile din țara noastră, ei să aibă, de la domnia mea, slobozie pe trei ani, să nu ne lucreze la nicio muncă a noastră, nici iliș să nu plătească, nici bir, nici alte dabile, câte vor fi la ținut, în acești mai sus scriși ani și nici marii vatagi să nu aibă nicio treabă cu ei.

Iar cine îi va turbura va fi de mare pedeapsă. Pentru aceasta, nimeni dintre slugile noastre, mai sus scrise, să nu îndrăznească a-i turbura înaintea acestei cărți a domniei mele.

Scris la Suceava, în anul 7113 (1605) Iunie 15.
Eremia voevod.
✝ Prohor (a scris).”

Sursa: Documente privind Istoria României, Veacul XVII, A. Moldova, vol. I (1601-1605), București, 1952

Post Navigation